de Nicola Gori
Unul dintre cele mai mari daruri pe care Papa Francisc l-a oferit în pontificatul său este apelul pe care-l adresează fiecăruia dintre noi: Dumnezeu nu încetează niciodată să ierte şi invită să nu ne fie frică de el. Subliniază asta Monseniorul Krzysztof Nykiel, regent al Penitenţiariei Apostolice, în acest interviu la L'Osservatore Romano, cu ocazia celui de-al XXXIV-lea curs despre forul intern, care se desfăşoară în Palatul roman al Cancelariei, de la 4 la 8 martie.
Şi anul acesta, în timpul Postului Mare, este obişnuita întâlnire formativă a Penitenţiariei: cursul despre forul intern. Ne amintiţi despre ce este vorba?
Cum cred că este cunoscut de acum, cu această iniţiativă, Penitenţiaria Apostolică doreşte să ofere preoţilor un instrument pentru a aprofunda propria formare în domeniul slujirii de duhovnic. Aşadar, înainte de toate sunt invitaţi călduros să participe seminariştii care sunt aproape de hirotonire şi preoţii tineri care fac primii paşi pe un teren aşa de delicat al apostolatului lor sacerdotal. Dar consider că şi cei care exercită slujirea prezbiterală de mai mult timp pot să fie interesaţi de conferinţe, pentru a actualiza propria pregătire sau, eventual, pentru a face lumină asupra unor probleme mai puţin clare.
Cursul va avea loc la Bazilica "San Lorenzo in Damaso", anexată de Palatul Cancelariei, sediu al Penitenţiariei. În afară de asta, prin conectare în streaming va fi posibil să se urmărească prelegerile de departe, în folosul mai ales al celor care locuiesc în afara Romei.
Amintesc că pentru a se înscrie la curs, fie pentru participarea cu prezenţa, fie şi în streaming, este suficient să se completeze modulul activ pe site-ul nostru: www.penitenzieria.va.
Despre ce teme se va vorbi în mod specific?
Cursul intenţionează să ilustreze, dintr-o perspectivă multidisciplinară, principalele tematici legate cu forul intern şi pastoraţia sacramentului reconcilierii. De fapt, astăzi mai mult ca oricând le este cerută cu adevărat slujitorilor milostivirii o adecvată şi actualizată pregătire teologică, spirituală, pastorală, juridică. Prin urmare, va fi privilegiată o abordare "practică", având ca scop administrarea corectă a reconcilierii, soluţionarea cazurilor deosebit de delicate pe care, în sacrament, duhovnicul poate ajunge să le rezolve şi atitudinea corectă de asumat, de la caz la caz, pentru a-i însoţi pe penitenţi cu disponibilitate, răbdare, duioşie, atenţie şi clarviziune. În sfârşit, nu va lipsi ilustrarea competenţei şi practicii Penitenţiariei Apostolice. De fapt, ar fi de dorit foarte mult ca fiecare preot să vadă în acest "Tribunal al Milostivirii", cum l-a definit în mod expres şi amabil Papa Francisc, o referinţă sigură la care să se adreseze nu numai în cazurile de dezlegări sau dispense rezervate Scaunului Apostolic, ci, mai în general, şi de fiecare dată când se prezintă o situaţie mai complexă sau când duhovnicul nu este sigur de propria judecată. Penitenţiaria este, în toate privinţele, Dicasterul în slujba duhovnicilor şi, prin urmare, a tuturor penitenţilor.
În afară de intervenţiile mai "instituţionale", ca să spunem aşa, în program găsesc spaţiu şi aprofundări mai puţin legate de domeniul strict canonist. Cum aşa?
