«Ca și femeile din Evanghelie la mormânt, suntem aici cu mireasma recunoștinței și cu unguentul speranței pentru a-i arăta, încă o dată, iubirea care nu se pierde; vrem să facem acest lucru cu aceeași ungere, înțelepciune, blândețe și dăruire pe care a știut să le dăruiască de-a lungul anilor. Vrem să spunem împreună: ‚Tată, în mâinile Tale îmi încredințez sufletul’»
«„Tată, în mâinile tale îmi încredințez sufletul” (Lc 23,46). Acestea sunt ultimele cuvinte pe care Domnul le-a rostit pe cruce; ultimul său suspin – am putea spune – în măsură să confirme ceea ce a caracterizat întreaga sa viață: o continuă încredințare în mâinile Tatălui său. Mâini de iertare și compasiune, mâini de vindecare și milostivire, mâini de ungere și binecuvântare, care l-au împins să se predea în mâinile fraților săi.»
Cuvintele lui Isus rostite pe cruce s-au aflat în centrul omiliei papei Francisc de la Sfânta Liturghie de înmormântare a papei emerit Benedict al XVI-lea, celebrată joi, 5 ianuarie a.c., în Piața San Pietro, cu începere de la ora locală 9.30
« „Tată, în mâinile tale îmi încredințez sufletul” este îndemnul și programul de viață care șoptește și vrea să modeleze asemenea unui olar (cf. Is 29,16) inima păstorului, până când va palpita în ea aceleași sentimente avute de Isus Cristos (cf. Fil 2,5). »
Pontiful a evidențiat formele de dăruire în slujirea Domnului și a poporului său, trăite de Benedict al XVI-lea, și care s-au ivit din acceptarea unui dar total gratuit: dăruire plină de recunoștință, dăruire în rugăciune, dăruire susținută de consolarea Spiritului Sfânt.
Și, citându-l pe Benedict al XVI-lea, a spus: «A păstori înseamnă a iubi, iar a iubi înseamnă și a fi gata să suferi. A iubi înseamnă: a da oilor adevăratul bine, hrana adevărului lui Dumnezeu, a cuvântului lui Dumnezeu, hrana prezenței sale (Benedict al XVI-lea, Sfânta Liturghie de inaugurare a pontificatului, din 24 aprilie 2005). »
«Și noi, ferm legați de ultimele cuvinte ale Domnului și de mărturia care i-a marcat viața, dorim, ca și comunitate eclezială, să mergem pe urmele sale și să-l încredințăm pe fratele nostru în mâinile Tatălui: fie ca aceste mâini milostive să găsească lampa lui aprinsă cu uleiul Evangheliei, pe care el a vărsat-o și a mărturisit-o în timpul vieții sale (cf. Mt 25,6-7)» – a spus papa Francisc în omilie, în care sunt citate fragmente din enciclica „Deus caritas est”, a papei Benedict al XVI-lea, din omilia Sfintei Liturghii a Crismei, din 13 aprilie 2006 și din omilia Sfintei Liturghii de inaugurare a pontificatului papei Benedict al XVI-lea.
Pontiful a amintit că sfântul Grigore cel Mare, la sfârșitul Regulii pastorale, îl invita și îndemna pe un prieten să-i ofere această companie spirituală: „În mijlocul furtunilor vieții mele, mă mângâie încrederea că mă vei ține pe linia de plutire pe masa rugăciunilor tale și că, dacă greutatea greșelilor mele mă doboară și mă umilește, îmi vei împrumuta ajutorul meritelor tale pentru a mă ridica. Este conștiința Păstorului că nu poate duce singur ceea ce, în realitate, nu ar putea duce niciodată singur și, de aceea, știe să se abandoneze rugăciunii și grijii oamenilor care îi sunt încredințați. Este poporul credincios al lui Dumnezeu care, adunat, însoțește și încredințează viața celui care l-au păstorit. Ca și femeile din Evanghelie la mormânt, suntem aici cu mireasma recunoștinței și cu unguentul speranței pentru a-i arăta, încă o dată, iubirea care nu se pierde; vrem să facem acest lucru cu aceeași ungere, înțelepciune, blândețe și dăruire pe care a știut să le dăruiască de-a lungul anilor. Vrem să spunem împreună: ‚Tată, în mâinile Tale îmi încredințez sufletul’”
«Benedict, fidel prieten al Mirelui, fie ca bucuria ta să fie desăvârșită în a auzi definitiv și pentru totdeauna glasul lui! » - a spus papa Francisc la încheierea omiliei.
