Fiecare dintre noi are posibilitatea de a fi fericit, dar numai atunci când acceptă să moară pentru sine și să creeze o legătură cu Isus.
În vremea aceea Isus le-a spus Apostolilor: Adevărat, adevărat vă spun că, dacă grăuntele de grâu care a căzut pe pământ nu moare, rămâne singur, dar dacă moare, aduce multă roadă. Cine îşi iubeşte viaţa o va pierde şi cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta o va păstra pentru viaţa veşnică. Dacă Îmi slujeşte cineva, să Mă urmeze şi unde sunt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu. Dacă Îmi slujeşte cineva, Tatăl îl va cinsti. (Ioan 12:24-26)
Simțim întreaga noastră existență ca pe un efort constant în încercarea de a rămâne în viață. Pentru noi înșine suntem dispuși să sacrificăm totul. Dar nu ne dăm seama că această atitudine care ne face să trăim închiși în noi înșine, ne condamnă la o moarte mai rea decât moartea însăși: să rămânem singuri.
Adevărat, adevărat vă spun că, dacă grăuntele de grâu care a căzut pe pământ nu moare, rămâne singur, dar dacă moare, aduce multă roadă.
Ne petrecem o mare parte din viață încercând să ne apărăm. Ne este frică să ne implicăm pentru că ne este frică să ne punem la îndoială, să pierdem certitudinile pe care le-am creat în mintea noastră. Dar doar printr-o astfel de pierdere am putea vedea nașterea a ceva nou. Isus ne invită continuu să renunțăm la sine și la egoism, să murim pentru noi înșine, dar nu pentru că moartea este un lucru frumos, ci pur și simplu pentru că este singura modalitate de a deveni cu adevărat noi, de a ne redescoperi. O sămânță este doar un potențial rod, dar numai atunci când moare devine cu adevărat roditoare.
Fiecare dintre noi este potențial fericit, dar numai atunci când acceptă să moară pentru el însuși poate experimenta cu adevărat fericirea.
Cine îşi iubeşte viaţa o va pierde şi cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta o va păstra pentru viaţa veşnică.
Ceea ce se poate traduce prin a spune că cei care își fixează mereu privirea asupra lor înșiși nu văd niciodată drumul și se rătăcesc, dar cei care știu să privească drumul ajung mereu undeva și tocmai din acest motiv se iubesc cu adevărat.
Dacă Îmi slujeşte cineva, să Mă urmeze şi unde sunt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu. Dacă Îmi slujeşte cineva, Tatăl îl va cinsti.
La urma urmei, ceea ce ne oferă Isus nu este greu: nu căutăm cu toții pe cineva care să ne arate calea? Nu trebuie să călcăm cu toții pe urmele cuiva? Altfel, lăsați la voia întâmplării, de multe ori rătăcim fără să ajungem vreodată cu adevărat undeva. Acesta este motivul pentru care Isus ne cere să-L urmăm: nu ca să ne priveze de libertate, ci ca să o facă posibilă. Adevărata libertate nu presupune să nu fim în contact cu nimeni, ci să fim în contact cu Cel ce ne arată încotro să mergem.
Sursa: it.aleteia.org
Traducerea: Ana – Eugenia Dumitraș