Este chiar aşa. Tocmai în optica unei formări integrale a duhovnicului - desigur în limitele impuse de un curs de puţine ore -, alături de aspectele legate mai direct de rezolvarea cazurilor ne vom opri atenţia şi asupra altor domenii, nu mai puţin importante, care pot interesa slujirea duhovnicilor. Mă gândesc, de exemplu, la discernământul pe care ei pot fi chemaţi să-l facă atunci când se află în faţa presupuselor cazuri de posedare; precum şi la importanţa de a avea clar diferenţele între momentele spovezii propriu-zise şi al direcţiunii spirituale. De asemenea, ni s-a părut oportun să amintim orientările şi indicaţiile pentru celebrarea sacramentului, uneori neglijate în mod vinovat, conţinute în ritualul pocăinţei. În sfârşit, în vederea apropierii deschiderii Jubileului Ordinar din 2025, nu putea lipsi o prezentare despre semnificaţia şi valoarea indulgenţelor care - amintesc - sunt acordate chiar de Penitenţiaria Apostolică.
O altă noutate din acest an mi se pare că este atenţia inedită rezervată temei inteligenţei artificiale. Îi interesează şi pe duhovnici?
Inteligenţa artificială este o temă desigur foarte fascinantă şi care interesează pe fiecare dintre noi. De aceea, toţi suntem chemaţi, mai ales noi, păstorii, să conştientizăm în mod adecvat, aşa cum a invitat recent însuşi Papa Francisc: "Inteligenţa artificială trebuie să fie înţeleasă ca o galaxie de realităţi diferite şi nu putem presupune a priori că dezvoltarea sa aduce o contribuţie benefică la viitorul omenirii şi la pacea între popoare. Acest rezultat pozitiv va fi posibil numai dacă ne vom demonstra capabili să acţionăm în mod responsabil şi să respectăm valori umane fundamentale cum sunt incluziunea, transparenţa, siguranţa, echitatea, secretul şi credibilitatea" (Mesaj pentru a LVII-a Zi Mondială a Păcii). Deoarece dezvoltarea inteligenţei artificiale atinge şi va atinge tot mai mult vieţile noastre, şi Biserica este chemată să vegheze şi să dea contribuţia sa pentru a evalua marile oportunităţi, dar şi pericolele existente în dezvoltarea tehnologică. Cred că va fi foarte interesant de reflectat asupra repercusiunilor acestui fenomen în ceea ce priveşte sacramentul reconcilierii şi slujirea duhovnicilor.
Peste câteva zile, la 13 martie, va fi a unsprezecea aniversare a alegerii Sfântului Părinte. Dacă ar trebui să găsiţi un fir conducător al pontificatului său, pe care l-aţi alege?
Mi-ar veni să răspund: redescoperirea duioşiei şi a iubirii milostive pe care Dumnezeu o nutreşte faţă de fiecare dintre noi. O iubire - cea a lui Dumnezeu - necondiţionată, absolută, care nu cunoaşte limite şi care se declină tocmai în iertarea propriilor fii. Am putea spune că de fiecare dată când mergem să ne spovedim, prin intermedierea săracă a preotului, este ca şi cum ne-am cufunda, ne-am prăbuşi în însăşi inima misterului Dumnezeului milostivirii, al Dumnezeului care este milostivire. Cred că unul dintre cele mai mari daruri pe care Papa Francisc ni l-a oferit în cei unsprezece ani ai acestui pontificat este tocmai apelul pe care-l adresează fiecăruia dintre noi: Dumnezeu nu încetează niciodată să te ierte; nu-ţi fie frică de el, de a merge să te spovedeşti; fii sigur că niciunui păcătos nu-i va fi refuzată dezlegarea de propriile păcate; cu iertarea sa va fi posibil mereu să reîncepi, pentru că Dumnezeu este Tatăl care-l ridică pe fiul căzut şi, îmbrăţişându-l, îi restituie demnitatea. Dacă vrem, aceasta este inima evangheliei, sinteza întregului mesaj creştin. Apoi, ne revine nouă să păzim această bucurie şi s-o împărtăşim cu fiecare femeie şi fiecare bărbat pe care-i întâlnim pe drumul nostru.
(După L'Osservatore Romano, 2 martie 2024)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
