Ziua Vieții Consacrate în Biserică: rugăciune împreună a persoanelor consacrate din Eparhia de Cluj-Gherla, la Cluj, la mănăstirea Maicii Domnului
Joi, 1 februarie 2024, în pregătirea celebrării Zilei Vieții Consacrate, o seară de împreună-rugăciune a reunit frații și surorile din Ordinele și Congregațiile de viață consacrată din Eparhia Greco-Catolică de Cluj-Gherla, la mănăstirea Maicii Domnului, Sanctuar Arhiepiscopal Major din Cluj-Napoca. A fost de față Preasfinția Sa Claudiu, Păstorul acestei Eparhii și, de asemenea, pr. Vasile Tofană SJ, Vicar general, alți preoți. Ziua Vieții Consacrate – care a ajuns, în acest an, la ediția a 28-a -, va fi marcată în întreaga Biserică Catolică la 2 februarie – sărbătoarea Întâmpinării Domnului în Templu -, și în 4 februarie în Eparhia de Cluj-Gherla, prin Sfânta Liturghie pe care Ierarhul o va celebra în Catedrala „Schimbarea la Față”, în prezența persoanelor consacrate.
În capela mănăstirii CMD, după un cuvânt de bun venit rostit de pr. Cristian David, rector al mănăstirii Maicii Domnului, a urmat un timp de rugăciune în care cei prezenți au invocat lumina Spiritului Sfânt să le fie călăuză pentru a putea merge împreună, adăpost și întărire în lupta spirituală pe care o duc în această lume, și punte de întâlnire. S-au rostit rugăciuni pentru o viață sfântă, abandonată voinței și iubirii lui Dumnezeu, care au alternat cu frumoase cântări, sau cu recitarea unor psalmi. Celebrarea a cuprins lecturi spirituale, din Faptele Apostolilor, citate despre viața consacrată ale unor Suverani Pontifi – Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea, Papa Francisc – cuvinte prin care persoanelor consacrate să le fie reînnoită în suflete bucuria slujirii și conștiința măreției și importanței chemării lui Dumnezeu.
* * *
După oficiul de rugăciune, Maica Teodorina, Superioara generală a Congregației Surorilor Maicii Domnului a adresat fraților și surorilor câteva gânduri la acest frumos prilej de comuniune și rugăciune, un timp pe care l-a numit: „de mulțumire, de laudă și preamărire pentru darul vocației și al misiunii, ce ne-au fost încredințate”. Pornind de la cuvintele Domnului Isus (Mt 5,13-16), „Voi sunteți sarea pământului… Voi sunteți lumina lumii….”, a relevat pe scurt în ce constă misiunea lor, ca persoane consacrate: „să trăim în mod total și necondiționat pentru Dumnezeu, cu o inimă disponibilă și generoasă, călăuzită de Spiritul Sfânt, pentru a putea citi și interpreta semnele timpurilor prezente, și a da o mărturie autentică despre valorile evangheliei, în lumea de azi, în mijlocul poporului lui Dumnezeu care formează marea Sa familie – Biserica”. A remarcat, ceea ce sublinia în mod repetat Sfântul Părinte: chemarea persoanelor consacrate la o mărturie „evanghelică, plină de bucurie și entuziastă”, care poate fi oferită lumii doar păstrând în primul rând vie comuniunea cu Dumnezeu: „trebuie să veghem fără încetare asupra primatului lui Dumnezeu”, unde se află „sursa bucuriei și a fericirii noastre, precum și motivația slujirii și a dăruirii generoase”.
A oferit exemplele a două vieți sfinte, două modele de trăire a propriei vocații, de dăruire, de dedicare fără limite în a se face simple instrumente prin care să coboare și să lucreze dumnezeirea: viața Sfintei Tereza de Calcutta, cea care „ieșea pe străzi, cu rozariul în mână pentru a-l căuta și a-l sluji pe Isus în cei care erau singuri, abandonați și fără nici o speranță”, aceasta pentru a „sătura setea de suflete a lui Cristos”. Și, de asemenea, viața Sfintei Tereza a Pruncului Isus, cea care „«în inima Bisericii» a dorit să fie «iubirea» și «Istoria unui suflet», al ei, a transformat foarte multe suflete și numeroase vocații s-au născut din mărturia autentică a acestei tinere călugărițe”. „Prin urmare”, a subliniat Maica Teodorina, „mărturia noastră va avea o valoare profetică plină de iubire și speranță pentru lumea de astăzi, doar în măsura în care trăim în mod irevocabil primatul lui Dumnezeu în viața noastră.”
