În comunitatea „Întâmpinarea Domnului” din Blaj a călugărițelor din Congregația Maicii Domnului a avut loc un moment aniversar plin de bucurie: în data de 15 martie 2024 Sora Maria Leontina – Eugenia Herciu – a împlinit venerabila vârstă de 100 ani. Cu acest prilej sâmbătă 23 martie 2024, surorile Congregației, alături de Preacuvioasa Maică Teodorina, superioara Congregației Maicii Domnului, și de Sora Antoaneta, Superioară a Comunității CMD din Blaj au sărbătorit prin rugăciune.
Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie de mulțumire pentru cei 100 de ani de viață ai Sr. Maria Leontina a fost celebrată la Capela Arhiereilor, de Preasfinția Sa Sa Cristian Crișan, episcopul auxiliar al Arhieparhiei de Alba Iulia și Făgăraș și de Preasfinția Sa Claudiu Lucian Pop, episcop al Eparhiei de Cluj-Gherla. Au concelebrat Pr. Vasile Tofană, Vicar general al Eparhiei de Cluj-Gherla, Pr. Liviu Ursu, Vicar Judecătoresc al Arhieparhiei de Alba Iulia și Făgăraș, Pr. Anton Rus, Capelan al Comunității CMD din Blaj, Pr. Cristian David, Capelan al Comunității CMD din Cluj-Napoca și alți preoți apropiați de Congregația Surorilor Maicii Domnului.
Preasfinția Sa Claudiu, episcopul de Cluj-Gherla, a menționat în cuvântul de învățătură cu această ocazie că Dumnezeu lucrează ziua și noaptea; multe chemări în Sfânta Scriptură au avut loc în timpul tainic al nopții, precum s-a întâmplat în cazul sorei Leontina. Dumnezeu lucrează uneori prin intermediul lucrurilor mărunte iar nu neapărat prin voci interioare și lumini sclipitoare; Dumnezeu cheamă prin ceilalți semeni, așa cum a chemat-o pe Eugenia prin intermediul acelei călugărițe care a poposit în casa lor.
ASCULTĂ ȘI : Cateheza PS Claudiu la început de Post
La finalul celebrării liturgice, Episcopul Cristian i-a înmânat Sr. Maria Leontina Ordinul „Ioan Inochentie Micu-Klein” conferit de către Preafericitul Părinte Cardinal Lucian Mureșan pentru statornicia în credință.
***
Eugenia Herciu s-a născut în data de 15 martie 1924, în localitatea Șalcău, comuna Mihăileni, județul Sibiu, din părinții țărani Ioan și Maria, din neamul lui Bobel, creștini de confesiune greco-catolică. Tatăl era cantor la biserica din sat, iar mama, casnică. Faptul că părinții i-au fost apropiați de Biserică a contat mult în formarea ei – mărturisește astăzi Sora Leontina. A mai avut un frate mai mare și un altul mai mic. Își amintește că acolo, în sătucul ei, a urmat școala, iar în vacanțe și în restul timpului a muncit mult la lucrul câmpului și la îngrijirea vitelor pe dealurile cu iarbă din jurul satului.
Sora Leontina își amintește cu limpezime momentul în care a simțit vocația la viața dăruită Domnului. Într-o zi, pe când era încă o copilă, familia ei a fost vizitată de o nepoată a mamei ei, o călugăriță. Eugenia mergea regulat la biserică și auzise că există călugărițe, însă nu văzuse niciodată una în fața ochilor. Copila Eugenia o privea îndelung pe călugăriță, îi urmărea gesturile și cuvintele, îi privea îndelung haina monahală: nu-și mai lua ochii de la ea. Într-un sat mărunt, era un fapt deosebit să vină o călugăriță în vizită. Călugărița nu i-a adresat copilei Eugenia vreo vorbă anume în cele vreo două ceasuri cât a durat vizita, însă modul în care arăta, cum se comporta și modul în care vorbea au cucerit-o pe Eugenia. După terminarea vizitei, mama Eugeniei, care a băgat de seamă că fata ei a rămas înmărmurită la vederea călugăriței, a deschis discuția și a întrebat-o pe copilă: „Nu vrei să te faci și tu călugăriță?”. Atunci nu i-a răspuns nimic mamei, însă în dimineața următoare a întrebat-o: „Mamă, mă lași să mă duc la călugărițe?”. Mama i-a răspuns că vor trebui să se intereseze ce condiții sunt pentru a intra la călugărie și când poate pleca, apoi a luat legătura cu călugărițele de la Blaj și, până la urmă, Eugenia Herciu a fost primită în Congregația Maicii Domnului cu numele de Sora Leontina. Astfel, după șapte ani de școală la Șalcău s-a dus la Blaj.
După trecerea în catacombe a Bisericii Greco-Catolice în anul 1948 călugărițele de la Institutul Recunoștinței din Blaj au fost duse cu forța la Mănăstirea de la Obreja, apoi în 1949 la Mănăstirea Ortodoxă Bistrița-Vâlcea, cu gândul de a le determina să-și schimbe confesiunea. Constatând că nicidecum nu vor să renunțe, au fost trimise la familiile lor. Sora Leontina s-a întors acasă, la Șalcău, și frecventa biserica romano-catolică din Buia. Avea la sine cărțile de rugăciuni și de meditații din timpul în care era călugăriță la Blaj însă, fiind odată oprită de mașina Miliției pe drum spre casă, milițienii i le-au luat, iar ea n-a mai avut curajul să le ceară înapoi. Neavând salariu și, mai târziu, nici pensie, era legată de munca grea a câmpului, pentru a-și asigura cele necesare traiului, locuind într-un sat care nu era aproape de vreun oraș.
După 1989 Sora Leontina s-a alăturat grupului de surori de la Sibiu, apoi din 1992 a rămas definitiv în comunitatea din Blaj, făcând parte din primul grup care a redeschis aici activitatea apostolică a surorilor CMD, după anul 1990.
Acum, la 100 de ani de viață, la 75 de ani de la intrarea în Congregație și la 50 de ani de la depunerea voturilor pe viață (25 martie 1974), în mijlocul prietenilor comunității CMD, a părinților capelani prezenți și a membrilor familiei, Sora Leontina a Inimii Neprihănite a Preacuratei Fecioare Maria îi mulțumește în inimă mamei ei și ține să lase ca mărturie și ca testament îndemnul despre importanța influenței părinților și mai ales a mamei în alegerea vocației fiilor și a fiicelor. Mama sorei Leontina, deși a rămas văduvă de tânără și trebuia să ducă greul casei, inclusiv s-o îngrijească pe soacra sa bolnavă, n-a împiedicat-o pe fiica ei unică să plece de acasă, deși avea nevoie de prezența ei la lucru. Mai mult, a observat fascinația fiicei spre călugărie și, surprinzând momentul potrivit al lucrării Spiritului Sfânt, i-a înlesnit alegerea și i-a pregătit calea.
Să prețuim îndemnul venit de la o soră călugăriță de 100 de ani și, în sensul acesta, să fim pregătiți noi, cei de azi, părinții și maicile biologice sau spirituale, să observăm și să înlesnim lucrarea Spiritului Sfânt în sufletele fiilor noștri naturali sau spirituali, să descoperim vocații și să-i însoțim îndeaproape pe cei apropiați ai noștri pe care Dumnezeu îi cheamă, în diferite feluri, în slujba Sa.
Pr. Anton Rus
Capelan CMD Blaj
