În cea de-a II-a Zi de Paști, luni 17 aprilie 2023, Zi a Învierii Domnului, Preasfinția Sa Claudiu, Episcopul de Cluj-Gherla a celebrat Sfânta Liturghie Arhierească la Mănăstirea Maicii Domnului din Cluj-Napoca, Sanctuar Arhiepiscopal Major, al Congregației Surorilor Maicii Domnului (CMD).
Au concelebrat preoții capelani ai celor două comunități CMD clujene, pr. Cristian David, rector al Sanctuarului și pr. protopop Marius Cerghizan, de la comunitatea CMD „Buna Vestire”. Au ajutat la celebrare diaconul Ovidiu Marișca, cancelar eparhial și studenții seminariști Ionuț Mihu și Romulus Iușan. Răspunsurile liturgice le-au dat Surorile CMD, dirijate de sr. Cecilia.
„Venim la această mănăstire să căutăm Fața lui Dumnezeu, să simțim dragostea Lui, căldura Lui, prezența lui în viața noastră” - s-a adresat Preasfinția Sa Claudiu credincioșilor, în cuvântul de învățătură. A spus: „Evanghelia de astăzi ne vorbește despre Chipul lui Dumnezeu: «Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată; Fiul cel Unul-Născut, Care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut.» (In 1,18) Iată de ce este atât de mare Sărbătoarea Învierii - fiindcă, în Sărbătoarea Învierii, Dumnezeu ni se arată. În timpul prin care am trecut cu toții, din Săptămâna Mare, în care am văzut felul în care Fiul lui Dumnezeu ia asupra Lui păcatele noastre, suferințele noastre, moartea noastră, atunci când L-am văzut pe Fiul lui Dumnezeu pironit pe Cruce pentru noi, mort pentru noi, atunci am văzut cu adevărat Fața lui Dumnezeu.”
A reamintit dificultatea oamenilor de a accepta un Mesia răstignit și mort pe Cruce. Cu toate acestea, a continuat, „chiar dacă rămânem liberi în fața Crucii lui Fiului lui Dumnezeu, nu putem spune că nu am văzut Chipul Lui. Și Isus, Fiul lui Dumnezeu este singurul care cunoaște cu adevărat Chipul lui Dumnezeu.
Vă aduceți aminte că tot Vechiul Testament este permeat de această căutare. Moise îi spune lui Dumnezeu: «Vreau să văd Chipul Tău». Și Dumnezeu îi spune: «Te voi pune într-o peșteră și voi trece prin fața ta Dar nu poți să-mi vezi fața, ci-mi vei vedea spatele». Aceste cuvinte se repetă, chiar dacă nu identic, în chemarea lui Isus: «Dacă vrea cineva să vină după Mine, să-și ia crucea în fiecare zi, să se lepede de sine, și să-Mi urmeze Mie». Ce înseamnă «să-Mi urmeze»? Înseamnă: «Să-mi vadă spatele». Aceasta înseamnă să vedem cu adevărat Chipul lui Dumnezeu: să-L urmăm pe Cristos, să vedem spatele Lui. Atunci Îi vedem cu adevărat Chipul când mergem pe urmele Lui. Spune Isus ucenicilor: «Dacă Mă iubește cineva, va păzi poruncile Mele». Păzind poruncile, vedem Chipul lui Dumnezeu.”
Preasfinția Sa Claudiu a evidențiat o particularitate a acestei zile de sărbătoare, chemarea la a da mărturie. A spus: „În a II-a Zi de Paști ni se vorbește despre Ioan Botezătorul. În Evanghelia după Ioan nu există momentul Botezului, dar ni se vorbește despre Botez prin Ioan Botezătorul. Ioan vorbește, dă mărturie, este «Vocea». Și înțelegem că din a II-a Zi de Paști suntem chemați să dăm mărturie. Noi suntem chemați să fim la fel cu Ioan Botezătorul. Dacă suntem astăzi aici, înseamnă că L-am întâlnit într-un fel sau altul pe Isus Cristos mort și înviat pentru noi. Avem o experiență a lui Dumnezeu, am simțit prezența Lui și o căutăm în continuare, dar, din a II-a Zi de Paști, deja Biserica, prin glasul Evangheliei, ne spune că trebuie să fim mărturisitori.”
A adăugat faptul că, pentru a fi mărturisitori, este important să știm „ce nu suntem”. A spus: „Noi nu suntem nimic, El este totul și tot ce avem este un dar al lui Dumnezeu.
