Timpul liturgic al Adventului ne ajută ”să înțelegem că Dumnezeu este întotdeauna mai mare decât ni-L închipuim noi, că faptele pe care le săvârșește iau prin surprindere planurile noastre, că lucrarea lui depășește așteptările noastre și că e necesar să ne convertim la adevărata sa față”: a spus papa Francisc în alocuțiunea prezentată la rugăciunea ”Îngerul Domnului” de duminică, 11 decembrie a.c., recitată la fereastra apartamentului pontifical din Palatul Apostolic împreună cu mii de romani și pelerini prezenți la amiază în Piața San Pietro. La finalul rugăciunii, papa a binecuvântat în mod special copiii și imaginile Pruncului Isus care vor fi depuse în Ieslea Nativității din familiile lor.
Evanghelia proclamată la Sfânta Liturghie în cea de-a treia duminică a Adventului (Matei 11,2-11), a remarcat papa în alocuțiunea de la ”Angelus”, prezintă misiunea Sfântului Ioan Botezătorul. Pe când era la închisoare și cu sfârșitul vieții în față, El trimite câțiva din discipoli săi ca să-L întrebe pe Isus: ”Tu ești cel care trebuie să vină sau să așteptăm un altul?” (v. 3). Într-adevăr, Ioan Botezătorul a auzit vorbindu-se despre faptele lui Isus și a fost cuprins de o îndoială: dacă El este cu adevărat Mesia sau nu. El se gândea că Mesia avea să fie sever și că, venind, avea să facă dreptate cu putere pedepsindu-i pe cei păcătoși. Isus, în schimb, are cuvinte și gesturi de compasiune față de toți, iar în centrul activității sale este milostivirea. De aceea, ”orbii văd, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţaţi şi surzii aud, morţii învie, iar săracilor li se aduce vestea cea bună” (v. 5).
”Criza” prin care trece Ioan Botezătorul, a remarcat în continuare papa Francisc, este importantă și pentru noi. Ioan se afla la închisoare, ceea ce înseamnă mai mult decât un spațiu fizic pentru că trimite cu gândul la o situație interioară. Închisoarea este marcată de întuneric, acolo lipsește posibilitate de a vedea bine și de a vedea mai departe. Botezătorul nu reușește să-l mai recunoască în Isus pe Mesia cel dorit și, cuprins de îndoială, trimite discipoli care să verifice la fața locului. ”Ne uimește faptul că aceasta”, a spus Sfântul Părinte, ”se întâmplă chiar lui Ioan, care îl botezase pe Isus în Iordan și îl arătase discipolilor săi drept Miel al lui Dumnezeu (cf. In 1,29)”.
Aceasta ”înseamnă că chiar și cel mai mare om care crede trece prin tunelul îndoielii. Și nu este un rău, dimpotrivă, uneori este esențial pentru creșterea spirituală: ne ajută să înțelegem că Dumnezeu este întotdeauna mai mare decât ni-L închipuim noi; că faptele pe care le săvârșește sunt surprinzătoare față de planurile noastre; că lucrarea lui este diferită, depășind necesitățile și așteptările noastre; și că de aceea nu trebuie să încetăm niciodată să-L căutăm și să ne convertim la adevărata sa față”. Un mare teolog din secolul trecut, preotul iezuit francez Henri de Lubac, spunea că pe Dumnezeu ”este necesar să-l redescoperim în etape, uneori, crezând că-L pierdem” (Sulle vie di Dio, Milano 2008, p.25). Ceva asemănător, a reluat papa, se observă la Ioan Botezătorul: în timp ce era cuprins de îndoială, el îl caută iar și iar, îi pune întrebări, ”discută” cu El și, în cele din urmă, îl regăsește. Cel pe care Isus îl numește ”cel mai mare dintre cei născuți din femeie” (v.11), ne învață astfel ”să nu-L închidem pe Dumnezeu în schemele noastre”.
”Frați și surori”, a subliniat papa, ”ne putem afla și noi uneori în situația lui, într-o închisoare interioară, incapabili să recunoaștem noutatea Domnului pe care, probabil, îl ținem prizonier în prezumpția că știm deja atât de multe despre El. Poate avem în minte un Dumnezeu puternic care face ceea ce vrea în loc de un Dumnezeu al blândeții smerite, al milostivirii și al iubirii, care intervine întotdeauna respectând libertatea noastră și alegerile noastre. Poate ne vine și nouă să-i spunem: Ești cu adevărat tu, atât de smerit, Dumnezeul care vine să ne salveze?”.
Dar dificultatea de a-L recunoaște cu ușurință pe adevăratul Dumnezeu poate fi observată și în relația noastră cu aproapele: ”avem ideile noastre, prejudecățile noastre și lipim în dreptul altora, mai ales al celor pe care îi simțim diferiți de noi, etichete rigide”.
”De aceea”, a reluat Sfântul Părinte, ”Adventul este un timp de răsturnare a perspectivelor, în care să ne lăsăm surprinși de măreția milostivirii lui Dumnezeu; un timp în care, pregătind ieslea pentru Pruncul Isus, să învățăm din nou cine este Domnul nostru; un timp în care să ieșim din anumite scheme și prejudecăți față de Dumnezeu și de frați; un timp în care, în loc să ne gândim la cadourile pentru noi, putem să donăm cuvinte și gesturi de consolare celui rănit, după cum a făcut Isus cu cei orbi, surzi și șchiopi”.
”Fecioara Maria”, a spus papa la finalul alocuțiunii, ”să ne ia de mână în aceste zile de pregătire la sărbătoarea Nașterii Domnului și să ne ajute să recunoaștem în micimea Pruncului măreția lui Dumnezeu care vine”.
După rugăciunea ”Îngerul Domnului”, papa a amintit beatificarea, sâmbătă, în Brazilia, a tinerei Isabel Cristiana Mrad Campos, ucisă în 1982 din ură față de credință pentru că și-a apărat ”demnitatea de femeie și valoarea castității”. Apoi, Sfântul Părinte a făcut un apel la pace în Sudanul de Sud, unde urmează să efectueze o călătorie apostolică în perioada 3-5 februarie 2023, țară marcată în zilele trecute de violente ciocniri armate. În continuarea saluturilor, pontiful a menționat că în această duminică se marchează Ziua internațională a muntelui, pe tema ”Femeile mută munții din loc”, și a transmis un salut deținuților din închisoarea ”Due Palazzi” din Padova, în nordul Italiei. În fine, Sfântul Părinte a binecuvântat imaginile Pruncului Isus pe care copiii le vor depune în Ieslea Nativității pregătită în familiile lor. ”Vă invit să vă rugați, în fața Ieslei”, a fost îndemnul papei, ”pentru ca sărbătoarea Nașterii Domnului să aducă o rază de pace copiilor din lumea întreagă, mai ales celor constrânși să trăiască zilele teribile și întunecoase ale războiului, ale acestui război din Ucraina care distruge atâtea vieți omenești, atâtea vieți și atâția copii”.
La finalul rugăciunii, papa a invocat binecuvântarea apostolică, ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.
