Au fost momente de har duminică, 18 iunie 2023, în parohia greco-catolică Cluj – Valea Chintăului, cu hramul Nașterea Sfântului Profet Ioan Botezătorul, prin vizita pastorală a Preasfinției Sale Claudiu, Episcopul de Cluj-Gherla, în mijlocul comunității din punctul liturgic întemeiat aici, în propria locuință, de pr. Vasile Maria Ungureanu (1926-1996), preot care a împărtășit Lumina lui Cristos în detenție și în ascuns, sub regimul comunist, și apoi, după eliberarea Bisericii Române Unite, pe drumul refacerii structurilor și al reconstrucției acestei Biserici. Preasfinția Sa Claudiu a fost primit cu pâine și sare de copii care i-au dăruit și un buchet din trandafiri și crini albi. L-au întâmpinat cu Sfânta Evanghelie – semn al întâlnirii în numele Domnului – pr. Mircea Marțian, protopop de Cluj I, și pr. Ciprian Felecan, păstorul acestei parohii.
Sfânta Liturghie a fost celebrată în intimitatea bisericii, în care au avut loc doar în jur de 50 de credincioși, spațiu liturgic frumos amenajat și care amintea perioada Bisericii în catacombe. Au fost de față și membri ai familiei pr. Vasile Maria Ungureanu, împreună cu doamna preoteasă Eugenia Ungureanu, soția preotului mărturisitor. O parte dintre credincioșii participanți au asistat din curte la Liturghie, unde a fost asigurată o foarte bună transmisie audio a celebrării. Răspunsurile liturgice le-au dat studenți ai Seminarului eparhial „Sf. Ioan Evanghelistul” împreună cu cantorul parohiei. S-au aflat în jurul Păstorului Eparhiei de Cluj-Gherla, împreună cu părintele protopop și cu părintele paroh, mai mulți preoți: pr. Traian Radu Coste-Deak, Vicar judecătoresc, pr. Marius Cerghizan, protopop de Someș, pr. Iosif Irimie, pr. Florin Soboslai, pr. Gabriel Hoza, pr. Ioan Lazea; au ajutat la altar diaconul Lucian Ovidiu Marișca, cancelar eparhial, și subdiaconul Romulus Iușan.
Cuvântul de învățătură, pe baza Evangheliei chemării primilor apostoli (Matei 4,18-23), a fost despre chemarea lui Dumnezeu. Preasfinția Sa Claudiu a spus: „Mă bucur că citim această Evanghelie într-o biserică frumoasă, micuță – suntem departe de spațiile largi din viitoarea Catedrală a Martirilor și Mărturisitorilor sec. al XX-lea, unde putem admira largile spații spirituale, dar aici putem în schimb să admirăm, să contemplăm, să mulțumim lui Dumnezeu pentru că și spațiile din sufletele noastre sunt de multe ori ca o bisericuță. Dar, cu toate acestea, Dumnezeu alege să fie în sufletele noastre, ne iubește, ne cheamă, se îndură spre noi, indiferent de cum suntem. De aceea mă bucur, fiindcă Evanghelia de astăzi pune în paralel două conotații ale chemării. Suntem în Duminica a II-a după Rusalii, după Duminica Tuturor Sfinților – în care am contemplat că suntem sfinți și noi, și toți sfinții, de sfințenia Spiritului Sfânt, suntem sfinți nu prin merite personale, ci pentru că Spiritul Sfânt a coborât asupra noastră – și astăzi, în această Duminică, vedem ce înseamnă chemarea, ce înseamnă vocația”.
Episcopul a arătat: „Avem două conotații: Pe de o parte avem chemarea lui Dumnezeu, care se adresează tuturor în felul lor, în funcție de starea lor – ne aduce aminte și Sf. Pavel că sunt multe slujiri, și multe daruri în Biserică, și fiecare dintre noi suntem chemați într-un fel sau altul. Dar chemarea lui Dumnezeu se întâlnește cu slăbiciunea noastră, cu neputința noastră”. A citat cuvintele Sf. Petru, după pescuirea minunată: „Când Isus îl cheamă, îl întâlnește, i se arată și arată minunile lui Dumnezeu în viața lui, reacția lui Petru este aceea de a se pleca în fața lui Isus și de a-i face o cerere foarte ciudată: «Doamne, pleacă de la mine că sunt om păcătos!» Aceasta este reacția omului în fața chemării lui Dumnezeu. Cine dintre noi poate spune că este vrednic, că este pregătit de chemarea lui Dumnezeu? Dacă ne gândim inclusiv în momentele de hirotonire, nu cel chemat răspunde, ci poporul răspunde. Este o vrednicie pe care o constată Biserica lui Dumnezeu prin darul Spiritului Sfânt.”