Și, dacă este un dar al lui Dumnezeu nu avem de ce să ne mândrim, fiindcă l-am primit în dar. Că suntem aici, este un dar al lui Dumnezeu. Dar noi trebuie să mărturisim acest dar și să le spunem celor disperați, celor întristați și în suferință să nu-și piardă speranța, fiindcă orice exil ar fi, Dumnezeu nu-și abandonează niciodată poporul Său. Trebuie să dăm mărturie că noi am trecut prin asta: suntem niște păcătoși iertați.
Trebuie să mărturisim întâlnirea noastră cu Isus Înviat: pe Isus, Cel care se apleacă asupra noastră și ne ridică din noroiul în care eram căzuți. Iar noi devenim lumină, fiind atinși de Lumină. De aceea este atât de frumos și de profund simbolismul luminii din noaptea de Paști și a luminii care ne împresoară în aceste zile, fiindcă ne aduce aminte de lumina Învierii care a trecut în sufletele noastre. Lumina este un simbol al Luminii care este Isus Cristos. Lumina nu are valoare în sine, dacă nu face referință la Cristos. Și atunci, noi trebuie să fim «vocea celui care strigă în pustie» din această lume.
Suntem importanți fiindcă trebuie să aducem aminte lumii de speranță, de iubire și îndurare, de vindecare, de mântuire. În această lume permeată de suferințe, războaie, crize, noi trebuie să facem referință la Dumnezeu. Dumnezeu este singurul care poate să vindece orice situație din viața noastră și de aceea este atât de important și acest Sanctuar, această Mănăstire. Fiindcă, noi venim aici la picioarele Maicii Sfinte, cea care a fost de la început lângă Isus, care știe ce înseamnă harul lui Dumnezeu, care este «plină de har». Ne rugăm ei să fie lângă noi «acum și în ora morții noastre», o facem pentru noi și pentru lumea în care trăim”. De aceea este un focar de iubire și de îndurare această mănăstire, fiindcă aici s-a primit mult har și se dăruiește mult har. Aici ne aducem aminte că suntem cu adevărat fiii și fiicele lui Dumnezeu, ne aducem aminte că Maica Sfântă nu ne abandonează niciodată”.
Preasfinția Sa Claudiu a mai amintit că izvor de har pentru Mănăstirea Maicii Domnului este faptul că „cei care au ridicat această mănăstire, cei care locuiesc aici au trecut prin prigoana persecuției comuniste - un moment de încercare în care speranța trebuia să fie puternică - pentru a birui, și la fel credința și iubirea trebuie să fie puternice. Și astăzi noi ne rugăm într-o mănăstire creată nu doar din ziduri, ci din rugăciune, din speranță, din iubire, din credință. De aceea este un loc atât de important, fiindcă atingând această mănăstire, atingând icoana Maicii Sfinte din această mănăstire, atingem îndurarea lui Dumnezeu, iubirea lui Dumnezeu. Atunci când venim aici, nu putem să nu ne aducem aminte că Dumnezeu ne iubește, că Maica Sfântă este tot timpul lângă noi. Așa să trăim această Sărbătoare a Învierii Domnului. Cristos a Înviat!”- a încheiat Ierarhul.
După Sfânta Liturghie, pr. rector Cristian David a mulțumit Preasfinției Sale Claudiu pentru că „în această minunată sărbătoare sunteți în mijlocul nostru”, și, pentru că a împărtășit celor prezenți binecuvântarea Preasfinției Sale și „cuvântul de învățătură care ne invită să redescoperim identitatea noastră de creștini, de oameni botezați care suntem îmbrăcați în Cristos, și, totodată, redescoperindu-ne identitatea, să mergem în misiune și să fim glasul lui Dumnezeu în această lume”. De asemenea, mulțumiri au fost adresate tuturor celor prezenți în această luminoasă zi de primăvară în Sanctuarul Arhiepiscopal Major al Maicii Domnului.
Preasfinția Sa Claudiu, răspunzând, a mulțumit în mod special pr. Cristian David, preotul care se află la dispoziția credincioșilor, „prezent tot timpul în inima acestui Sanctuar”, răspunzând cu devotament „oricând are cineva nevoie de el”. A reamintit că fiecare este parte a Familiei lui Dumnezeu, fiind „o părticică din mozaicul care formează minunata Icoană a Învierii Domnului”.
V.S.
