(Duminica Intrării Domnului în Ierusalim)
Intrarea lui Isus în Ierusalim este momentul în care, mai mult ca oricând, mulțimea care îl însoțește interpretează figura lui în cheie mesianică. Câteva elemente ale acestui moment sunt hotărâtoare: asinul folosit de Isus, aclamațiile mulțimii, ungerea din Betania ce pregătește intrarea în Ierusalim. Toate ne vorbesc de încărcătura simbolică a acestui moment, înspre care converge întreaga activitatea publică a lui Isus, miracolele și predicarea. Așa este de exemplu miracolul ce îl are ca protagonist pe Bartimeu, cu puțin timp înainte de intrarea în Cetatea Sfântă. Dincolo de vindecarea în sine, următoarea invocație captează atenția celor prezenți: Isuse, Fiul lui David, miluiește-mă! În mod cert, pentru cei care îl însoțeau, o astfel de cerere, cu o referire explicită la David, nu putea să nu provoace un puternic efect, din moment ce profețiile mesianice vorbeau despre un urmaș al lui David ce va veni să restaureze tronul lui Israel.
Intrarea pe mânzul asinei, întărește mai târziu această înțelegere a prezenței lui Isus, deoarece duce cu gândul la primul rege al lui Israel, Saul, cel care este încoronat în timp ce caută asinele tatălui său. Cu ajutorul lui Samuel, proorocul Domnului, își găsește atât asinele cât și vocația. Putem vedea deasemenea o evocare a încoronării lui Solomon, în momentul în care David, tatăl său, îi cere să vină pentru a fi uns rege, încălecând o asină. Profeția din capitolul 9 a cărții proorocului Zaharia este și mai clară: Bucură-te foarte, fiica Sionului, veseleşte-te, fiica Ierusalimului, căci iată Împăratul tău vine la tine drept şi biruitor; smerit şi călare pe asin, pe mânzul asinei. Felul în care Isus cere ucenicilor să-i aducă mânzul pare să fie o consecință directă a împlinirii acestei profeții, deoarece doar Împăratul sau Domnul, așa cum spune Isus, avea dreptul de a rechiziționa orice mijloc de transport pentru propria trebuință: Mergeţi în satul care este înaintea voastră şi, intrând în el, îndată veţi afla un mânz legat, pe care n-a şezut până acum nici un om. Dezlegaţi-l şi aduceţi-l. Iar de vă va zice cineva: De ce faceţi aceasta? Spuneţi că Domnul are trebuinţă de el şi îndată îl va trimite aici. Atât ucenicii cât și stăpânul mânzului par să înțeleagă și să accepte imediat această stare de fapt.
Ungerea din Betania în schimb ne revelează adevăratul sens al regalității lui Isus: o ungere înspre slujire, iar nu spre dominare, spre jertfă, iar nu spre stăpânire. Mirul prețios ce unge picioarele lui Isus îl consacră drept Mir de mare preț, ce se va vărsa de pe Cruce peste noi toți, atunci când vasul Trupului sau preasfânt va fi frânt. Iar vărsându-se peste noi, ne va înmiresma cu parfumul vieții veșnice.
PS Claudiu
Episcopul Eparhiei de Cluj-Gherla
Ev Io 12,1-18.
Cu şase zile înainte de Paşti, Isus a venit în Betania, unde era Lazăr, pe care îl înviase din morţi. Şi I-au făcut acolo cină şi Marta slujea. Iar Lazăr era unul dintre cei ce şedeau cu El la masă. Deci Maria, luând o litră cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Isus şi le-a şters cu părul capului ei, iar casa s-a umplut de mirosul mirului. Iar Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Lui, care avea să-L vândă, a zis: pentru ce nu s-a vândut mirul acesta cu trei sute de dinari şi să-i fi dat săracilor? Dar el a zis aceasta, nu pentru că îi era grijă de săraci, ci pentru că era fur şi, având punga, lua din ce se punea în ea. A zis deci Isus: las-o, că pentru ziua îngropării Mele l-a păstrat. Că pe săraci totdeauna îi aveţi cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna. Deci mulţime mare de iudei au aflat că este acolo şi au venit nu numai pentru Isus, ci să vadă şi pe Lazăr pe care-l înviase din morţi. Şi s-au sfătuit arhiereii ca şi pe Lazăr să-l omoare. Căci, din cauza lui mulţi dintre iudei mergeau şi credeau în Isus. A doua zi, mulţime multă, care venise la sărbătoare, auzind că Isus vine în Ierusalim, Au luat ramuri de finic şi au ieşit întru întâmpinarea Lui şi strigau: Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului, Împăratul lui Israel! Şi Isus, găsind un asin tânăr, a şezut pe el, precum este scris: "Nu te teme, fiica Sionului! Iată Împăratul tău vine, şezând pe mânzul asinei". Acestea nu le-au înţeles ucenicii Lui la început, dar când S-a preamărit Isus, atunci şi-au adus aminte că acestea I le-au făcut Lui. Deci da mărturie mulţimea care era cu El, când l-a strigat pe Lazăr din mormânt şi l-a înviat din morţi. De aceea L-a şi întâmpinat mulţimea, pentru că auzise că El a făcut minunea aceasta.
