Seară de rugăciune ecumenică în Catedrala Martirilor și Mărturisitorilor sec. al XX-lea din Cluj-Napoca – chemare la a face binele, a căuta dreptatea și unitatea
Preasfinția Sa Claudiu, Episcopul greco-catolic de Cluj-Gherla, a invitat reprezentanții cultelor creștine din municipiul Cluj-Napoca să stea în fața lui Dumnezeu, în rugăciune, împreună. Seara de rugăciune ecumenică, desfășurată în acest an vineri, 20 ianuarie, reprezintă un moment central al Octavei de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilor în Eparhia Greco-Catolică de Cluj-Gherla, în toți anii de după 1998. Au luat parte la întâlnirea în fața Domnului credincioși de diferite confesiuni. Din Biserica Greco-Catolică au participat, împreună cu Episcopul eparhial, pr. Vasile Tofană SJ, Vicar general; pr. Mircea Marțian, protopop de Cluj; numeroși preoți, persoane consacrate – între care surori din Congregația Maicii Domnului, surori din Ordinul Sf. Vasile cel Mare, părinți și frați din Societatea lui Isus; și credincioși laici, membri ai diferitelor asociații și mișcări din Biserică: tineri din ASTRU (care au ajutat la organizare și au întâmpinat oaspeții cu flori), membri ai Reuniunii Mariane, ai Mișcării Focolarelor, ai Asociației Zileos ș.a.
Împreună cu studenții Seminarului Teologic Eparhial „Sf. Ioan Evanghelistul”, s-a oficiat mai întâi o oră canonică, după care reprezentanții diferitelor culte au fost invitați să rostească câte o meditație, să adreseze tuturor un mesaj de unitate. A prezentat programul pr. Daniel Avram, director al Biroului eparhial de Comunicații. Punct de plecare în mesajele transmise a fost motoul sub care se celebrează în acest an Octava pentru Unitate: „Învățați să faceți binele, căutați dreptatea” (Isaia 1,17) cu textul biblic de la Isaia (Isaia 1,11-18).
A arătat că îndemnul de a fi buni se regăsește și la Sfântul Apostol Pavel: „Străduiți-vă să păstrați unitatea duhului în legătura păcii” (Efeseni 3,2). Dorința pentru unitate vine până în realitatea de astăzi, „o realitate pe care am vrea să o vedem schimbată”, pentru că, zice Sfântul Pavel: „este un Domn, o credință, un Botez”. A arătat că faptul că sunt mai multe confesiuni creștine în lume este un motiv de scandal pentru cei care nu cred, sau pentru cei care cred mai puțin. „Și atunci, realizăm că aceste seri de rugăciune pentru unitatea creștină își au rolul lor. Am fi foarte credibili dacă toată Biserica creștină de pe glob ar fi unitară”.
Înalt Preasfinția Sa Andrei a amintit că în perioada în care Biserica celebrează Octava pentru Unitatea Creștinilor, națiunea română sărbătorește Unirea Principatelor. Și a rostit o povestioară simbolică despre ce înseamnă unitatea Principatelor. La fel cum un coș din nuiele împletite nu poate fi rupt așa cum ar putea să fie ruptă fiecare nuia în parte, la fel oamenii, atunci când sunt uniți, „sunt puternici și nu pot fi «rupți» așa ușor”. A încheiat spunând: „Cine știe rugăciunea cui o va primi Dumnezeu și odată ne va face să fim din nou una”.
A pornit de la chemarea lui Dumnezeu la unitate. „Construim un plan divin, lucrăm împreună în această oră de rugăciune.” A continuat cu o meditație asupra sensului vieții și a învățămintelor istoriei, arătând: „A face și a fi ca un copil al lui Dumnezeu, aceasta este chemarea noastră”, adică „a transcende sentimentele, dorințele, impulsurile, chiar și propria noastră dreptate și a învăța să facem binele, luptând pentru dreptate.”
„Iată la ce i-a trimis Isus pe ai Săi: «Mergeți și faceți ceea ce este în Inima lui Dumnezeu». Este ceea ce ne trimite pe noi, poporul Său, să facem astăzi în lumina credinței noastre, a modului nostru de abordare a vieții. Ceea ce se întâmplă astăzi în jurul nostru este de neînțeles: cu amenințarea războiului se distrug familiile, națiunile și chiar lumea din temelii”. De aceea, a subliniat: „Forța noastră fraternă poate fi un obstacol împotriva acestora: să trăiești cu Dumnezeu, să te atașezi de El, de legile Lui, să arăți iubirea Lui, să trăiești Scripturile cu frumusețea, pacea și bogăția Edenului, ne dau o idee despre fericirea omului de a-și trăi zilele în unire cu Dumnezeu, cu el însuși, cu semenii săi și cu natura.” Este ceea ce are omenirea de recuperat și o va putea face, așa cum îndeamnă și încurajează Sfântul Părinte, Papa Francisc, prin relația cu Isus, fiind una cu Isus și unii cu alții împreună. „Ca și creștini suntem datori față de umanitate cu mărturia credinței noastre în Dumnezeu și cu adevărul creștinismului care se exprimă în iubire”.
