Demonul caută falimentul omului, dar nu poate nimic dacă există rugăciunea
În acest interviu inedit, conţinut în cartea "Esorcisti contro satana" (Edizioni Piemme, Segrate, 2023, 192 pagini) a jurnalistului Fabio Marchese Ragona, în librării de la 11 aprilie, Papa Francisc reafirmă că diavolul încearcă mereu să-i atace pe toţi şi seamănă neghină, chiar şi în Biserică, încercând să-i pună pe unii împotriva altora. Textul începe cu relatarea unui exorcism făcut unei călugăriţe.
Sfinte Părinte, în mărturia sorei posedate de diavol, se citeşte că diavolul, vorbind despre dumneavoastră, ar fi spus: "Îl urăsc, mereu vorbeşte rău despre mine. Ai văzut câte necazuri îi creez?". Cum să luăm aceste afirmaţii?
Nu cunosc personal cazul şi deci nu pot să dau o evaluare. Dar este cu adevărat posibil care eu să-l sâcâi pe diavol, pentru că încerc să-l urmez pe Domnul şi să fac ceea ce spune evanghelia. Şi asta îl deranjează. În acelaşi timp, este bucuros cu siguranţă atunci când comit vreun păcat. El caută falimentul omului, dar nu are nicio speranţă dacă există rugăciunea.
Aţi avut de-a face vreodată direct cu persoane posedate de diavol?
Când eram arhiepiscop de Buenos Aires, am avut diferite cazuri de persoane care au venit la mine spunând că sunt posedate de diavol. Le-am trimis la consultaţie la doi preoţi buni "specialişti": nu sunt vindecători, ci exorcişti. Unul se numeşte Carlos Alberto Mancuso şi era exorcist în Dieceza de La Plata. Celălalt era duhovnicul meu, părintele Nicolas Mihaljevic, iezuit născut în Croaţia. Amândoi mi-au spus, după aceea, că dintre aceste persoane numai două sau trei erau realmente victime ale posesiei diabolice. Celelalte sufereau de obsesie diabolică, lucru care este ceva foarte diferit, pentru că nu-l aveau pe diavol în corp. Acesta lucru este bine de specificat.
Şi ca pontif aţi practicat vreodată exorcisme?
Nu, nu s-a întâmplat niciodată. Dacă ar trebui să se întâmple, aş cere sprijinul unui bun exorcist, aşa cum făceam deja ca arhiepiscop.
Despre Benedict al XVI-lea mai multe persoane au spus că, în timpul pontificatului, a îndurat atacul diavolului - care ne ispiteşte mereu -, dar că, deşi a suferit, a rezistat bine. Paul al VI-lea, în 1972, a spus că fumul satanei a intrat prin unele crăpături în templul lui Dumnezeu. Aşadar, diavolul poate acţiona şi în Vatican şi-l poate ataca şi pe papa?
Desigur, diavolul încearcă să-i atace pe toţi, fără deosebiri, şi încearcă să lovească mai ales pe cei care au mai multe responsabilităţi în Biserică sau în societate. Şi Isus a îndurat ispitele din partea diavolului şi să ne gândim şi la cele ale lui Simon Petru căruia Isus i-a spus: "Mergi în urma mea, satană". Aşadar, şi papa este atacat de Cel Rău. Suntem oameni şi el încearcă mereu să ne atace. Este dureros, dar, în faţa rugăciunii, el nu are nicio speranţă! Şi apoi, este adevărat, cum a spus Sfântul Paul al VI-lea, că diavolul poate să intre şi în templul lui Dumnezeu, pentru a semăna neghină şi a-i pune pe unii împotriva altora: diviziunile şi atacurile sunt mereu operă a diavolului. El încearcă să se strecoare mereu pentru a corupe inima şi mintea omului. Unica mântuire este a urma calea indicată de Cristos.
Trebuie să ne fie frică de diavol?
Eu cred că există diavoli foarte periculoşi şi vorbesc despre diavolii "educaţi". Vorbeşte despre asta şi Isus, citim în Evanghelia după Sfântul Luca: spune că atunci când duhul rău este alungat, umblă prin deşert căutând alinare. Dar, la un moment dat, se plictiseşte şi apoi se întoarce "acasă", de unde a fost alungat, şi vede că este aranjată, este foarte frumoasă, ca atunci când el era înăuntru.
Ce se întâmplă în acel moment?
Merge să ia alţi diavoli mai răi decât el, îi duce, intră în casa aceea, în mod educat, sună la sonerie, iau în stăpânire în mod educat. Sufletul, neavând grijă să examineze conştiinţa, nu-şi dă seama de asta. Ori din lâncezeală spirituală îi lasă să intre. Aceştia sunt teribili. Pentru că te omoară. Este posesia cea mai urâtă. Mondenitatea spirituală acoperă toate aceste lucruri. Nu există scăpare: diavolul ori distruge în mod direct cu războaiele şi cu nedreptăţile, ori face asta în mod educat, în mod foarte diplomatic, aşa cum relatează Isus. Este nevoie de discernământ.
(După L'Osservatore Romano, 11 aprilie 2023)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
