Dumnezeu, bogat în îndurare, este gata să vă ajute să rupeți lanțurile sclaviei voastre
Uneori nu ne gândim la asta, dar păcatul ne înrobește, în timp ce virtuțile ne eliberează.
Când vrem să facem binele și să urmăm voința lui Dumnezeu, suntem împiedecați și parcă legați de păcatele noastre. Robia aceasta poate ajunge la punctul de a cauza o orbire spirituală, ceea ce ne face literalmente să nu "vedem" că păcătuim, să nu realizăm răul pe care îl facem pentru noi înșine și pentru întreaga creație a lui Dumnezeu.
După cum descrie părintele Lorenzo Scupoli în Lupta spirituală, „ținând pe cineva în sclavia păcatului, diavolul nu vrea nimic altceva decât să-l slăbească din ce în ce mai mult, să îl omoare puțin câte puțin și să-i înlăture din minte orice gând care ar putea să-l ajute să vadă de ce viața sa este nefericită".
Cei care au început prin păcate mici au ajuns brusc la păcate mai mari. După cum explică părintele Scupoli: „din ce în ce mai orbiți de orbirea lor, ajung să se obișnuiască cu păcatul; astfel încât de la orbire la o mai mare orbire și de la culpabilitate la o vină mai mare, aproape ca într-un cerc vicios, se scurge până la moarte viața mizerabilă a acestora, dacă Dumnezeu nu le oferă harul Său".
Un remediu simplu dar puternic pentru a ne elibera de această viață a păcatului este să ne întoarcem imediat la Dumnezeu cu toată inima noastră.
Pr. Scupoli avertizează: „Remediul pentru aceasta, în măsura în care depinde de noi, este acela că cel care se găsește în această stare de nefericire să facă rapid loc gândirii și inspirației care îi vor permite din întuneric să iasă la lumină, strigând cu toată inima către Creatorul său".
Apoi să rostească această rugăciune: "Doamne, ajută-mă, ajută-mă degrabă și nu mă lăsa în acest întuneric al păcatului". Trebuie repetată continuu această rugăciune, rugându-l pe Dumnezeu să-și reverse mila Sa asupra noastră.
Un alt lucru important: "Dacă este posibil, să se meargă imediat la un duhovnic căruia să i se ceară ajutor și sfaturi pentru a se putea elibera de cel rău. Și dacă nu există această posibilitate, să se caute un Crucifix, în fața căruia, îngenunchiați, cu fața la pământ, să se ceară sprijin; precum și la Fecioara Maria, cerând mila și ajutorul său".
Rugăciunea inimii trebuie să fie însoțită de mărturisirea păcatelor în sacramentul Reconcilierii cât mai curând posibil.
Aceasta a fost calea urmată de-a lungul secolelor de mulți sfinți, care au putut să urmeze calea convertirii după ce s-au întors cu fața către Dumnezeu.
Lui Dumnezeu îi place inima zmerită și, așa cum spune Papa Francisc, El nu obosește niciodată să ierte. După ce o adevărată părere de rău se naște în sufletul unei persone, se poate produce o schimbare reală în viața acesteia.
Traducere: ACC
Sursa:it.aleteia.org