De la primele cuvinte i-a mulțumit lui Dumnezeu pentru aceste momente de comuniune între confesiuni diferite, care se repetă an de an, și a adus mulțumiri Episcopiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla pentru organizarea continuă a Serilor ecumenice de rugăciune. S-a oprit asupra îndemnului din textele Octavei, de a face binele și a căuta dreptatea, arătând că textul citat din profetul Isaia (1,11-18) se reflectă și în lumea actuală, în care există păcat și superficialitate, în care nu există pocăință, o lume care subminează valorile familiei, „într-o Europă în care insectele beneficiază de o protecție juridică mai accentuată decât fătul uman care urmează să se nască. Nu ne mai mirăm că în această atmosferă, înmormântarea devine mai importantă decât persoana decedată. Atracția fizică mai importantă decât dragostea. Trupul mai important decât sufletul. Liturghia [ritualul] mai importantă decât mesajul divin.”
„În această situație nefericită, noi, creștinii adunați astăzi aici, în căutarea binelui și a dreptății, trebuie să fim conștienți că nu există altă cale decât cea a lui Dumnezeu. Nu avem altă opțiune decât în Isus care și astăzi ne îndrumă: «Eu sunt Calea, Adevărul și Viața»”. Și tot ce este de făcut este conținut în îndemnurile lui Isus: „Iubiți-vă unii pe alții”, „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți”. Dar, mai presus de toate, „Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău și cu toată puterea ta” (Marcu 12,30-31). A încheiat invitând la rugăciune „cu ardoare” pentru pace și pentru unitatea credincioșilor în Cristos.
A început salutându-i pe cei prezenți cu salutul luteran care se face în toată lumea: „Cetate tare este Domnul nostru”. S-a referit la semnele vremurilor: război, pandemie, haos social și economic, criză energetică, inflație… o mentalitate a secolului al XXI-lea din care lipsește sentimentul vinovăției, care permite totul. A arătat: „Sunt tot mai puțini cei care îndrăznesc să își asume ceva în mod deschis și clar sau să se dedice unei cauze morale. Din păcate, și creștinismul nostru câteodată este estompat și neclar și încearcă să se conformeze cerințelor secolului al XXI-lea, să fie politically correct”. A întrebat: „Este bine așa?” și a răspuns: „Faptul că ne aflăm tot mai des în ipostaza lui Pilat reprezintă una dintre tragediile zilelor noastre”, pentru că toate acestea ne îndepărtează de Dumnezeu.
De aceea, a invitat să se revină la întrebările: „Care este rostul nostru în această lume? Care ar trebui să fie misiunea noastră?” și a reamintit cuvintele Sfântului Pavel: „Voi sunteți templul lui Dumnezeu”. A afirmat: „Noi, creștinii de astăzi, trebuie să fim semnalele luminoase ale puterii și sacralității lui Dumnezeu în această lume. Noi suntem creația lui Dumnezeu, creați pentru Isus Cristos, pentru a face fapte bune, pentru a trăi conform acestora, și pentru tălmăcirea adevărului dumnezeiesc. Dumnezeu ne-a salvat pe toți. Să nu fim și să nu devenim numai spectatori. Ci, curățați de murdărie, scăpând de rău, să facem bine, să ne ajutăm confrații, să spunem adevărul Său. Aceasta este ceea ce eu cred că Dumnezeu așteaptă de la noi”.
Episcopul vicar unitarian a arătat semnificația cifrei 7: „Ziua a 7-a era sabatul pentru poporul Vechiului Testament, dar și pentru noi este o zi de odihnă. În această a 7-a zi, prin porunca Domnului, omul nu are voie să facă alte lucrări decât să se roage lui Dumnezeu. Iar pentru noi această a 7-a zi este importantă, pentru că astfel putem să ne reîntoarcem la o armonie cu divinitatea pe care în timpul celorlalte zile o pierdem. În a 7-a zi, armonizându-ne gândurile, dorințele, tot ce avem, tot sufletul, către adevărul și prezența divină, putem să ne întoarcem la o cale a dreptății, a adevărului, și astfel, de pe această bază, putem să ne continuăm viața în cele 6 zile care urmează”. A continuat amintind că „Vechiul Testament ne spune, chiar mai departe, că al 7-lea an este tot un sabat pentru omenire, «o vreme de odihnă pentru pământ, un sabat ținut în cinstea Domnului», un an care însemna, la fel ca ziua a 7-a, o reîntoarcere și mai profundă la valorile esențiale ale vieții”.
