Să ne întrebăm: recunoaștem lumina iubirii lui Dumnezeu în viața noastră? O recunoaștem cu bucurie și recunoștință pe chipurile oamenilor care ne iubesc? Ne uităm în jurul nostru pentru a găsi semne ale acestei lumini, care ne umple inimile și le deschide spre iubire și slujire? Sau preferăm focurile de paie ale idolilor, care ne înstrăinează și ne închid în noi înșine?
Aceste întrebări ne-au fost sugerate de Sfântul Părinte în cadrul alocuțiunii care a însoțit rugăciunea antifonului marian "Angelus", de duminică, 5 martie, din Piața San Pietro.
În cea de-a două duminică din Postul Mare, pontiful s-a oprit asupra Evangheliei Schimbării la Față a Isus, după sfântul Matei, capitolul 17 (v. 1-9). În Evanghelie se relatează că Isus i-a luat pe Petru, pe Iacob și pe Ioan, fratele lui, i-a dus departe pe un munte înalt și i s-a schimbat înfățișarea înaintea lor.
Papa Francisc ne-a propus să ne oprim un moment asupra acestei scene și să ne întrebăm: în ce constă această frumusețe, ce văd discipolii. Explicând că nu este vorba despre un "efect spectaculos", pontiful a evidențiat că cei trei ucenici "văd lumina sfințeniei lui Dumnezeu care strălucește pe chipul și în veșmintele lui Isus, chipul perfect al Tatălui ". "Dar" – a continuat – "Dumnezeu este Iubire, și astfel ucenicii au văzut cu ochii lor frumusețea și splendoarea Iubirii divine întrupată în Cristos. O pregustare a paradisului."
"Ce surpriză pentru ucenici! Aveau de atâta timp în fața ochilor lor chipul Iubirii și nu-și dăduseră seama niciodată cât de frumos era! Abia acum își dau seama, cu o bucurie imensă" – a spus Sfântul Părinte.
Evidențiind că prin această experiență Isus îi formează de fapt pe ucenici, pregătindu-i pentru un pas și mai important, pontiful a explicat că ucenicii – în curând – vor trebui să știe să recunoască aceeași frumusețe în Isus "atunci când se va urca pe cruce și fața Lui va fi desfigurată". "Petru" – a continuat – "se străduiește să înțeleagă: ar vrea să oprească timpul, să pună scena pe 'pauză', să stea acolo și să prelungească această experiență minunată; dar Isus nu-i permite acest lucru. Lumina Sa, de fapt, nu poate fi redusă la un 'moment magic'! " deoarece – a explicat – "ar deveni ceva fals, artificial, care s-ar dizolva în ceața sentimentelor trecătoare". "Dimpotrivă," – a evidențiat – "Cristos este lumina care călăuzește calea (...) Frumusețea lui Isus nu îi înstrăinează pe ucenici de realitatea vieții, ci le dă puterea de a-l urma până la Ierusalim, până la cruce."
Papa Francisc a reliefat că Evanghelia Schimbării la Față a lui Isus trasează și pentru noi o orientare, învățându-ne cât de important este să fim alături de Isus, chiar și atunci când nu este ușor să înțelegem tot ceea ce spune și face pentru noi. "De fapt," – a continuat – "fiind alături de el, învățăm să recunoaștem, în chipul său, frumusețea luminoasă a iubirii care se dăruiește, chiar și atunci când poartă semnele crucii. Și tot la școala lui învățăm să sesizăm aceeași frumusețe pe chipurile celor care ne merg alături în fiecare zi: membrii familiei, prietenii, colegii, cei care, în cele mai diverse moduri, au grijă de noi."
Pontiful ne-a îndemnat să vedem și să recunoaștem chipurile luminoase, zâmbetele, ridurile, lacrimile și cicatricile care vorbesc despre iubire în jurul nostru! "Să învățăm să le recunoaștem și să ne umplem inimile cu ele. Și apoi să pornim, pentru a aduce și altora lumina pe care am primit-o, cu faptele concrete ale iubirii (cf. 1In 3,18), scufundându-ne cu mai multă generozitate în ocupațiile noastre zilnice, iubind, slujind și iertând cu mai mult entuziasm și disponibilitate" – a îndemnat Sfântul Părinte în alocuțiunea care a însoțit rugăciunea antifonului marian "Îngerul Domnului" din cea de-a doua duminică din Postul Mare.
La final, Sfântul Părinte a invocat mijlocirea Preacuratei, pentru ca Maica lui Isus "care a păstrat lumina Fiului său în inima ei, chiar și în întunericul Calvarului, să ne însoțească mereu pe calea iubirii".