Astfel, „pe deoparte avem chemarea lui Dumnezeu, bogată în har, în iubire, în îndurare, și avem partea noastră. Și de aceea mă bucur că suntem într-o bisericuță în care avem dimensiunea capacității noastre umane. În temple ca și cele ale noastre, în vase de lut ca și cele ale noastre alege Dumnezeu să îți pună harul Său bogat, știind slăbiciunea noastră, știind neputințele noastre, știind așa cum știe și despre Petru că îl va trăda. Știe că și noi, până la sfârșitul vieții noastre, vom împleti, în chemarea noastră, momentele frumoase, înălțătoare, cu momentele de trădare, în care slăbiciunea noastră, păcatul nostru își va face simțită prezența. Dar cu toate acestea Dumnezeu ne cheamă, și aici este minunea lui Dumnezeu. Fiindcă, dacă citim cu atenție Evanghelia de astăzi, Isus îi cheamă pe primii doi frați și le spune: «Veniți după Mine, vă voi face pescari de oameni» – «Eu vă voi face». Așadar, există, bineînțeles, o parte a noastră, a voinței noastre, a capacităților noastre de a răspunde lui Dumnezeu, dar în primul rând există chemarea lui Dumnezeu și minunea pe care El o face în viața noastră: «Vă voi face pescari de oameni».”
„Nu trebuie atât de mult să ne gândim dacă suntem la înălțime – bineînțeles că nu suntem la înălțime – dar dincolo de privirea asupra noastră trebuie să ne deschidem larg privirea asupra lui Dumnezeu. Aceasta facem de câte ori venim la Sfânta Liturghie, la biserică, ne îndreptăm spre altar, acolo unde este Cel care dăruiește, și doar privind la El căpătăm curaj.” Așadar, „dacă vă uitați în Vechiul Testament sau în Noul Testament, adevărata miză a vieții spirituale este dacă privim la Dumnezeu sau nu. Așa începe păcatul strămoșesc, atunci când primul om nu mai e atent la Dumnezeu, ci ascultă șoaptele celui rău și își întoarce privirea de la Dumnezeu spre cel rău, nu mai ascultă cuvântul lui Dumnezeu, ci cuvântul șarpelui. Așa începe păcatul strămoșesc care ne afectează pe toți, și tot așa începe și întoarcerea, în momentul în care Maica Sfântă este complet transparentă în fața lui Dumnezeu și spune: «Fie mie după cuvântul Tău» (…) Maica Sfântă inversează prin acest «Da» infinit al ei logica neascultării.”
„Atunci înțelegem de ce Biserica ne invită să participăm la Sfânta Liturghie, să privim în continuare spre sfântul altar, în rugăciune să ne îndreptăm privirea spirituală spre Dumnezeu, să vorbim cu Dumnezeu și să ascultăm cuvintele Lui, pentru a ne îndrepta spre Dumnezeu. Doar El ne dă puterea de a merge înainte”. Tot în legătură cu chemarea lui Dumnezeu, Preasfinția Sa Claudiu a invitat la a medita fiecare cum, prin cine a ajuns în Biserică și a răspuns chemării lui Dumnezeu. „Și această biserică are martorii și mărturisitorii ei: cum să nu ne gândim la pr. Ungureanu, care a făcut în așa fel încât, în primii ani după Revoluție, să gândească un loc de rugăciune. Erau atunci condiții mult mai dificile și, probabil, mult mai greu a fost să gândească, să creeze acest loc de rugăciune, dar trebuie să îl amintim și împreună cu el pe toți cei care au făcut ca noi astăzi să ne rugăm aici. Și trebuie să ne gândim și la felul în care creștinii și Biserica se regăsesc astăzi în lume, de aceea mă bucur că suntem într-o bisericuță, într-un spațiu restrâns, între noi, fiindcă de multe ori avem impresia, în Biserica noastră, în țara noastră, în lume, că suntem un grup restrâns. Și glasul lumii și prin lume glasul celui rău încearcă să ne descurajeze, să ne spună: ce puteți voi schimba? Sunteți atât de puțini, de slabi.”
„Ce putem noi schimba acum, aici, din această bisericuță, în lumea în care trăim? Ce putem schimba apropo de războiul din Ucraina sau de toate crizele care se prospectează? Ei bine, putem schimba totul, iubiți credincioși. Fiindcă noi suntem aici, oricât de mică ar fi biserica, oricât de mici am fi noi, suntem în legătură cu Creatorul cerului și al pământului, cu Dumnezeul Atotputernic. Și putem schimba”, nu prin calitățile noastre, „ci putem schimba încredințând viața noastră, viața Bisericii noastre, viața lumii în care trăim, lui Dumnezeu, încontinuu. Putem consacra încontinuu viața, familia noastră, Biserica, lumea în care trăim, lui Dumnezeu”, adică, „să o încredințăm, să îi cerem lui Dumnezeu și Maicii Sfinte să le ia în grijă, să aibă grijă de problemele noastre, de suferințele noastre, de încercările noastre.”
