de Salvatore Cernuzio
"A opri acţiunile, încetaţi să ne ucideţi, acesta va fi primul pas pentru o pace autentică şi durabilă. Pacea este ceva mai profund decât lipsa războiului. Nu este vorba numai de a învinge în război, ci de a învinge însuşi spiritul războiului, a-l învinge în cauzele sale".
În timp ce rosteşte acest neîncetat apel din inimă pentru Ucraina şi pentru oamenii săi, în biblioteca din spatele arhiepiscopului major de Kiev-Halîci, Sviatoslav Şevciuc, sunt o cască şi o vestă antiglonţ. "Uitaţi-vă cât cântăresc... Înainte le purtam în fiecare zi. Cineva glumea: sunt noile veşminte liturgice!, spune conducătorul Bisericii Greco-Catolice Ucrainene jurnaliştilor aflaţi în misiune cu ambasadele Poloniei şi Ucrainei de la Sfântul Scaun, care îi primeşte în arhiepiscopie cu biscuiţi şi cafea.
Bucuria Crăciunului
S-a schimbat mult de la acele prime zile teribile de la sfârşitul lui februarie ale agresiunii ruse împotriva Ucrainei în care, spune Şevciuc indicând o fereastră, "de acolo se vedea coborând o ploaie de foc". El însuşi era refugiat cu sute de persoane în cripta catedralei Învierii. Astăzi vorbeşte mai relaxat. Gândul său este mai ales la Crăciunul care vine: "Avem obiceiul de a cânta cântece de Crăciun (= colinde) la vecini, mai ales cei mai nevoiaşi, pentru a împărtăşi bucuria şi urările. Acum toţi întreabă: va fi bucuria Crăciunului, va fi permis să cântăm sau trebuie să stăm liniştiţi şi să plângem? Am spus da şi da, Crăciun va fi. Avem dreptul de a sărbători bucuria Crăciunului care nu vine din distracţia profană, ci din cer pentru că se va naşte Principele Păcii".
Sărbătoare pe front şi în refugii
Aceste sărbători vor ajunge până pe front. De fapt va fi cineva care va cânta pentru soldaţii angajaţi pe linia luptelor, anunţă Şevciuc. "În timpurile sovietice - afirmă el - cântecele de Crăciun erau o formă de protest împotriva regimului ateu comunist. Oamenii cântau pentru a învinge nelinişti şi tristeţe. Cântecele sunt exprimare a credinţei creştine, sunt o cateheză care cântă naşterea lui Isus. De aceea mulţi se pregătesc pentru a merge să cânte cu soldaţii noştri la graniţă. Ştiu că mulţi studenţi se organizează". Aceeaşi sărbătoare se va ţine în fiecare refugiu antiaerian şi în fiecare casă de primire: "Vom sărbători Crăciunul în frig şi în întuneric. Asta ne va face să experimentăm pe pielea noastră istoria Sfintei Familii, şi ea în frig şi în întuneric dar cu bucuria cerească".
Să nu ne obişnuim
Aşadar, este un mesaj de speranţă ceea ce liderul greco-catolic vrea să-l răspândească într-un moment în care Ucraina atacurile par să se fi rărit şi multe oraşe au fost eliberate. "Da, dar trebuie să fim atenţi. Când se aude alarma antiaeriană, nu se mai dă importanţă. Asta demonstrează că pericolul nu se diminuează, dar oamenii se obişnuiesc psihologic. Este un risc, pentru că acum avem fenomenul rachetelor. Pot cădea oriunde, la Kiev ca şi la Lvov. Nu există loc sigur în Ucraina".
Urgenţa frig
Totuşi, în faţa eventualităţii, este mai urgent să facem faţă urgenţelor. Şi prima în acest moment pentru Ucraina aflată în război este frigul şi imposibilitatea de încălzire din cauza fluctuaţiilor de curent şi a electricităţii de raţionalizat. "Frigul este motivul celui de-al cincilea val de evacuaţi interni", explică Şevciuc. "De la începutul războiului, mai întâi oligarhii luau banii şi fugeau, apoi cei care, cu propriile mijloace, se ajutau singuri şi găseau hoteluri sau alte locuri, de asemenea oamenii fără nimic care fugeau cu mâinile goale. Mă gândesc la familia din oraşul Borispil care a parcurs 23 km desculţă noaptea, împreună cu copiii. În sfârşit, a fost un al patrulea val de refugiaţi care nu se îndepărtau prea mult, ci ei căutau primul sat şi aşteptau momentul pentru a se întoarce acasă. Acum noul val, al cincilea: refugiaţii termici care nu fug de război, ci de frig şi aglomerează Ucraina de centru-est".
O bucătărie sub casa arhiepiscopului
"Nu eram pregătiţi pentru fenomenul de a nu avea electricitate şi de a avea nevoie să săturăm atâtea persoane", spune Şevciuc. "Am luat imediat măsuri pentru a construi bucătării în aşa fel încât să oferim mâncare caldă". O bucătărie va fi construită chiar sub casa sa: "Va fi gata în câteva zile, trebuie să organizăm logistica distribuirii hranei. Ca Biserică nu putem să credem că îi săturăm pe toţi, dar încercăm să-i primim pe toţi cei pe care-i putem. Este pastoraţia noastră". O pastoraţie a apropierii.
Video-mesajele zilnice
Tocmai apropierea îl determină pe Şevciuc, în fiecare zi de la 24 februarie, să producă un video-mesaj difuzat pe web. O iniţiativă angajantă, a cărei origine o explică liderul Bisericii Greco-Catolice: "În prima zi toţi erau dezorientaţi, se vedeau elicoptere ruse şi foc din cer, toată lumea a început să mă sune: sunteţi în viaţă? Unde staţi? Ce faceţi? Nu ştiam ce să spun: nu ştiu dacă voi fi în viaţă peste două ore, mă gândeam eu. Atunci i-am spus secretarului: să facem un mesaj pentru a confirma că suntem vii. Am înţeles că prin aceste mesaje puteam să-i ajut pe oameni să raţionalizeze frica şi să vorbesc despre speranţa care vine din credinţă. După 2-3 săptămâni m-am întrebat: merită? Apoi, într-o zi, am mers în oraşul martirizat Jitomir şi într-o parohie o bătrânică s-a apropiat pentru a-mi spune: «Trăim în teroare constantă, suntem înfricoşaţi, este bine ca să ne vorbiţi». «Dar, doamnă, nu ştiu ce să vă mai spun!». «Nu contează ce spuneţi, contează să ne vorbiţi». Atunci am înţeles că, deşi nu voi mai şti ce să spun, este important ca oamenii să audă glasul propriei Biserici care îi însoţeşte".
(După Vatican News, 11 decembrie 2022)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
