Un semicunoscut deputat independent din circumscripţia Burdur, Hami Yildirim, a depus o moţiune la parlamentul turc, cu care cere transformarea "Sfintei Sofia" din Constantinopol din muzeu în moschee. Bazilica "Sfânta Sofia" este cunoscută de toţi ca o capodoperă arhitectonică, simbol al creştinătăţii unite, construită de împăratul Iustinian în 537 d.C.
Ştirea a fost difuzată de Haber Turk şi n-a avut dezminţiri. Dimpotrivă, există alte semnale îngrijorătoare: în urmă cu puţine zile, primul ministru Recep Tayip Erdogan a exprimat voinţa sa de a celebra o funcţiune islamică tocmai la "Sfânta Sofia" pentru ziua de 29 mai, zi care aminteşte cucerirea Constantinopolului din partea lui Mehmet al II-lea.
Moţiunea necunoscutului Yildirim va trebui să treacă printr-o serie de faze: aprobarea în parlament, unde partidul lui Erdogan, AKP, deţine majoritatea (325 de deputaţi din 550); publicarea în Monitorul Oficial; intrarea în vigoare după deliberarea preşedintelui consiliului.
Este interesant de notat că moţiunea este prezentată la 80 de ani de la decizia lui Kemal Ataturk, care în 1934 a transformat "Sfânta Sofia" într-un muzeu: aproape un simbol al schimbării Turciei, din ţară laică în ţară islamică. Şi de fapt, motivaţiile exprimate în moţiune sunt toate de natură istorică şi bazate pe cucerirea Constantinopolului din partea lui Mohamed al II-lea Cuceritorul, care - aşa cum prezintă printre justificări deputatul Yildirim - a fost primul care s-a rugat după ritualurile islamice, după cucerirea cetăţii, la 29 mai 1453.
În ultimii ani, în Turcia această dată a devenit mult la modă, celebrând-o ca un succes, chiar dacă ziarul Sabah a notat că evenimentul aminteşte "că suntem nişte străini pe aceste ţinuturi".
Conform surselor din Istanbul, la celebrările pentru transformarea bazilicii din nou în moschee vor fi invitaţi conducători şi personalităţi musulmane din toată lumea. Conform aceloraşi surse, "Sfânta Sofia" va avea un rol dublu: de moschee (pentru rugăciunea nazim şi kurban şi seker bayram) şi de muzeu. Deci ca Moscheea albastră din Istanbul.
Ştirea, desigur destul de îngrijorătoare, trebuie încadrată şi în climatul general al actualei situaţii politice care se trăieşte în Turcia, deloc asigurator. Aroganţa lui Erdogan pare să nu aibă frâne. După ce a limitat daunele la ultimele alegeri administrative - chinuite de scandalurile de corupţie răspândită, izbucnite la 17 decembrie 2013, cu implicarea de personaje din AKP şi rude ale prim ministrului însuşi - el se gândeşte să candideze la preşedinţia Republicii în august 2014.
Aceste alegeri vor avea loc cu sufragiul universal direct. Erdogan însă nu pare să aibă numerele. După ultimele alegeri administrative, pentru a obţine victoria i-ar lipsi circa 5%. Pentru aceasta trebuie să facă apel la tot acel substrat al societăţii turceşti care din totdeauna a identificat faptul de a fi turc cu islamul.
Un alt fapt important care îi uimeşte pe observatori este următorul: în istoria afacerilor politice turceşti, nu este întâmplător că ori de câte ori se doreşte să fie trecută o moţiune importantă, aceasta este prezentată mereu de un deputat semicunoscut şi independent, tocmai pentru a putea sonda posibilele reacţii interne şi externe la moţiunea prezentată.
"Reacţiile externe" ar trebui să fie cele din lumea occidentală şi "creştină" în general, care cunosc bine importanţa geopolitică şi strategică a Turciei, un adevărat nod al gazoducturilor de provenienţă diferită, devenite şi mai importante astăzi în timp ce se încearcă să se limiteze preponderenţa rusă.
Pentru a-l face să înghită potirul amar al transformării "Sfintei Sofia" în moschee, guvernul AKP se pregăteşte să ofere ca "îndulcitor" redeschiderea Şcolii teologice din Chalki, închisă de guvernul turc în 1971 în mod nejustificabil, un "troc" foarte aclamat de politicienii occidentali.
Acestui "troc" s-a opus mereu Patriarhia Ecumenică. Mai mult, însuşi patriarhul ecumenic Bartolomeu s-a opus mereu transformării bazilicii "Sfânta Sofia" în moschee.
Cât priveşte reacţiile interne, în Turcia ele sunt de acum interzise. Prin părţile acestea tăcerea a devenit obligatorie.
(După AsiaNews, 5 mai 2014)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
Sursa:www.ercis.ro