„De aceea, un act de consacrare este atât de important, de aceea și la Fatima, Maica Sfântă cere consacrarea, încredințarea. Aceasta trebuie să facem și noi, aceasta este vocația: să ne încredințăm încontinuu îndurării, iubirii lui Dumnezeu – să venim încontinuu la Sfânta Liturghie, în momentele de rugăciune, în momentele în care ne adâncim în paginile Sfintei Scripturi și să cerem lui Dumnezeu ajutorul, ceea ce facem la Sfânta Liturghie, când spunem în mod repetat: Doamne, îndură-Te de noi, Doamne, îndură-Te de noi… Atât putem face. Dar este cel mai mare lucru pe care un om îl poate face: să cerem îndurarea, iubirea, ajutorul lui Dumnezeu. Și dacă facem așa, această mică biserică va deveni o catedrală a Spiritului. Dacă facem așa, templele mici din sufletele noastre vor fi pe deplin temple ale Spiritului Sfânt și lumina noastră va lumina întunericul din această lume”.
La finalul Sfinte Liturghii, pr. Ciprian Felecan a rostit câteva cuvinte de mulțumire, i-a spus Preasfinției Sale Claudiu: „Comunitatea se bucură de prezența dumneavoastră aici, și acest tablou al Ospățului lui Dumnezeu care este Sfânta Liturghie astăzi este complet. În artă, când vorbim despre o lucrare, detaliile sunt cele care fac ca lucrarea respectivă să fie importantă, să aibă valoare. Credincioșii comunității sunt obișnuiți doar cu mine și din când în când cu câte un coleg. Astăzi, detaliul este prezența dumneavoastră, a colegilor, și avem tabloul complet al Familiei lui Dumnezeu care se reunește duminica”. Aici „toți suntem în mod egal fiii lui Dumnezeu”. Mulțumind Preasfinției Sale Claudiu pentru cuvântul de învățătură, a reamintit rolul și importanța fiecărui om în planul lui Dumnezeu, a modului în care, toți împreună, fiecare în felul său, suntem chemați să fim cinstitori ai Domnului.
Amintindu-și prima întâlnire a preoților cu Preasfinția Sa Claudiu, când Episcopul de Cluj-Gherla a consacrat Eparhia ce îi fusese încredințată Maicii Sfinte, Sfântului Arhanghel Mihail și Sfântului Iosif, Patronul Eparhiei de Cluj-Gherla, a spus: „Pentru că în comunitatea noastră există un cult deosebit pentru Preasfânta Fecioară Maria, și pentru că hramul, sărbătoarea din 24 iunie – Nașterea Sf. Ioan Botezătorul, este legat de un loc deosebit pentru aceste timpuri, este vorba despre Medjugorje, unde din 1981 Sfânta Fecioară se arată și trimite mesaje omenirii (chiar dacă Biserica a recunoscut doar primele șase dintre aceste multe apariții), noi vă oferim, din partea comunității noastre, ca amintire, o statuetă a Preasfintei Fecioare Maria, la care, de câte ori veți îngenunchea și vă veți ruga, să ne aveți și pe noi în rugăciune”.
Mulțumind părintelui paroh pentru grija pe care o are față de această casă a lui Dumnezeu și credincioșilor pentru „minunata statuie a Maicii Sfinte”, și asigurându-i pe toți că în rugăciune sunt tot timpul împreună, Preasfinția Sa l-a invitat pe pr. Ciprian, cu Consiliul parohial, cu cei în măsură să susțină acest demers, împreună „să gândim o posibilă dezvoltare care să țină cont și de pasul spiritual – fiindcă văd foarte multă lume și aici, și afară, și știți bine, biserica din piatră e făcută din biserica din oameni, ei sunt adevărata temelie, adevăratele cărămizi care susțin Biserica lui Dumnezeu. Și pe măsură ce comunitatea se dezvoltă, crește, cred că trebuie să ne gândim că și zidurile se pot lărgi, se pot înălța în așa fel încât să țină pasul cu lumea în care trăim”. Preasfinția Sa Claudiu a încredințat acest gând Maicii Sfinte și voinței lui Dumnezeu, și-a oferit sprijinul în măsura în care va fi posibil și a cerut credincioșilor ca în rugăciune să aibă în vedere acest proiect, de a avea o biserică mai mare, pentru a fi Casă lui Dumnezeu și tuturor celor care vor căuta în ea ajutorul, adăpostul și ocrotirea Părintelui ceresc.