* * *
S-a adresat persoanelor consacrate, în continuare, Preasfinția Sa Claudiu, Episcopul de Cluj-Gherla. A vorbit despre „viața ascunsă la care cheamă Dumnezeu” persoanele consacrate, o viață caracterizată în primul rând printr-o luptă spirituală – o luptă asupra căreia a insistat -, și care constă în „alegerea lui Cristos în mod radical” și în „opoziția față de lume, față de cel rău”, o luptă asumată nu doar pentru sine „ci pentru lumea întreagă”. A amintit ajutorul spiritual pe care îl trimite Dumnezeu pentru această luptă: „fiecare are un înger care îl ajută cum să își împlinească misiunea”. A vorbit despre importanța alegerilor și responsabilitatea continuă pe care persoanele consacrate trebuie să o aibă, pentru că lupta lor se dă în plan spiritual, nevăzut și se duce pentru toți cei încredințați lor. Dar, „e o luptă pe care o ducem împreună cu Isus, împreună cu Maica Sfântă”. De aceea, pentru a birui în această luptă, tot ce are persoana consacrată de făcut este „să rămână în umbra lui Isus” – așa cum a rezultat și dintr-o pildă din viața Sfântului Padre Pio, sau din alte exemple, precum viața Sfântului Ignațiu de Loyola.
A spus: „cu toții înțelegem că suntem în toiul unei lupte spirituale față de care războaiele pe care le vedem – în Ucraina sau în Fâșia Gaza – sunt mult limitate și toate au la bază o luptă spirituală care este în inima omului”. Așadar, „războaiele au loc mai întâi în inima omului și apoi se mută din inima noastră în lumea în care trăim”. Iar în această luptă spirituală, a continuat, „cred cu fermitate că cei care sunteți aici, sunteți comandanți de oști” deoarece, ducând această luptă, „sunteți meniți să-i ajutați pe toți cei cu care împreună luptați”. Preasfinția Sa Claudiu a oferit, ca modalitate de a duce această luptă, ceea ce se vede în icoana Prezentării lui Isus la Templu: „figura Sfântului Simeon”, despre care se spune că „Spiritul Sfânt era asupra lui și îi promite că nu va muri până nu va vedea fața Mântuitorului, și, mai mult, este menționat Spiritul Sfânt care-l îndeamnă să meargă în Templu. Așadar, avem o figură profetică – așa cum ne îndemnau lecturile ascultate: să trăim profeția în viața consacrată”. Dar, această misiune „se împlinește la lumina Spiritului Sfânt, în prezența Spiritului Sfânt”, adică: „să fim tot timpul lângă Isus și Spiritul Sfânt să ne lumineze pentru a vedea unde să mergem și ce să facem”.
A amintit cum, în timpul Sfintei Liturghii, Episcopul nu cădelnițează unde dorește, „ci diaconul – simbol al îngerului, îi indică, cu orarul, ceea ce trebuie binecuvântat, unde e necesar să trimită parfumul bun al tămâii care de fapt este parfumul bun al rugăciunii ridicate către Domnul”. A îndemnat: „Și voi trebuie să vă lăsați inspirați de Spiritul Sfânt și la lumina Spiritului Sfânt, îndemnați de îngerul păzitor care vă indică misiunea, să direcționați rugăciunea voastră, jertfa voastră, sacrificiul vostru, acolo unde Dumnezeu vă spune că e mai multă nevoie”. Iar „rolul mănăstirilor este de a ajuta poporul să înțeleagă că acolo este o oază de lumină, de pace, de putere spirituală. De aceea cred că sunteți cu adevărat căpetenii de oști: cu cât veți cere mai mult lumina Spiritului Sfânt, cu atât mai mult veți ști când și unde să mergeți, cu atât mai mult viața voastră va deveni profeție, fiindcă veți intra în profeția lui Dumnezeu”. Doar în acest fel vom putea să îl regăsim pe Isus – așa cum ne îndeamnă Papa Francisc: la periferii, în locuri în care nici nu ne gândim să îl căutăm”.
Așadar, „puterea și valoarea vieții consacrate este aceea de a îndemna oamenii să privească lumea cu ochii lui Dumnezeu”. Pentru că „toate veștile de războaie, de cutremure, care ne sperie și ne fac să mergem cu gândul înspre o apocalipsă… toate aceste viziuni au nevoie de convertire”. Dar „dincolo de crizele ce par de nerezolvat, trebuie să ne aducem aminte că Isus este prezent tot timpul în Biserica Lui, lângă oameni, că promisiunea Sa: «Iată, Eu sunt cu voi tot timpul, până la sfârșitul veacului» (cf Mt 28,20), continuă să se împlinească”. Și azi „Isus și Maica Sfântă sunt tot timpul lângă noi, și atunci, cine ne va mai putea despărți de iubirea lor?” Ierarhul a arătat la încheierea cuvântului său, și a întâlnirii de comuniune a persoanelor consacrate, importanța rugăciunii: „toată lumea are nevoie de convertire” și „convertirea este posibilă doar atunci când există rugăciune”. A încredințat persoanele consacrate: „Sunteți o bogăție a Bisericii. Continuați să trăiți la lumina Spiritului Sfânt și să trăiți îndemnul îngerului care vă ghidează pentru a descoperi încontinuu minunile la care Dumnezeu vă cheamă”.
