Seara de rugăciune ecumenică și mărturie despre iubirea pentru Dumnezeu și aproapele, în Catedrala Martirilor și Mărturisitorilor sec. al XX-lea din Cluj
Episcopia Greco-Catolică de Cluj-Gherla a organizat și în acest an o Seară de rugăciune ecumenică, în 22 ianuarie 2024, în capela „Sfântul Iosif” de la Catedrala Martirilor și Mărturisitorilor sec. al XX-lea din Piața Cipariu, Cluj-Napoca. Programul, prezentat de pr. Daniel Avram, preot al Curiei episcopale, s-a bucurat de o prezență numeroasă și s-a desfășurat cu participarea Preasfinției Sale Claudiu, Episcopul greco-catolic de Cluj-Gherla, și a invitaților din alte culte și confesiuni creștine.
Între participanții la acest moment de întâlnire și rugăciune s-au aflat preoți protopopi și parohi clujeni; surori din Congregația Surorilor Maicii Domnului, cu Maica Teodorina, superioara generală; surori din Ordinul Sfântului Vasile cel Mare, cu Maica Veridiana, superioara provincială; preoți și frați din Societatea lui Isus, cu pr. Marius Taloș, superiorul comunității clujene; membri ai Mișcării Focolare, ai Reuniunii Mariane, reprezentanți ai mai multor asociații ale Eparhiei de Cluj-Gherla. Au fost de asemenea de față credincioși clujeni în număr mare.
Invitații acestei seri, împreună cu Preasfinția Sa Claudiu, pr. Mircea Marțian, protopop de Cluj I, pr. Daniel Avram, au intrat în procesiune, în mâini cu lumânări aprinse, pe care le-au depus într-un spațiu special amenajat, în fața Sfintei Scripturi – Cuvântul lui Dumnezeu. S-a început cu rugăciune – o Oră canonică, cu participarea studenților Seminarului Teologic Eparhial „Sf. Ioan Evanghelistul” din Cluj-Napoca.
* * *
În continuare, reprezentanții fiecărei Biserici au rostit alocuțiuni, sub semnul iubirii de Dumnezeu și de aproapele – la care invită tema Octavei de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilor din acest an, „Să-l iubești pe Domnul Dumnezeul tău… și să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți” (Luca 10,27).
Înalt Preasfințitul Andrei Andreicuț, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, a abordat îndemnul Mântuitorului la iubirea lui Dumnezeu și a aproapelui, din perspectiva Sf. evanghelist Matei, 22: „Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău” și „să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți”. Este un îndemn repetat de multe ori în Sfânta Scriptură și totuși „sunt foarte mulți creștini care nu reușesc să urmeze porunca Mântuitorului”. A subliniat responsabilitatea dragostei, care „se concretizează prin virtuți”. „O dragoste teoretică nu e bună la nimic, o dragoste adevărată este subliniată prin cele 14 virtuți de Sfântul Pavel”. IPS Andrei a citat memorabilul Imn al Iubirii, din 1Corinteni 13: „Dragostea îndelung rabdă, dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește, dragostea nu se poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândește răul, nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr, toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduiește, toate le rabdă. Dragostea, nu cade niciodată”. S-a oprit apoi la una dintre trăsăturile dragostei: „dragostea nu pizmuiește”. Printr-o pildă pe care a istorisit-o, a arătat cât de puternică sursă de dezbinare poate fi invidia sau pizma. A încheiat îndemnând ca acest timp să fie un prilej de a ne ruga lui Dumnezeu „să ne ajute să depășim tendința de a vedea răul la celălalt și pe al nostru să nu îl vedem” și „să vedem ce e bun la celălalt!”
* * *
Pr. Popesc Mihăiță Cristian, din partea Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Alba Iulia, Protopopiatul Cluj-Dăbâca, a exprimat bucuria „de a fi împreună în rugăciune ecumenică în această biserică”. „Tema noastră din această seară este una dintre cele mai simple, dar și cele mai nobile teme care pot exista în viața creștinului: iubirea. În această seară, în acest moment de rugăciune, suntem mărturisitori ai unității noastre în iubire, în Dumnezeu.” Între nenumăratele îndemnuri care se găsesc în Scriptură despre cum să ne iubim aproapele, „cea mai importantă poruncă, care depășește toate îndemnurile, tot ce s-a scris, este: «Să-l iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău… iubește-ți aproapele ca pe tine însuți»”. Părintele a insistat asupra ordinii din această poruncă: „în primul rând să îl iubim pe Dumnezeu, în al doilea rând pe aproapele și în al treilea rând pe noi înșine”, și a atenționat să nu fie schimbate aceste roluri. Pentru că, „dacă privim în jurul nostru în această lume tulbure, plină de conflicte, neînțelegeri, rupturi, divizări, chemarea noastră de creștini este clară: să ducem pace acolo unde este război, să ducem zâmbet acolo unde este tristețe. Iar rugăciunea noastră ecumenică astăzi să fie o expresie a iubirii lui Dumnezeu care depășește orice graniță și orice diferență”.
