Diavolul ne vrea prizonieri în trecut sau în viitor

Diavolul ne ispitește în multe feluri. Părinții Bisericii au scris o sinteză cuprinzătoare despre mutările și contramutările în războiul cu cel rău. Una dintre operele cele mai cunoscute este așa-numita „Antirretico”, care la fiecare ispită opune un cuvânt de-al lui Dumnezeu. Călugării care nu dispuneau de o memorie de fier erau sfătuiți să pronunțe numele lui Isus, care alungă orice duh rău.

Aici vreau să prezint o ispită mai puțin cunoscută, dar insidioasă, care îi afectează pe majoritatea oamenilor. Satana, dușmanul naturii umane - cum îl definește Sfântul Ignațiu de Loyola - prin două modalități ne poate îndepărta de la calea pe care este Cristos. Prin prima ne leagă de trecut, aglomerându-ne sufletul cu tot felul de regrete, ranchiună și amintiri rănite. Prin a doua modalitate ne lipește ochii de un viitor necunoscut, care devorează energiile cu anxietăți și vise inconsistente. Asupra acestui lucru, Isus a spus cuvinte decisive: „cel care pune mâna pe plug și se uită înapoi, nu este vrednic de Împărăția lui Dumnezeu” (Lc 9, 62); „nu vă îngrijiți pentru ce veți mânca sau cu ce vă veți îmbrăca” (Mt 6, 25); „căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate acestea se vor adăuga vouă” (Mt 6, 33). De aceea, nu există nici o îndoială că, închiderea într-un trecut dărăpănat sau identificarea cu prizonierii unui viitor fără speranță, este calea cea mai sigură de a cădea în tulburări spirituale sau psihologice. 

Diavolul ne vrea prizonieri în trecut sau în viitor, ne smulge unicul timp necesar: prezentul etern al lui Dumnezeu. Viața este în prezent și doar în momenentul în care trăiesc pot lua parte. Pot fi fericit doar acum. Diavolul încearcă să ne fure acest moment etern, acest punct în care Dumnezeu vine la noi ca o iubire care nu se poate termina. „Dar vine ceasul și acum este” (In 7, 23) i-a spus Isus femeii întâlnite la fântâna lui Iacob, în Samaria. În afara acestui ceas, există doar o nostalgie fără sens, sau o anxietate care îmi ia pacea. Tot ceea ce contează este prezentul: ceea ce este în plus vine de la cel rău.

Traducere: Liviu Ursu

Sursa:it.aleteia.org