„Crăciunul nu este basmul nașterii unui rege, ci venirea Mântuitorului, care ne izbăvește de rău, luând asupra sa răul nostru: egoismul, păcatul, moartea. Acesta este răul nostru: egoismul pe care îl purtăm în noi, păcatul, pentru că toți suntem păcătoși, și moartea. Iar martirii sunt cei mai apropiați de Isus. De fapt, cuvântul martir înseamnă martor: martirii sunt martori, adică frați și surori care, prin viața lor, ni-l arată pe Isus, care a învins răul prin milostivire.”
Sfântul Ștefan, primul martir creștin s-a aflat în centrul reflecției pontifului din 26 decembrie, a doua zi de Crăciun, la rugăciunea „Îngerul Domnului” din Piața Sfântul Petru. Papa Francisc a subliniat că liturgia, pentru a ne ajuta să întâmpinăm cât mai bine Nașterea Mântuitorului, prelungește sărbătoarea până la 1 ianuarie, timp de opt zile. Însă, explică, în mod surprinzător, în aceleași zile sunt comemorate liturgic câteva figuri dramatice de sfinți martiri, pe 26 decembrie, sfântul Ștefan, primul martir creștin; pe 28 decembrie, Sfinții Prunci Nevinovați, copiii uciși de regele Irod de teamă că Isus îi va lua tronul (cf. Mt 2,1-18). Liturgia – a spus pontiful – „pare să vrea de fapt să ne îndepărteze de lumea luminilor, a prânzurilor și a cadourilor cu care suntem oarecum răsfățați în aceste zile.” La întrebarea „De ce?”, Sfântul Părinte a scos în evidență valoarea mărturiei despre Cristos, amintind că și azi martirii sunt numeroși, chiar mai numeroși decât în primele timpuri, fiind necesar să ne rugăm pentru acești frați și aceste surori care dau mărturie despre Cristos. Papa Francisc ne-a îndemnat totodată să ne întrebăm dacă noi, la rândul nostru, dăm mărturie despre Cristos, spunând că figura sfântului Ștefan ne-ar putea ajuta să fim tot mai buni mărturisitori ai lui Isus.
Oprindu-se asupra figurii sfântului Ștefan, pontiful a făcut trimitere la cartea Faptele Apostolilor în care se istorisește că era unul dintre cei șapte diaconi pe care comunitatea din Ierusalim îi consacrase pentru slujirea celor săraci, prin împărțirea ajutoarelor de fiecare zi (cf. 6,1-6). „Aceasta înseamnă că prima sa mărturie nu a fost dată în cuvinte, ci prin dragostea cu care i-a slujit pe cei mai nevoiași” – a precizat pontiful și, adăugând că Ștefan nu s-a limitat la această lucrare de ajutorare, a spus: „Celor pe care îi întâlnea le vorbea despre Isus: le împărtășea credința sa în lumina Cuvântului lui Dumnezeu și a învățăturii apostolilor (cf. Faptele Apostolilor 7,1-53.56). Aceasta este cea de-a doua dimensiune a mărturiei sale: întâmpinarea Cuvântului și comunicarea frumuseții sale, istorisind despre modul în care întâlnirea cu Isus ne schimbă viața. Acest lucru era atât de important pentru Ștefan încât nu s-a lăsat intimidat de amenințările persecutorilor săi, nici măcar atunci când a văzut că situația lui se înrăutățea (cf. v. 54). Iubire și propovăduire, acesta a fost Ștefan. Cea mai mare mărturie a sa este însă o alta: că a știut să unească iubirea și propovăduirea. El ne-a lăsat-o nouă în momentul morții, când, urmând exemplul lui Isus, și-a iertat ucigașii (cf. v. 60; Lc 23,34)”.
Revenind la întrebarea cu privire la motivul comemorării în aceste zile a numeroși martiri, pontiful a spus că aceasta este o ocazie „de a ne îmbunătăți mărturia prin iubire față de frații și surorile noastre, prin fidelitate față de Cuvântul lui Dumnezeu și prin iertare. Iubire, fidelitate față de Cuvântul lui Dumnezeu, iertare. Iertarea este cea care ne arată dacă practicăm cu adevărat iubirea față de ceilalți și dacă trăim Cuvântul lui Isus”.
„De fapt” – a continuat – „așa cum indică însuși cuvântul italian „perdono” (din dar) iertarea este un dar mai mare, un dar pe care îl oferim altora pentru că suntem ai lui Isus, iertați de El. Eu iert pentru că am fost iertat: să nu uităm aceasta. Să ne gândim, fiecare dintre noi, la propria capacitate de a ierta; cât sunt de capabil să iert în aceste zile în care putem întâlni, printre mulți alții, persoane cu care nu ne-am înțeles, care ne-au rănit, cu care nu ne-am împăcat niciodată. Să-i cerem Pruncului Isus înnoirea inimii, astfel încât să devină capabilă de iertare: cu toții avem nevoie de o inimă iertătoare! Să-i cerem Domnului acest har: Doamne, să învăț să iert; să-i cerem puterea de a ne ruga pentru cei care ne-au făcut rău, care ne-au rănit și de a face pași de deschidere și de reconciliere. Fie ca Domnul să ne dea astăzi acest har.
Fie ca Maria, Regina martirilor, să ne ajute să creștem în caritate, în iubirea Cuvântului și în iertare.”
După rugăciunea „Îngerul Domnului”, pontiful a reînnoit apelul la pace în Ucraina, spunând: „În atmosfera spirituală de bucurie și seninătate a Sfântului Crăciun, vă salut cu afecțiune pe toți cei prezenți aici și pe toți cei care ne urmăresc prin intermediul mijloacelor de comunicare în masă. Îmi reînnoiesc dorința de pace: pace în familii, pace în comunitățile parohiale și religioase, pace în mișcări și asociații, pace pentru popoarele chinuite de război, pace pentru scumpa și chinuita Ucraină. Sunt atât de multe steaguri ale Ucrainei aici! Să cerem pace pentru acest popor chinuit!
Săptămâna aceasta am primit multe mesaje de urări de bine din diferite părți ale lumii. Întrucât nu pot răspunde la fiecare, îmi exprim recunoștința față de toți, în special pentru darul reprezentat de rugăciuni.
Vă doresc tuturor, o frumoasă sărbătoare a Sfântului Ștefan și vă cer să nu uitați să vă rugați pentru mine...”
