Este Crăciunul. Se întorc în mintea noastră faptele şi împrejurările care alcătuiesc cadrul naşterii Fiului lui Dumnezeu, şi privirea noastră se opreşte asupra grotei din Betleem.
Este Isus care trece, 22
Lux fulgebit super nos, quia natus est nobis Dominus (Is IX, 2): astăzi va străluci lumina peste noi, pentru că ni s-a născut Domnul.
Iată vestea cea mare care mişcă în această zi pe creştini şi care, prin intermediul lor este adresată omenirii întregi. Dumnezeu este în mijlocul nostru. Acesta este adevărul care linişteşte viaţa noastră. Orice Crăciun trebuie să fie pentru noi o întâlnire nouă şi deosebită cu Dumnezeu, astfel încât lumina sa şi harul său să intre până în adâncul sufletului nostru.
Este Isus care trece, 12
Când vine timpul Crăciunului îmi place să contemplu iconiţele cu Pruncul Isus. Acele figuri care îl reprezintă pe Domnul în nimicirea sa îmi amintesc că Dumnezeu ne cheamă, că Cel Atotputernic a voit să se prezinte nouă lipsit de apărare şi care are nevoie de oameni. Din leagănul din Betleem Isus îmi zice mie şi ţie că are nevoie de noi: ne cheamă la o viaţă creştină fără compromisuri, la o viaţă de dăruire, de muncă, de bucurie.
Este Isus care trece, 18
Naşterea lui Isus este învăluită de o simplitate admirabilă: Domnul vine fără răsunet, necunoscut de toţi. Aici pe pământ, numai Maria şi Iosif participă la această aventură divină.
Apoi păstorii, cărora îngerii le aduc vestea. Şi, mai târziu, acei înţelepţi din Orient. Şi astfel s-a săvârşit evenimentul transcendent care uneşte cerul cu pământul, pe Dumnezeu cu omul.
Este Isus care trece, 18
Crăciun, Tu îmi scrii: de-a lungul acestei sfinte aşteptări a Mariei şi a lui Iosif, şi eu aştept Copilul, cu nerăbdare, cât de fericit voi fi la Betleem! Presimt că voi izbucni într-o bucurie fără margini. Şi cu El vreau să mă nasc eu, din nou…
—De-ar putea să fie adevărată această dorinţă a ta!
Brazdă, 62
Isus s-a născut într-o peşteră, la Betleem, ne spune Scriptura, ca nu era loc pentru ei în casa de oaspeţi.
—Nu mă îndepărtez de adevărul teologic dacă îţi spun că Isus caută încă în sufletul tău un lăcaş.
Forja, 274
Du-te la Betleem, apropia-te de Copil, leagănă-L, cântă-I, spune-I multe lucruri înflăcărate şi ştringe-L lângă inima ta…
—Nu, nu-ţi vorbesc de copilării: vorbesc despre iubire! Şi iubirea se manifestă prin fapte: în adâncul sufletului tău, pe copilul acesta îl poţi îmbrăţişa îndelung.
Forja, 345
A fost promulgat un edict de Cezar August, care ordona recensământul întregului imperiu. De aceea fiecare trebuie să meargă în ţara de origine a neamului său. Iosif, care este din casa şi din familia lui David, merge cu Maria de la Nazaret la cetatea numită Betleem, în Iudeea (Lc 2, 1-5). Şi la Betleem se naşte Dumnezeul nostru: Isus Cristos! —Nu este loc în han; se naşte într-un staul. Şi Mama sa îl înfăşoară în scutece şi-l aşează în iesle (Lc 2, 7).
Frig. Sărăcie. Eu mă pun în slujba lui Iosif. Cât de bun este Iosif! Mă tratează ca un fiu. Şi mă iartă dacă iau în braţe pe Prunc şi rămân ore în şir să-i spun lucruri dulci şi arzătoare! Şi îl sărut, sărută-l şi tu şi ieslea, şi cânt pentru el, şi îl numesc Rege, Iubire, Dumnezeul meu, Unicul meu, Totul meu! Cât de frumos este pruncul şi cât de scurtă este decada!
Sfântul Rozariu, al treilea mister de bucurie.
Este Crăciunul. Se reîntorc în mintea noastră faptele şi împrejurările care învăluie naşterea Fiului lui Dumnezeu, şi privirea noastră se opreşte asupra grotei din Betleem şi asupra familiei din Nazaret. Maria, Iosif, Pruncul Isus sunt acum mai mult ca niciodată în centrul inimii noastre. Ce ne spune, ce ne învaţă viaţa simplă şi minunată a Sfintei Familii?
Este Isus care trece, 22
Priviţi cu câtă delicateţe ne invită Domnul; se exprimă cu cuvinte umane, ca un îndrăgostit. Eu te-am chemat pe nume, tu îmi aparţii (Is XLIII,1). Dumnezeu, care este frumuseţea, măreţia, înţelepciunea, ne vesteşte că îi aparţinem, că am fost aleşi ca obiect al iubirii sale infinite. Este necesară o viață tare în credinţă pentru a nu strica această minune pe care Providenţa ne-o încredinţează în mâinile noastre: vrea de la noi o credinţă ca cea a Magilor, care să ne facă convinşi că nici deşertul, nici furtunile, nici odihna oazelor nu ne împiedică să ajungem la ţinta Betleemului veşnic, la viaţa definitivă în Dumnezeu.
Este Isus care trece, 32
(Sf. Josemaría)
