Călin – Daniel Pațulea, Epistola lui Iacob: apostolicitate socială și apărarea celor săraci, Editura Galaxia Gutenberg, Târgu Lăpuș, 2023, 120 p.
Sfânta Scriptură – un adevărat izvor de credință și exemple, care de mai bine de 2000 de ani reușește să educe lumea și să transmită valori creștine și morale – oferă autorului un nou subiect de studiu și de cercetare: Epistola lui Iacob.
Prezenta lucrare, încadrată în colecția Intellectus Fidei, în fapt un comentariu biblic asupra laitmotivelor prezentate de Epistola lui Iacob, devine o preocuupare pentru instanța auctorială, convertită la Sfânta Scriptură. In facto, acest text eseistic devine o formă de prețuire și de ovaționare a Bibliei – izvor de viață veșnică.
Epistola lui Iacob ocupă în istorie o poziție de repaus, nefiind considerată o scriere importantă, dar care ajunge să își câștige titlul de scrisoare de paie (Martin Luther), fiind un document comentat și aspru criticat de Reforma protestantă, deoarece, această scriere aparținând Noului Testament contracara cu doctrina propusă de mișcarea reformatoare: mântuirea are loc doar prin credință, fără ajutorul faptelor.
Călin – Daniel Pațulea dorește să repună în lumină aceast text epistolar, aparținând lui Iacob, slujitorul lui Dumnezeu și al Domnului Isus Hristos (Iac 1,1), lectură ce fructifică și celebrează un mesaj încă valabil: caritatea credinței.
Pornind de la aceaste situații, autorul își structurează lucrarea în câteva capitole mari, succedate de câte una sau două secțiuni Excursus. Capitolele prezentei lucrări eseistice au rolul de a fragmenta Epistola lui Iacob și de a oferi câte o cheie de lectură în ceea ce privește compartimentarea: 1. Noțiuni introductive privind Epistola lui Iacob; 2. Bucuria, semnificația și esența încercării; perseverneța ca rod al încercării care duce la perfecțiune; înțelepciunea și necesitatea ei; bogăția este negativă atunci când devine un obstacol în obținerea înțelepciunii, fericit este cel care depășește încercarea (cfr. Iac 1, 1-12); 3. Originea ispitelor care îl împiedică pe om să trăiască în credință, bucurie și răbdare; Dumnezeu, autor și cauza a tot binele (cfr. Iac 1, 13-18); 4. Ascultarea activă a cuvântului care distinge adevărata religiozitate de iluzia de a fi religios; acceptarea cuvântului și împlinirea lui corectă cu docilitate; caracteristicile religiozității autentice și demonstrarea ei în relația cu aproapele și în propria sfințire (cfr. Iac 1, 19-27); 5. Credința este activă atunci când se traduce prin angajament față de cei săraci; comunitatea creștină nu trebuie să onoreze oamenii „importanți” disprețuindu-i pe cei săraci (cfr. Iac 2, 1-13); 6. Reflecție asupra relației credință-fapte (cfr. Iac 2, 14-26); 7. Ambiție, folosirea limbii și zel nemoderat (cfr. Iac 3, 1-12); 8. Înțelepciunea de sus, parametri divini, înțelepciunea pământească, parametri umani (cfr. Iac 3, 13-18); 9. Pasiuni, discordie, afaceri și viață incertă, avertisment către bogați (cfr. Iac 4, 1-17); 10. Autorizați chiar și fără „card”: eliminarea polițelor de asigurare false (cfr. Iac 5, 1-6); 11. O așteptare care îmbogățește: într-o invitație la așteptarea răbdătoare nu trebuie să fie loc pentru expresii de plângere pentru că venirea Domnului este aproape (cfr. Iac 5, 7-12); 12. Apel la rugăciune în diferite momente din viața credinciosului, cererea de iertare, rugăciunea făcută unii pentru alții și rugăciunea comunitară pentru bolnavi (cfr. Iac 5, 13-18); 13. Concluzia epistolei (cfr. Iac 5, 19-20). Titlurile capitolelor transformate în chei de lectură nu fac nimic altceva, decât să introduă ex abrupto cititorul în tema epistolei. Concomitent, aceste chei de lectură reușesc să devină și rezumate ale secțiunilor.
Autorul constată și evidențiază pe parcursul întregii lucrări importanța textului sacru plasat în spațiul istoric al planului de mântuire. Deși mesajul Epistolei lui Iacob nu este departe de cel transmis de Sfântul Apostol Pavel prin intermediul scrierilor sale, textul abordat de către instanța auctorială surprinde caracterul apostolic social și de apărare al săracilor.
Primul capitol, Noțiuni introductive privind Epistola lui Iacob plasează textul epistolar în timp și spațiu, oferind cititorului câteva idei despre valoarea uitată a acestei epistole. Totodată, încearcă să pună în lumină și câteva date despre autorul sacru. Pr. Călin-Daniel Pațulea conturează și o împărțire a scrisorii în 4 părți definitorii, dar constată un caracter particular al textului scripturistic – lipsa unei concluzii specifice textului epistolar.
Cronologia înlănțuirii evenimentelor este o caracteristică a următoarelor capitole, care poartă lectorul prin lumea cuvintelor înțelepte și pline de lumină. Pornind de la salutul prezent în incipitul textului și de la adresabilitate, autorul textului eseistic construiește foarte bine discursul său critic și exegetic asupra textului biblic accentuțnd prin excursus-uri esența capitolelor precedente. Logica evenimentelor debutează cu o explicație mângâietoare din partea autorului sacru, continuând într-un mod preogresiv să ofere informații referitoare la starea de păcat, la ispite, dar și la destinul iluzoriu produs de slava deșartă. Autorul Călin-Daniel Pațulea se focalizează asupra celor mai importante aspecte în ceea ce privește destinul și valențele duble ale sale, apelând la autorul textului biblic. Astfel, lectorul, plasat față în față cu parcursul său existențial are datoria de a alege valența destinului cu care rezonează. Compasiunea pentru universul lucrurilor mărunte – adică pentru cei aflați în nevoie – este una dintre roadele credinței prezentate în acest eseu contemplativ asupra mesajului Epistolei lui Iacob. De asemenea, rugăciunea joacă un rol de axis mundi în universul creștin, fiind tratamentul curativ pentru orice fel de problemă spirituală sau fizică.
Concluzia eseului lui Călin-Daniel Pațulea își propune să atragă atenția cititourului asupra unei probleme: necesitatea recuperării Cuvântului lui Dumnezeu, cuvânt cu valoare performativă: creează ceea ce exprimă.
Prin succinta expunere a tematicii prezentei lucrări am ajuns la câteva concluzii pe care fiecare dintre cititori le poate observa cu ușurință. În primul rând, lucrarea prezintă caracterul cotidian și mereu actual al epistolei lui Iacob. În al doilea rând își asumă meritul de a colecționa între coperțile sale informații edificatoare pentru creștinul zilelor noastreși despre modul în care trebuie să ne raportăm la cei din jurul nostru. În al treilea rând, această apariție editorială completează seria de lucrări eseistice și exegetice asupra textelor scripturistice.
În încheiere, această apariție editorială datorată pr. lect. univ. dr. Călin-Daniel Pațulea este binevenită, iar în opinia noastră nu trebuie să lipsească din biblioteca celor preocupați de aprofundarea și trăirea utentică a Sfintei Scripturi.
Ioan – Gabriel ȘTEFAN,
Student al Facultății de Teologie Greco – Catolică,
Departamentul Blaj.
