Celebrarea solemnă a Sfintei Liturghii arhierești în biserica „Sfântul Iosif” din Gherla, duminică, 24 martie 2024 – cea dintâi duminică a Postului Mare și Înainteserbarea Buneivestiri -, a reprezentat o dublă sărbătoare pentru Surorile Ordinului Sfântului Vasile cel Mare (OSBM) – Provincia Inima Neprihănită a Sfintei Fecioare Maria: hramul Mănăstirii Bunavestire din Gherla și încheierea Anului Jubiliar, la 75 de ani de la fondarea, în această localitate, a Surorilor Baziliene din România.
Episcopul eparhial, Preasfinția Sa Claudiu, a fost primit la orele dimineții de comunitățile greco-catolice ale Gherlei reunite în biserica nouă, încăpătoare, închinată patronului Eparhiei de Cluj-Gherla și al Bisericii Universale, Sfântul Iosif. L-a întâmpinat, mai întâi, o fetiță cu flori – semnele primăverii, apoi a fost salutat de pr. Alexandru Hruban, paroh la biserica „Sf. Iosif”, de pr. Nicolae Țap, protopop de Dej și Gherla, și de Maica Veridiana, Superioara provincială OSBM împreună cu sr. Andreea, superioara Surorilor Baziliene din Gherla. Au luat parte la sărbătoare, concelebrând Sfânta Liturghie, pr. Vasile Tofană, în calitate de Vicar general al Eparhiei de Cluj-Gherla, precum și de călugăr al Ordinului Societatea lui Isus, preoți capelani ai Mănăstirilor OSBM din Cluj și Gherla – pr. Ioan Pop, pr. Rareș Urian -, numeroși preoți din protopopiatul Gherlei, preoți călugări și preoți din Cluj-Napoca. Diaconi, subdiaconi și studenți seminariști au ajutat la Altar. Răspunsurile liturgice au fost oferite de Corul Surorilor Baziliene dirijat de sr. Augusta OSBM. Au fost de față, împreună cu credincioșii din Gherla, numeroși prieteni ai Surorilor Baziliene, persoane consacrate, între care călugări din Ordinul Sfântului Vasile cel Mare cu pr. Ioan Albu, superior provincial, membri ai Ordinului Terțiar al Sfântului Vasile cel Mare, membri ai Reuniunii Mariane, ai unor asociații ale Bisericii.
În cuvântul de învățătură, Preasfinția Sa Claudiu s-a îndreptat spre Ordinul Surorilor Sfântului Vasile cel Mare și a evidențiat „celebrarea frumoasă a 75 de ani de existență”, ani în care, „ascultând cuvintele Apostolului, parcă regăsim suferințe, încercări, lucruri frumoase, minuni pe care Domnul le-a făcut în viața Bisericii prin Surorile Baziliene. Au fost dificile, fiindcă acest minunat ordin s-a născut tocmai în momentul suferinței, când persecuția a început. Și cred că este un semn. Fiindcă suferința marchează momentele esențiale ale Bisericii noastre. Dacă ne gândim, la nivel personal e la fel: momentele de încercare, de suferință, cele în care am simțit mai tare greutatea crucii în viața noastră, sunt momentele în care am simțit și prezența lui Dumnezeu, în care l-am căutat mai mult, în care i-am cerut mai mult ajutorul. Și atunci, dacă le trăim cu Cristos, sub ocrotirea Maicii Sfinte, ele nu rămân doar momente de suferință, nu rămân doar momente de cruce, ci, de cruce spre înviere. De aceea suntem astăzi aici, să celebrăm harul lui Dumnezeu în viața noastră, nu pentru a ne aminti de suferință de dragul suferinței, ci pentru a ne aduce aminte că Dumnezeu le-a însoțit și atunci pe Surorile Baziliene, sau mai ales atunci, și, că suferința, persecuția și moartea nu au avut ultimul cuvânt în viața Bisericii noastre, sau în viața surorilor noastre, fiindcă astăzi noi celebrăm darul lui Dumnezeu”.
Pornind de la Evanghelia Duminicii I din Post (Ioan 1,43-51), dar și de la istoria Surorilor Baziliene, Preasfinția Sa Claudiu s-a referit la semnificația mărturiei creștine. Cuvântul rostit de Filip, „«Vino și vezi» devine ceva viu”. Adevărata trăire creștină nu constă într-o „lecție frumoasă de teologie” care se găsește în cărți, pentru că „lumea are nevoie de mărturisitori, nu de discursuri”. Ierarhul a invitat la apropierea de Cristos. A spus: „Evanghelia de astăzi este o chemare pentru fiecare dintre noi”, și, de asemenea, „reamintire a momentului chemării noastre”. Și, la fel ca ucenicii din Evanghelie, ca Surorile Baziliene, ca Episcopii greco-catolici martiri, a chemat: „să mergem pe urmele lui Isus, acesta este lucrul esențial”.
