"Am mers ca pelerin la un popor a cărui istorie – așa cum spunea sfântul Ioan Paul al II-lea – a fost marcată de 'mulți sfinți și eroi, înconjurați de o oaste de oameni umili și muncitori' (Discurs la ceremonia de bun venit, Budapesta, 6 septembrie 1996). Este într-adevăr adevărat: am văzut atât de mulți oameni umili și harnici care prețuiesc cu mândrie legătura cu rădăcinile lor."
Astfel a spus papa Francisc la cateheza audienței generale de miercuri, 3 mai a.c., din Piața San Pietro, dedicată recentei călătorii apostolice în Ungaria, la Budapesta, care a avut loc între 28 și 30 aprilie.
Pontiful le-a mulțumit tuturor celor care au pregătit și însoțit cu rugăciunea această vizită și a reînnoit sentimentele de recunoștință față de autorități, față de Biserica locală și față de poporul maghiar, definit "un popor curajos și bogat în memorie". "În timpul șederii mele la Budapesta" – a continuat Sfântul Părinte – "am simțit afecțiunea tuturor maghiarilor. Astăzi aș dori să vă istorisesc despre această vizită prin două imagini: rădăcinile și podurile."
Cu referire la rădăcini, papa Francisc a evidențiat că "printre aceste rădăcini, așa cum au arătat clar mărturiile din cadrul întâlnirilor cu Biserica locală și cu tinerii, se află în primul rând sfinții: sfinți care și-au dat viața pentru oameni, sfinți care au dat mărturie despre Evanghelia iubirii, care au fost lumini în vremuri de întuneric; atâția sfinți din trecut care astăzi ne îndeamnă să depășim riscul defetismului și frica de ziua de mâine, amintindu-ne că Cristos este viitorul nostru. Sfinții ne amintesc acest lucru: Cristos este viitorul nostru".
"Cu toate acestea" – a continuat – "rădăcinile creștine solide ale poporului maghiar au fost puse la încercare. Credința lor fost testată prin foc. Într-adevăr, în timpul persecuției ateiste din secolul al XX-lea, creștinii au fost loviți cu violență, episcopi, preoți, călugări, călugărițe și laici fiind uciși sau privați de libertatea lor. Dar, deși s-a încercat tăierea copacului credinței, rădăcinile au rămas intacte: o Biserică ascunsă dar vie, puternică, prin forța Evangheliei.
În Ungaria, această ultimă persecuție, opresiunea comunistă a fost precedată de opresiunea nazistă, cu deportarea tragică a unei numeroase populații evreiești. Dar în acel genocid atroce, mulți s-au distins prin rezistența și capacitatea lor de a proteja victimele, iar acest lucru a fost posibil pentru că rădăcinile conviețuirii au fost ferme. (...) Astfel, legăturile comune de credință și de popor au ajutat la revenirea la libertate."
Pontiful a reliefat că, și astăzi, "așa cum a reieșit din întâlnirile cu tinerii și cu lumea culturii, libertatea este amenințată. Cum? În primul rând cu mănuși albe, printr-un consumism care anesteziază, prin care ne mulțumim cu puțină bunăstare materială și, uitând trecutul, 'plutim' într-un prezent făcut pe măsura individului. Aceasta este persecuția periculoasă a mondenității, dusă înainte de consumism. Dar când singurul lucru care contează este să te gândești la tine însuți și să faci ceea ce-ți place, rădăcinile se sufocă. Aceasta este o problemă în întreaga Europă, unde dăruirea de sine pentru ceilalți, sentimentul de comunitate, sentimentul frumuseții de a visa împreună și de a crea familii numeroase sunt în criză. Întreaga Europă este în criză. De aceea, să reflectăm asupra importanței de a păstra rădăcinile, pentru că numai mergând în profunzime ramurile se vor înălța și vor da roade. Fiecare dintre să se întrebe, chiar ca popor: care sunt cele mai importante rădăcini din viața mea? Unde se află rădăcinile mele? Îmi amintesc de ele, am grijă de ele?"
Oprindu-se asupra celei de-a doua imagini – podurile – papa Francisc a amintit că "Budapesta, născută acum 150 de ani din unirea a trei orașe, este renumită pentru podurile care o traversează și îi unesc părțile".
"Aceasta a reamintit, mai ales în cadrul întâlnirii cu autoritățile, importanța construirii unor poduri de pace între popoare diferite. Aceasta este, în special, vocația Europei, care este chemată, ca 'pod al păcii', să includă diferențele și să îi primească pe cei care bat la ușile sale. Frumos, în acest sens, podul umanitar creat pentru atâția refugiați din Ucraina vecină, pe care am putut să-i întâlnesc, admirând și marea rețea de caritate a Bisericii maghiare. "
În evocarea recentei călătorii apostolice în Ungaria, Sfântul Părinte a evidențiat totodată angajarea țării în construirea de "poduri pentru mâine", spunând: "există o mare preocupare pentru îngrijirea ecologică (...) și pentru un viitor durabil și se lucrează pentru a construi punți între generații, între vârstnici și tineri, o provocare la care nimeni nu poate renunța astăzi".
Pontiful a amintit cu recunoștință frumoasele momente liturgice: rugăciunea cu comunitatea greco-catolică și celebrarea euharistică solemnă, spunând că, în cadrul vizitei, a fost impresionat, de importanța muzicii, care este o trăsătură caracteristică a culturii maghiare.
La finalul catehezei, pontiful a dorit să amintească, la începutul lunii mai, că "maghiarii sunt foarte devotați Sfintei Maici a Domnului" pe care o cinstesc, din respect, cu titlul de regină, o numesc "Reginei Ungariei", țara fiind consacrată Maicii Preacurate de primul rege, sfântul Ștefan.
"Reginei Păcii îi încredințăm construirea de poduri în lume, Reginei Cerului, pe care o aclamăm în acest timp pascal, îi încredințăm inimile noastre pentru ca ele să fie înrădăcinate în iubirea lui Dumnezeu" – s-a rugat pontiful la finalul catehezei audienței generale de miercuri, 3 mai, succesiv călătoriei apostolice în Ungaria.