* * *
Pr. Gáspár Károly, reprezentantul Eparhiei Reformate din Ardeal, a evidențiat în intervenția sa rolul aproapelui: „cine suntem unul pentru celălalt, cine este aproapele meu: «prietenul meu» (termenul folosit în limba maghiară), sau «vecinul meu» (engleză), «cel ce trăiește lângă mine» (germană)”. „«Iubește pe aproapele tău ca pe tine însuți» – aici începe umanitatea noastră”. Meditând la Evanghelia cu Samariteanul milostiv, textul evanghelic al celebrării Octavei, a arătat cum în pilda cu „acest om căzut în mâinile hoților care îl consideră ca pe o pradă, Cristos ne descrie tipologia noastră umană, egoistă”, prin preotul și levitul care trec pe lângă cel căzut fără să se oprească să îl ajute, deoarece îl consideră necurat. La final vine „un om care nu încape în tiparul tipologiei egoiste și mai este și samaritean (…) Acesta vede în cel aflat în necaz un semen, indiferent de teorie. Vede în el omul care suferă, care se teme, care speră, la fel ca tu și eu în situații similare”. Oferindu-ne această pildă, a adăugat: „Bunul nostru Dumnezeu parcă aplică legea contrastelor pentru a ne aduce aproape natura Lui milostivă, care nu depinde de etnie, de limbă, de parohie: se apleacă, îi îngrijește rănile. Și, treptat, începem să recunoaștem fața lui Cristos.” A încheiat cu o rugăciune pentru a putea recunoaște în fiecare semen al nostru fața lui Cristos, după modelul Samariteanului milostiv.
* * *
Pr. Rácz Norbert Zsolt, din partea Episcopiei Unitariene Cluj, în numele Bisericii sale și al Episcopului Kovács István, a mulțumit pentru invitație: „Comunitatea greco-catolică din Cluj ne este exemplară tuturor pentru că an de an avem această posibilitate să ne rugăm împreună pentru unitate”. În cuvântul rostit, a adus o perspectivă proprie asupra identității aproapelui, amintind un episod din viața parohiei unitariene din Cluj: a fost așezat lângă sediul parohiei, pe trotuar, un cuier cu haine – cu un mesaj care îndemna pe cei aflați în nevoie să își ia haine, iar cei care aveau în plus, să atârne haine în acel cuier. A fost o idee foarte bine primită, pusă mult în practică și chiar mediatizată, dar la cererea autorităților a fost nevoie să se renunțe. Atunci preoții și credincioșii au invitat oamenii străzii în sediul parohiei lor, pentru a le oferi o masă caldă. Chemându-i săptămânal, s-a creat o relație și acei oameni au început să nu mai fie doar oameni care au nevoie de ajutor, săraci, ci le-au devenit prieteni. „Atunci am înțeles această înțelepciune biblică: apropiatul nostru este cel de care noi ne apropiem: cel care nu este doar un cerșetor, un bărbat, o femeie, un bogat, un sărac, un tânăr, un bătrân, un român, un maghiar, un reformat, un unitarian, ci are un nume, o poveste, o înțelepciune, un chip.” De aceea, a îndemnat la acest fel de apropiere prin care ceilalți să nu fie doar niște străini, ci prieteni, cunoscuți. „Doar în acel moment vom putea vorbi despre unitate”, pentru că „unitatea începe prin apropiere. Astfel, apropiatul nostru va fi cel spre care vom păși noi”. A încheiat cu îndemnul: „Să mergem noi spre celălalt, să fim mai aproape; să îi vedem viața, chipul, să îi înțelegem modul de gândire și să înțelegem darul pe care acea persoană îl are în această lume de la Dumnezeu. Să fie anul acesta un an al apropierii, să mergem mai aproape să îi cunoaștem pe oamenii care trăiesc în jurul nostru și astfel să clădim această unitate pe care ne-o dorim atât de mult”.
