Papa Francisc a semnat prefața cărții "Gustul schimbării - Tranziția ecologică ca o cale spre fericire" (titlu în italiană: Il gusto di cambiare. La transizione ecologica come via per la felicità). Apărut în librăriile din Italia miercuri, 17 mai, volumul este semnat de Gaël Giraud și Carlo Petrini și a fost publicat lgrazie colaborării dintre Editurile "Slow Food Editore" și Editura Librăriei Vaticane.
Scrie papa Francisc în prefața cărții: "Binele care apare ca fiind frumos poartă cu el motivul pentru care trebuie făcut. Acesta este primul gând care mi-a venit după ce am citit acest frumos dialog între Carlo Petrini, pe care îl cunosc și îl stimez de ani de zile, un gastronom și activist cunoscut în întreaga lume, și Gaël Giraud, un economist iezuit ale cărui contribuții le-am apreciat recent în revista "La Civiltà Cattolica", unde scrie articole calificate despre economie, finanțe și schimbări climatice.
De ce această legătură? Pentru că lectura acestui text a generat în mine un adevărat "gust" al frumosului și al binelui, adică un gust al speranței, al autenticității, al viitorului. Ceea ce aduc cei doi autori în acest schimb de idei este un fel de "narațiune critică" în raport cu situația globală: pe de o parte, ei elaborează o analiză argumentată și convingătoare a modelului economico-alimentar în care suntem cufundați, care, ca să împrumutăm o definiție celebră a unui scriitor, "cunoaște prețul tuturor lucrurilor și valoarea nimicului"; pe de altă parte, ei propun câteva exemple constructive, experiențe consacrate, povești singulare de grijă față de binele comun și de bunurile comune care deschid cititorului o privire de bine și de încredere asupra timpului nostru. Critica a ceea ce este greșit, poveștile unor situații pozitive: una cu alta, nu una fără cealaltă.
Aș dori să subliniez un fapt semnificativ: faptul că în aceste pagini, Petrini și Giraud, unul activist, în vârstă de 70 de ani, celălalt profesor de economie, în vârstă de 50 de ani, adică doi adulți, găsesc în noile generații motive întemeiate de încredere și speranță. De obicei, noi, adulții, ne plângem de tineri, ba chiar repetăm că vremurile "trecute" au fost cu siguranță mai bune decât acest prezent tulbure și că cei care vin după noi ne risipesc realizările. În schimb, trebuie să recunoaștem cu sinceritate că tinerii sunt cei care întruchipează schimbarea de care avem cu toții nevoie în mod obiectiv. Ei sunt cei care ne cer, în diferite părți ale lumii, să ne schimbăm. Să ne schimbăm stilul de viață, atât de prădător față de mediu. Să ne schimbăm relația cu resursele Pământului, care nu sunt infinite. Să ne schimbăm atitudinea față de ele, noile generații, cărora le furăm viitorul. Și nu numai că ne cer, ci și o fac: ies în stradă, manifestându-și dezacordul față de un sistem economic nedrept față de cei săraci și dușman al mediului, căutând noi căi de urmat. Și o fac începând cu viața lor de zi cu zi: făcând alegeri responsabile în ceea ce privește alimentația, transportul, consumul.
Tinerii ne educă în acest sens! Ei aleg să consume mai puțin și să trăiască mai mult relațiile interpersonale; sunt atenți să cumpere obiecte produse după reguli stricte de respectare a mediului și a societății; sunt imaginativi în utilizarea mijloacelor de transport colective sau mai puțin poluante. Pentru mine, să văd că aceste comportamente se răspândesc și devin o practică obișnuită este un motiv de consolare și de încredere. Petrini și Giraud se referă adesea la mișcările de tineret din diferite părți ale lumii care fac să avanseze cererile de justiție climatică și justiție socială: cele două trebuie să fie ținute împreună, întotdeauna."
"Cei doi autori" – continuă papa Francisc – "indică căi operaționale pentru o dezvoltare economică durabilă și critică la rădăcină conceptul de bunăstare, în vogă astăzi. Cel potrivit căruia Produsul intern brut (PIB-ul) este un idol căruia i se sacrifică orice aspect al conviețuirii: respectul pentru mediu, respectul pentru drepturi, respectul pentru demnitatea umană. Am fost foarte impresionat de faptul că Gaël Giraud a reconstituit modul în care, din punct de vedere istoric, PIB-ul s-a impus ca unic parametru pentru a judeca sănătatea economiei unei națiuni. El afirmă că acest lucru s-a întâmplat în perioada nazistă și că punctul de referință a fost industria de armament: PIB-ul are o origine "de război", am putea spune. Atât de mult încât acesta este motivul pentru care munca femeilor casnice nu a fost niciodată contabilizată: pentru că eforturile lor nu servesc războiului. Încă o dovadă a cât de urgent este să scăpăm de această perspectivă economistă, care pare să disprețuiască latura umană a economiei, sacrificând-o pe altarul profitului ca etalon absolut.
Natura acestei cărți este, de asemenea, dublu interesantă. În primul rând, pentru că ea se desfășoară sub forma unui dialog. Este un lucru pe care cred că este important să îl subliniez. Confruntarea este cea care ne îmbogățește, nu rămânerea fermă pe poziții. Conversația este cea care devine o oportunitate de creștere, nu fundamentalismul, care închide calea spre noutate. Dezbaterea este cea care ne maturizează, nu certitudinea ermetică că avem întotdeauna "dreptate". (…)"
