La audiența generală de miercuri, desfășurată în Aula Paul al VI-lea, papa Francisc a continuat seria catehezelor despre virtuți și a vorbit despre răbdare. La începutul audienței, care nu s-a mai ținut în Piață din cauza ploii, a fost proclamată o scurtă pericopă din Prima Scrisoare a Sfântului Apostol Paul către Corinteni, în care citim: ”Iubirea este îndelung răbdătoare, iubirea este binevoitoare; [...] nu se mânie, nu ţine cont de răul [primit]. Toate le suportă, toate le crede, toate le speră, toate le îndură” (1 Cor 13,4a-5b.7).
”Duminica trecută”, a spus papa Francisc, ”am ascultat relatarea Patimilor Domnului. La suferințele pe care le îndură, Isus răspunde cu o virtute care, deși nu este cuprinsă printre cele tradiționale, este foarte importantă: virtutea răbdării. Ea se referă la suportarea celor ce se suferă: nu întâmplător răbdarea are aceeași rădăcină cu pătimirea. Și tocmai în pătimire iese la iveală răbdarea lui Cristos, care cu blândețe și smerenie acceptă să fie arestat, pălmuit și condamnat pe nedrept; în fața lui Pilat nu reproșează nimic; suportă insultele, scuipările și biciuirile soldaților; suportă povara crucii; îi iartă pe cei care îl pironesc pe lemn, iar pe cruce nu răspunde la provocări, ci oferă milă. Aceasta este răbdarea lui Isus. Toate acestea ne spun că răbdarea lui Isus nu constă într-o rezistență stoică la suferință, ci este rodul unei iubiri mai mari”.
De altfel, apostolul Paul, în așa-numitul ”imn al carității”, exprimă o strânsă legătură între iubire și răbdare (1 Cor 13), iar pentru Sfântul Augustin, la rădăcina răbdării se află iubirea: ”Unul este cu atât mai tare în a suporta un rău oarecare cu cât mai mare este în el iubirea lui Dumnezeu” (De patientia, XVII). S-ar putea spune, de aceea, că ”nu există o mărturie mai bună despre iubirea lui Isus Cristos decât întâlnirea cu un creștin răbdător”, pentru că noi toți avem nevoie de răbdare, ”o vitamină esențială” pentru viața de zi cu zi. Cu toate acestea, ”răbdarea nu este doar o necesitate, este o chemare: dacă Cristos este răbdător, creștinul este chemat să fie răbdător”.
Putem crește capacitatea de a răbda cerând-o de la Spiritul Sfânt, pentru că, după cum ne învață Sfântul Paul, răbdarea este un rod al Spiritului sfânt (cf. Gal 5,22). Pe de altă parte, ”pentru a cultiva răbdarea, virtute care dă respirație vieții, este bine să lărgim privirea și, de exemplu, să nu restrângem domeniul lumii la necazurile noastre, după cum ne invită să facem [cartea] Imitațiunea lui Cristos”.
La finalul catehezei, papa a menționat prezența a doi tați, unul israelian și unul arab, care și-au pierdut fiicele în acest război, dar amândoi sunt prieteni. Ei, a spus papa, ”nu se uită la dușmănia războiului, ci la prietenia a doi oameni care țin unul la altul și care au trecut prin aceeași răstignire. Să ne gândim la această mărturie atât de frumoasă a acestor două persoane, care au îndurat în fiicele lor războiul din Țara Sfântă. Dragi frați, vă mulțumesc pentru mărturia voastră”.
Audiența generală s-a încheiat cu rugăciunea ”Tatăl Nostru”, cântată în limba latină, urmată de binecuvântarea apostolică a papei Francisc, binecuvântare ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.
