La audiența generală de miercuri, 20 septembrie a.c., papa Francisc a continuat parcursul catehetic despre pasiunea evanghelizatoare și a prezentat pe larg mărturia sfântului Daniel Comboni (1831-1881), ”un apostol plin de zel pentru Africa”. El scria despre popoarele acestui continent că au pus stăpânire pe inima sa, care trăiește numai pentru ei, astfel că va muri cu Africa pe buzele sale, ajungând chiar să le spună: ”Cea mai fericită din zilele mele va fi aceea în care voi putea să-mi dau viața pentru voi” (Scrieri, 3159).
Papa Francisc: ”Aceasta este exprimarea unei persoane îndrăgostite de Dumnezeu și de frații pe care-i slujea în misiune, despre care nu obosea să aducă aminte că Isus Cristos a pătimit și a murit și pentru ei” (Scrieri, 2499; 4801). El spunea aceasta într-un context marcat de oroarea sclaviei, la care era martor. Sclavia îl reduce pe om la un lucru, a cărui valoare se reduce la a fi de folos pentru cineva sau pentru ceva. Dar Isus, Dumnezeu făcut om, a înălțat demnitatea oricărei ființe umane și a demascat falsitatea oricărei forme de sclavie”.
Creștinii, de aceea, sunt chemați să combată orice formă de sclavie, căci aceasta, asemenea colonialismului, ”nu este o amintire din trecut. Din păcate.” În Africa, sfâșiată de multe conflicte, s-a dezlănțuit, după cel politic, un ”colonialism economic”, o dramă în fața căreia ”lumea mai avansată din punct de vedere economic, își închide deseori ochii, urechile și gura”. Papa și-a reînnoit miercuri apelul lansat în ianuarie, în R. D. Congo: ”Ajunge cu sufocarea Africii, nu este o mină de exploatat sau un sol de jefuit!” (Întâlnirea cu autoritățile, Kinshasa, 31 ianuarie 2023).
Revenind la apostolatul sfântului Daniel Comboni, papa a remarcat că în timpul său, mulți misionari au murit din cauza bolilor, iar alții au abandonat Africa. El, dimpotrivă, a simțit că Domnul îl inspira să promoveze o nouă cale de evanghelizare, pe care a rezumat-o în aceste cuvinte: ”A mântui Africa cu Africa” (Scrieri, 2741).
Papa Francisc: ”Este o intuiție puternică, nu este nimic din colonialism în aceasta, o intuiție care a contribuit la reînnoirea angajamentului misionar: persoanele evanghelizate nu erau doar destinatari, ci protagoniști ai misiunii. Sfântul Daniel Comboni își dorea să-i facă pe toți creștinii protagoniști ai activității de evanghelizare. Având această intuiție în inimă, el s-a gândit și a acționat de o manieră integrală, implicând clerul local și promovând slujirea laicală a catiheților. Catiheții sunt un tezaur al Bisericii, sunt cei care merg înainte în evanghelizare”.
Cu această viziune, el a conceput, de asemenea, dezvoltarea umană, îngrijind artele și meseriile, promovând rolul familiei și al femeii în transformarea culturii și a societății. ”Cât de important este și astăzi faptul de a face să progreseze credința și dezvoltarea umană din interiorul contextelor de misiune în loc să fie transplantate aici modele externe sau să se mărginească la un asistențialism steril. Nici modele din afară, nici asistențialism. A lua cultura popoarelor drept cale pentru a face evanghelizarea. Evanghelizarea culturii și înculturarea Evangheliei merg împreună”.
”Marea pasiune misionară a lui Comboni”, a reluat papa, ”s-a născut din bucuria Evangheliei, se alimenta din iubirea pentru Cristos și ducea la iubirea pentru Cristos”, iar ”izvorul capacității misionare, pentru Comboni, este caritatea, în special zelul de a-și însuși suferințele celuilalt”.
Papa Francisc: ”Frați și surori, sfântul Daniel mărturisește iubirea Bunului păstor care merge să-l caute pe cel care s-a rătăcit și își dă viața pentru turmă. Zelul său a fost energic și profetic în a se opune la indiferență și excluziune. În scrisorile sale, în mod cordial, atrăgea atenția iubitei sale Biserici, care pentru mult timp uitase de Africa. Visul lui Comboni este o Biserică ce formează o cauză comună cu răstigniții istoriei pentru a experimenta împreună cu ei învierea. (...) Mărturia sa pare să ne repete tuturor, bărbați și femei ai Bisericii: Nu uitați de cei săraci, iubiți-i, pentru că în ei este prezent Isus răstignit în așteptarea învierii. Vă spun, la rândul meu, să nu uitați de cei săraci, pentru că ei vor fi cei care vă vor deschide poarta raiului”.
După saluturile adresate pelerinilor din diferite țări, papa Francisc a menționat prezența mai multor congregații misionare, a studenților de teologie și a grupurilor parohiale, pentru a încheia cu nelipsitul salut adresat tinerilor, bolnavilor, bătrânilor și soților recent căsătoriți. ”Astăzi”, a spus papa, ”celebrăm comemorarea liturgică a sfinților Andrei Kim, Paul Chong și însoțitorii lor, martiri coreeni. Exemplul lor eroic să fie pentru voi toți izvor de susținere în a realiza alegeri angajante și să fie de întărire în momentele grele”.
Pontiful a lansat un apel la pace în Karabah, a avut un cuvânt de apropiere față de fostul președinte italian Giorgio Napolitano, care este grav bolnav, și a îndemnat la apropiere și rugăciune pentru chinuitul popor ucrainean.
După rugăciunea Tatăl Nostru, cântată în limba latină, papa Francisc a invocat binecuvântarea apostolică, ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.
