DUMINICA 29 dR (a Vindecării celor 10 leproși)
În duminica de după Botezul Domnului, Isus ne invita la convertire, iar adevărata convertire, ne spune Ioan Botezatorul, constă în recunoașterea și urmarea lui Isus, Mielul lui Dumnezeu; în a fi cu El mereu. Evanghelia de astăzi merge în aceeași direcție și prin exemplul celor zece leproși ne confirmă sensul convertirii: tot timpul pe cale înspre Fiul lui Dumnezeu, cel care vindecă și mântuiește. Asta facem și noi atunci când mergem duminicile, sărbătorile și ori de câte ori avem ocazia, la Sfânta Liturghie. O întâlnire mistică, de taină, dar la fel de reală ca și cea a oamenilor din evanghelie. Este primul și cel mai important pas pe care trebuie să îl facem pentru a fi cu Isus. Odată ce suntem în fața Lui însă, convertirea noastră trebuie să continue. Avem exemplele tuturor celor care îl întâlnesc: sunt unii care așteaptă să vadă minuni, și dacă nu văd sunt dezamăgiți; sunt alții care așteaptă să primească ceva, și dacă nu primesc sunt furioși; sunt alții care vin doar să îl ispitească, să-l testeze; și sunt în sfârșit cei care vin pentru a-l întâlni pe Dumnezeu, pentru a-i cere ajutorul, pentru a-i mulțumi, pentru a-l preamări.
Astăzi vedem zece oameni bolnavi și toți vin la Isus. Fac acest prim pas și chiar mai mult: se încred în cuvântul Lui. Mântuitorul le spune: „mergeți și vă arătați preoților” și ei știu că acestea sunt cuvintele vindecării. Un lepros mergea să se arate preoților doar atunci când era vindecat. Preoții trebuiau să constate vindecarea și reintegrarea în societate. Când Isus îi trimite la preoți, toți înțeleg, toți se încred și toți se vindecă. Nu pe loc, ci pe cale, ne spune evanghelia, fiindcă au încredere și ascultă cuvântul Lui. Ar fi ceea ce am putea numi un happy-end, însă unul dintre cei zece schimbă finalul. Nu se mulțumește cu vindecarea, ci simte că Isus are de dăruit mult mai mult decât atât. Simte, dincolo de vindecare, comuniunea și îndurarea unui Dumnezeu care i-a venit în întâmpinare. Simte că din tot acest abis de iubire, vindecarea fizică nu e decât semnul și primul pas. Precum magii din Betleem, i se închină și-i mulțumește pentru această iubire, iar omul este vindecat nu doar de boala lui, ci și de lepra păcatului, ce de la Adam încoace bântuie neamul omenesc. Cu alte cuvinte este mântuit, salvat, eliberat.
Noi, ca și botezați avem autostradă înspre Ceruri. Asta însă nu ne scutește de propria convertire, de efortul personal: chiar și pe autostradă poți merge înainte, te poți opri sau poți să o iei înapoi la prima ieșire. Din umana experiență, noi știm că mersul nostru este de multe ori șovăielnic precum cel al fetelor de la Căpâlna. Și rugăciunile, mulțumirile noastre sunt cam la fel, cu pauze. Samarineanul de astăzi să ne fie însă imbold și exemplu: suntem făcuți pentru Autostrada Cerului, nu pentru potecile prăfuite ale acestei lumi.
PS Claudiu
Episcopul Eparhiei de Cluj-Gherla
Ev Lc 17,12-19
Intrând într-un sat, L-au întâmpinat zece leproşi care stăteau departe, și care au ridicat glasul şi au zis: Isuse, Învăţătorule, fie-Ţi milă de noi! Şi văzându-i, El le-a zis: duceţi-vă şi vă arătaţi preoţilor. Dar, pe când ei se duceau, s-au curăţit. Iar unul dintre ei, văzând că s-a vindecat, s-a întors cu glas mare dând mărire lui Dumnezeu. Şi a căzut cu faţa la pământ la picioarele lui Isus, mulţumindu-I. Şi acela era samarinean. Şi răspunzând, Isus a zis: oare nu zece s-au curăţit? Dar cei nouă unde sunt? Nu s-a găsit să se întoarcă să dea mărire lui Dumnezeu decât numai acesta, care este de alt neam? Şi i-a zis: scoală-te şi du-te; credinţa ta te-a mântuit.
