Zilele acestea a avut loc la Cluj-Napoca ediția a V-a a Galei Corneliu Copos – nou început în speranță, bucurie și armonie.
Momente sărbătorești, cu mare încărcătură spirituală și de comuniune sufletească, s-au derulat în Sala Auditorium Maximum a Colegiului Academic de lângă prestigioasa Universitate clujeană, cu ocazia evenimentului central al celei de-a V-a ediții a Galei Corneliu Coposu.
În cuvântul rostit, Preasfinția Sa Claudiu a amintit că, în aceeași dimineață, „am celebrat Sfânta Liturghie și Slujba Parastasului pentru Corneliu Coposu și cu această ocazie ne-am adus aminte, toți cei prezenți, că de fapt nu ne rugăm doar pentru Corneliu Coposu, ci ne rugăm împreună cu el. Nu celebrăm «trecerea în neființă» – așa cum se spune de multe ori, a Seniorului, ci celebrăm nașterea la Cer.” Și, exprimând admirație pentru imaginea lui Corneliu Coposu expusă în sală, și-a exprimat convingerea că „acum chipul său nu mai este brăzdat de riduri”, pentru că el se află acolo unde „nu este nici durere, nici întristare, nici suspin, așa cum cântăm și ne rugăm împreună”.
S-a oprit la un moment evocat la dezbatere, în seara precedentă: „al primului său discurs la Alba Iulia, momentul în care el citea nestingherit și în jurul său erau zâmbete și huiduieli și totuși el mergea înainte. Și dacă e să citim acest lucru doar din punct de vedere uman, am putea spune că a fost un faliment acel discurs. Dacă, în schimb, citim, acel moment și viața lui cu ochii credinței, atunci suntem datori, nu doar să ne aducem aminte de el, nu doar să-i ridicăm statui, nu doar să vărsăm o lacrimă, ci suntem datori să ne aducem aminte de credința și principiile pe care el le-a trăit și care-l fac nemuritor. Și, în același timp, deși e un ideal înalt, să ne aducem aminte că și noi suntem datori, obligați chiar, prin credința noastră, să intrăm în aceeași meditație, să trăim aceleași principii, să profesăm aceeași verticalitate. A făcut-o el, a făcut-o Iuliu Maniu, au făcut-o Episcopii greco-catolici martiri și atâția alții în perioada comunistă.”
De aceea, Preasfinția Sa Claudiu a invitat la bucurie: „Suntem aici pentru a ne bucura împreună cu el, cu Corneliu Coposu și cu toți ceilalți. Și, aceasta este rugăciunea pe care o înalț către Domnul pentru noi, toți, ca să reușim să vedem dincolo de umbrele acestei lumi că există spirite înalte, că există principii, că există o viață pe care merită să o trăim, fiindcă, din fericire pentru noi, nu totul se reduce la ceea ce vedem. Ci, ceea ce noi trăim în parte, într-o anumită măsură în această viață, se va împlini în viața veșnică. El este acum acolo. Și de aceea aș vrea să trăim seara aceasta cu bucuria și cu speranța într-o lume de unde lipsește durerea, întristarea și suspinarea. Așa să ne ajute Bunul Dumnezeu!”
