La un an de la invazia rusă în Ucraina, nu există niciun semn de încetare a acestui conflict devastator. Despre vocea papei Francisc în favoarea păcii, într-un articol de fond al lui Andrea Tornielli, director editorial la Radio Vatican.
Scrie Andrea Tornielli: «La un an de la agresiunea Federației Ruse împotriva Ucrainei, peste șaptesprezece milioane de persoane din țara atacată au nevoie de asistență umanitară, opt milioane sunt refugiați în alte țări în vreme ce șase milioane sunt strămutați în interiorul țării. Există peste douăzeci de mii de victime civile și aproximativ o sută de mii de victime militare pe ambele fronturi. În fața acestui carnagiu fără sens în inima Europei creștine, unde soldați care împărtășesc același botez se luptă între ei, un masacru care conduce cu pași tot mai repezi omenirea spre autodistrugere, nu se poate să nu se reia întrebarea dramatică pe care Succesorul lui Petru a adresat-o comunității internaționale și fiecăruia dintre noi: "S-a făcut tot ce era posibil pentru a opri războiul? Este greu de răspuns cu un "da" în fața afaziei și a lipsei de creativitate a diplomației și a organismelor internaționale. Greu de răspuns cu un "da" în fața accelerării cursei înarmărilor și a retoricii militariste a gândirii unice care stigmatizează orice îndoială cu privire la escaladarea războiului.
Papa Francisc a lansat nenumărate apeluri, strigând, în ton cu predecesorii săi, un sincer "Nu războiului!". Este același "Niciodată război!" pe care sfântul Paul al VI-lea l-a pledat în fața adunării Națiunilor Unite la 4 octombrie 1965, este acel "Niciodată război!" pe care sfântul Ioan Paul al II-lea l-a strigat – bolnav și din păcate neauzit – la rugăciunea "Angelus" din 16 martie 2003, pentru a evita rușinoasa invazie a Irakului, ale cărei consecințe sunt încă vizibile pentru toți, după transformarea de mulți ani a acelei țări în laboratorul întregului terorism fundamentalist.
Apelul papei Francisc este adresat "celor care au autoritate asupra națiunilor, pentru ca aceștia să se angajeze în mod concret să pună capăt conflictului, să ajungă la o încetare a focului și să înceapă negocierile de pace". Pentru că aceea "construită pe moloz nu va fi niciodată o adevărată victorie". Iar rănile urii și ale resentimentelor pe care le-a provocat barbaria războiului vor rămâne cu siguranță mai îndelung decât timpul necesar pentru a reconstrui Ucraina.
În fața a toate acestea, angajamentul celor care ajută victimele și îi primesc pe cei strămutați este un semn concret de speranță, arătând calea spre fraternitate, non-violență și pace. Există o societate civilă care organizează marșuri, se roagă, muncește și invocă pacea, precum cea care va merge în această seară (n.n. 23 februarie 2023) de la Perugia la Assisi. O societate civilă a cărei voce merită mai mult spațiu. »