* * *
A încheiat șirul alocuțiunilor gazda evenimentului, Preasfinția Sa Claudiu, Episcopul Eparhiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla, care a mulțumit lui Dumnezeu pentru acest moment de comuniune și celor care au răspuns invitației adresate, reprezentanților cultelor creștine și tuturor credincioșilor, preoților, persoanelor consacrate, pentru că astfel toți împreună înfăptuiesc unitatea dorită de Domnul. Episcopul s-a oprit la întrebarea: „Cine este aproapele meu?”, cu răspunsul pe care îl oferă textul evanghelic, despre „iubirea aproapelui după exemplul bunului samaritean”, adică: „Trebuie să îi iubim pe toți, inclusiv pe dușmani”. Dar a arătat că întrebarea are și un alt sens, adică „Isus vorbește și despre felul în care acest samaritean îi înțelege pe toți… Și înțelegem din textul evanghelic că acest samaritean este tocmai Isus, Fiul lui Dumnezeu care Se coboară împreună cu noi pe căile noastre”, pe un drum care se îndepărtează de cetatea lui Dumnezeu, Ierusalimul, și „merge spre Ierihon, care este orașul răzvrătirii. Isus se coboară și parcurge aceeași cale cu noi. Și ne vede răniți de dușmani, de cel rău. Și când vede că cel rău ne ia toate darurile Sale, și chiar viața, atunci se apleacă asupra noastră, ne vindecă rănile, ne pune în această minunată casă de oaspeți care este Biserica, și Dumnezeu Fiul plătește pentru noi deja și promite să plătească pentru tot ceea ce va fi în plus”.
A adăugat: întrebarea adresată lui Isus de învățătorul legii, „cine este aproapele meu?”, s-ar putea reformula și așa: „«dar pe mine cine mă iubește?» Adică, «mie îmi ceri să iubesc așa, dar pe mine cine mă iubește?»„ Isus, prin Jertfa Sa mântuitoare, ne învață „ce înseamnă să iubim”, ne spune „că nu există mai mare iubire decât să-ți dai viața pentru aproapele tău”. Și, Ierarhul a invitat la contemplarea Crucii Mântuitorului, pentru a vedea „cu ce iubire ne-a iubit Dumnezeu, și așa cum El ne-a iubit pe noi, la fel trebuie să facem și noi dacă vrem să ne numim creștini, adică următori ai lui Cristos”. A amintit, în continuare, realitatea lumii de azi, cu ură, dezbinări, războaie… o lume în care cu greu se poate vorbi despre unitate. Amintind de Sfântul Petru, care a mers pe valuri cât timp nu s-a lăsat cuprins de îndoială, a oferit exemplul credinței Maicii Sfinte, care, chiar și la picioarele Crucii Răstignirii Fiului său, nu s-a îndoit de Înviere.
A încredințat la încheiere: „să înțelegem că acea rugăciune a lui Isus, înainte de pătimire, «ca toți să fie una, așa cum noi suntem una», se va împlini. Nu știm cum, nu știm când, dar cu siguranță se va împlini. Această credință să fie speranța noastră și această speranță să însuflețească și rugăciunea noastră în acest an și în momentele care vor veni. Cu siguranță, această unitate se va împlini, cu siguranță, va veni un moment în care Turma lui Cristos va fi din nou împreună. Pentru aceasta noi ne rugăm și ne întărim speranța, bazându-ne nu pe deșartele speranțe umane, nu pe previziunile noastre limitate, ci pe cuvântul lui Dumnezeu care nu se schimbă în veci; bazându-ne pe acea tărie a Maicii Sfinte care știe și ne transmite și nouă, fiilor ei, că Dumnezeu nu își schimbă niciodată promisiunea, nu întrerupe niciodată alianța și iubirea pentru noi.”
* * *
Seara de rugăciune ecumenică se desfășoară anual la nivelul Episcopiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla, într-una din zilele din perioada 18-25 ianuarie 2024, când întreaga Biserică Catolică, în comuniune cu alte Biserici creștine, celebrează Octava de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilor. Celebrarea la nivel mondial a rugăciunii pentru unitate, în lumina dorinței Mântuitorului „Ca toți să fie una…” (Ioan 17,21), are loc în organizarea Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unității Creștinilor împreună cu Consiliul Mondial al Bisericilor – organism central al mișcării ecumenice, format în prezent din 349 de Biserici care provin din mai mult de 110 de țări din toate continentele. Textele destinate celebrării au fost elaborate în acest an de un grup ecumenic din Burkina Faso, coordonat de comunitatea locală Chemin Neuf.