de Andrea Tornielli
Ultimele cuvinte ale papei emerit Benedict al XVI-lea au fost culese în inima nopţii de un asistent medical. Era circa ora 3.00 dimineaţa din 31 decembrie, câteva ore înainte de moarte. Ratzinger încă nu intrase în agonie şi în acel moment colaboratorii şi asistenţii săi făcuseră schimbul. Cu el, în acel moment precis, era numai un asistent medical care nu vorbeşte germana. "Benedict al XVI-lea - relatează emoţionat secretarul său, episcopul Georg Gänswein - cu un fir de voce, dar în mod foarte perceptibil, a spus, în italiană: «Doamne, te iubesc!». Eu în acel moment nu eram acolo, dar asistentul medical mi-a povestit puţin după aceea. Au fost ultimele sale cuvinte inteligibile, pentru că după aceea nu a mai fost în stare să se exprime".
"Doamne, te iubesc!", aproape o sinteză a vieţii lui Joseph Ratzinger, care de mulţi ani se pregătea pentru întâlnirea definitivă, faţă în faţă, cu Creatorul. La 28 iunie 2016, la a 65-a aniversare a hirotonirii sacerdotale a predecesorului de acum emerit, Papa Francisc a voit să sublinieze "nota de fond" care a parcurs lunga istorie a preoţiei lui Ratzinger şi a spus: "Într-una dintre multele pagini frumoase pe care dumneavoastră le dedicaţi preoţiei subliniaţi că, în ora chemării definitive a lui Simon, Isus, privindu-l, în fond îl întreabă un singur lucru: «Mă iubeşti?». Cât de frumos şi adevărat este acest lucru! Pentru că sunteţi aici, dumneavoastră ne spuneţi, în acel «mă iubeşti?» că este la baza păstoririi, pentru că numai dacă este iubirea faţă de Domnul, El poate să păstorească prin intermediul nostru: «Doamne, tu ştii toate, tu ştii că te iubesc»".
"Aceasta este nota - a continuat Papa Francisc - care domină o întreagă viaţă dedicată în slujirea sacerdotală şi a teologiei, pe care dumneavoastră nu întâmplător aţi definit-o ca "o căutare a celui iubit"; asta e ceea ce dumneavoastră ne-aţi mărturisit mereu şi mărturisiţi şi astăzi: că lucrul decisiv în zilele noastre - de soare sau de ploaie -, singurul cu care vine şi tot restul, este că Domnul e într-adevăr prezent, că îl dorim, că în interior suntem aproape de el, că îl iubim, că într-adevăr credem profund în el şi crezând îl iubim cu adevărat. Această iubire ne umple într-adevăr inima, această credinţă ne face să mergem siguri şi liniştiţi pe ape, chiar şi în mijlocul furtunii, exact cum i s-a întâmplat lui Petru".
(După Vatican News, 1 ianuarie 2023)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