A făcut observația: „Anul 2023 este divizibil cu cifra 7, ceea ce înseamnă că este un an sabatic. Așadar, chiar și calendarul ne arată că avem această posibilitate, să ne sfințim viețile, să ținem sabatul în acest an și să ne întoarcem la adevărurile cele mai profunde și esențiale, la adevărurile pe care le primim de la Dumnezeu Creatorul și Tatăl nostru ceresc”. Privind la lumea de astăzi, Excelența Sa Racz Norbert Zsolt a făcut o analogie cu telefoanele mobile care, când sunt suprasolicitate, necesită „resetare la valorile din fabrică”. La fel, acest an sabatic ar trebui să fie „o reîntoarcere la adevărul prezentat și de profetul Isaia: să învățăm din nou să facem binele, să căutăm dreptatea, să vedem în ceilalți oameni frații și surorile noastre”. De aici îndemnul: „Haideți acum să ne întoarcem, să devenim mai puri, să căutăm sfințenia și să ne întoarcem în acest an la adevărurile Domnului nostru”.
Ierarhul greco-catolic le-a mulțumit celor ce au răspuns invitației la Seara de rugăciune și i-a invitat pe toți participanții să îi mulțumească lui Dumnezeu „pentru fiecare moment în care ne pune împreună”. „Un pas extrem de important este faptul că suntem împreună și ne cunoaștem mai bine și «riscăm» să devenim prieteni.” A mulțumit tuturor invitaților din diferitele culte, „pentru onoarea pe care ne-o faceți de a fi astăzi prezenți aici”, și i-a invitat: „Să privim la momentul în care Cristos este pe Cruce și, din coasta Lui străpunsă, noi ne naștem cu adevărat ca și fiii și fiicele lui Dumnezeu. Și ne aducem aminte că indiferent dacă suntem greco-catolici sau romano-catolici sau ortodocși, reformați, unitarieni sau orice altă confesiune, Dumnezeu nu a murit pentru «etichetele» noastre, ci a murit pentru fiecare dintre noi. Toți eram prezenți în acel moment tainic, unic, și de aici derivă și responsabilitatea noastră și datoria noastră de a repara și de a face pași înspre unitatea dintre noi.”
„Nu știm ce să mai facem în plus, nu știm nici seara aceasta ce va aduce sau ce va schimba în viața noastră”, dar, a reamintit Episcopul greco-catolic, „referința noastră pentru demersul nostru este viața veșnică”. Preasfinția Sa Claudiu a mulțumit tuturor și pentru cuvintele pe care le-au rostit și a observat că fiecare, în discursul său, a subliniat „că demersul nostru este legat de viața veșnică. Plecăm de la momentul morții lui Isus pe Cruce și al Învierii Lui, dar ne îndreptăm spre viața veșnică, acolo unde, cu siguranță, nu vor mai fi bariere între noi. Cu toții vom da slavă lui Dumnezeu ca fiii Lui născuți și vocația noastră pregătită pe acest pământ se va împlini cu adevărat.”
A menționat că, în modul propriu de a-și trăi credința, fiecare se simte privilegiat în Biserica în care se află, dar „cu toții suntem privilegiați și aceasta este frumusețea credinței noastre creștine, că nu ne raportăm la un set de valori, de reguli, ci religia creștină reprezintă o relație cu Isus. Dacă vedem lucrurile în această perspectivă, pornind de la momentul în care Isus, Dumnezeu, ne-a iubit atât de mult încât și-a dat viața pentru noi, și privind la ceea ce ne așteaptă, la ceea ce a pregătit pentru noi toți din această iubire, adică viața veșnică, cu siguranță pregustăm acea comuniune care ne va aștepta dincolo.” De aceea, a încheiat prin cuvintele: „Mă rog și îi cer lui Dumnezeu, împreună cu voi toți, să ne ajute să regăsim această armonie încă din viața aceasta. Nu știm cum și când va veni, dar cu siguranță ea va veni!”, a adăugat, în nota de optimism a speranței creștine, Preasfinția Sa Claudiu, Episcopul de Cluj-Gherla.