După Sfânta Liturghie, Maica Veridiana a rostit un cuvânt de recunoștință și mulțumire. A spus: „Astăzi, la încheierea Anului Jubiliar al celor 75 de ani de la fondarea Surorilor Baziliene în România, cântăm împreună cu Preasfânta Fecioară Maria: «mărește suflete al meu pe Domnul».” A reamintit cum, „anul trecut, de sărbătoarea Buneivestiri, am deschis Anul Jubiliar tot în această biserică, la Gherla, leagănul comunității noastre, și am ales să facem încheierea anului Jubiliar tot aici, aceasta și pentru că sărbătoarea Buneivestiri este hramul Mănăstirii Surorilor Baziliene din Gherla.” A explicat că, la invitația pr. Alexandru, Surorile Baziliene au ales să facă sărbătoarea în biserica „Sfântul Iosif”, deoarece capela mănăstirii este de dimensiuni reduse. A continuat cu o retrospectivă: „Se încheie un an plin de haruri și de binecuvântări. De-a lungul anului, am sărbătorit Jubileul în toate Mănăstirile noastre, celebrarea solemnă având loc în vară, la Casa Provincială – Mănăstirea Sfânta Macrina din Cluj. Prin celebrări și prezentări istorice am avut ocazia să conștientizăm mai bine lucrarea minunată a lui Dumnezeu în istoria comunității Surorilor Baziliene. Am evocat personalitățile fondatorilor, a superioarelor care au condus Provincia, ne-am amintit de toate surorile ce le-au precedat, adevărate modele de fidelitate, jertfă și iubire față de Domnul și față de Biserică.”
În numele Surorilor Baziliene, Maica Veridiana a mulțumit Preasfințitului Părinte Claudiu pentru că le-a fost alături surorilor la evenimentele și celebrările jubiliare” a mulțumit „pentru toate momentele de comuniune și mai ales pentru că ne purtați în rugăciune”. A spus: „Noi suntem fiicele lui Dumnezeu, dar, în același timp, suntem fiicele Bisericii. În acest scop, prin toate apostolatele și misiunile noastre dorim să slujim poporul lui Dumnezeu. Colaborăm cu preoții la cateheză și alte activități pastorale iar surorile în vârstă și bolnave sunt «lumânarea» care arde continuu prin rugăciunile și suferințele pe care le oferă Domnului pentru Biserică, prin litanii lungi de pomenire a numelor episcopilor, preoților și a credincioșilor.” A mulțumit și pr. Alexandru, „care ne-a primit cu multă iubire aici, în biserică, pentru celebrările de deschidere și de închidere a Anului Jubiliar”. Mulțumire a adus Fraților Bazilieni „care ne-au însoțit în tot timpul anului la toate celebrările” și, de asemenea, Părinților Iezuiți. A mulțumit preoților capelani de la Cluj și Gherla, „care se roagă zilnic împreună cu surorile și pentru surori”. A mulțumit pr. protopop Nicolae Țap și tuturor preoților de față.
S-a îndreptat, apoi, spre Surorile Baziliene: „Privind la lucrarea minunată a Domnului în istoria Provinciei, vă invit să conștientizăm harul și binecuvântarea pe care le revarsă asupra fiecărei surori baziliene astăzi. Să ne ajute Domnul să fim așa cum zice Sfântul Vasile: «Când îl aveți pe Domnul, nemăsurat în frumusețe, în bunătate și în înțelepciune, să vă fie de ajuns bucuria pe care o aveți de la El». Să fiți conștiente de demnitatea voastră, că ați fost considerate demne să slujiți unui asemenea Stăpân, pentru a-l putea servi cu inima săltând de veselie și bucurie în entuziasmul facerii de bine”. S-a adresat apoi terțiarilor bazilieni, prietenilor și colaboratorilor surorilor, credincioșilor din Gherla, celor sosiți din Cluj sau din alte părți, tuturor le-a mulțumit că sunt mereu alături de Surorile Baziliene, „că formăm o familie și lucrăm împreună pentru Împărăția lui Dumnezeu”.
La final, Maica Veridiana a oferit Preasfinției Sale Claudiu, în semn de apreciere, un dar, înmânat Ierarhului prin sora Andreea, Superioara Mănăstirii OSBM din Gherla. A spus că acest dar este „făcut de Surorile Baziliene” și „reprezintă o parte din activitatea lor: în primul rând vă oferim un buchet spiritual format din activitatea de bază a surorilor, rugăciunea; de asemenea, purificatoare și rozarii făcute de surori”. Mulțumind, Preasfinția Sa Claudiu a amintit de trecut, când „bisericile noastre, mănăstirile, au fost adevărate centre, focare de spiritualitate.” Și, a continuat, „chiar dacă acele biserici, mănăstiri, nu le mai avem, cu ajutorul Domnului o să le refacem pornind de la mănăstirile vii care, așa cum spunea Maica Veridiana, se construiesc prin rugăciune.” Ierarhul și-a exprimat convingerea cu privire la „rolul, nu numai important, dar esențial al călugărilor, călugărițelor, în viața Bisericii”, și și-a reafirmat susținerea și apropierea, „pentru a întări, a construi și a reconstrui”. A observat că participarea, prezența numeroasă a credincioșilor la celebrările cu persoane consacrate, se datorează faptului că „ei simt prezența lui Dumnezeu cu totul specială în mănăstiri prin viața consacrată pe care o trăiți, prin rugăciunile pe care le înălțați zi și noapte” și, le-a spus: „cu siguranță, întăriți, uniți, edificați poporul lui Dumnezeu”. Preasfinția Sa Claudiu a încheiat reafirmându-și „prezența de rugăciune” împreună cu Surorile Baziliene și comuniunea de rugăciune împreună cu întreaga Familie a lui Dumnezeu.
