În timpul călătoriei de întoarcere cu avionul din Bahrain, duminică 6 noiembrie 2022, papa Francisc a vorbit despre conflictul din Ucraina, despre prietenia cu marele imam de Al-Azhar, de drepturile femeii, despre migranți și abuzurile în dauna minorilor. Catolicilor germani le-a transmis că Germania are deja o mare Biserică protestantă și că nu e nevoie de încă una.
”A fost o călătorie de întâlnire” între religii, ”Libanul este în suferință, dar este mai mult decât o țară, este un mesaj”, ”lupta pentru drepturile femeii este una continuă”, conflictul din Ucraina ne amintește că au fost deja ”trei războaie mondiale într-un singur secol”, în chestiunea abuzurilor asupra minorilor Biserica a devenit conștientă pe când în societate încă mai sunt acoperite, iar catolicilor germani le spun că ”Germania are deja o Biserică evanghelică și că nu vreau încă una”. Sunt doar câteva fragmente care ar putea să cuprindă pe scurt lunga conversație pe care papa Francisc a avut-o cu jurnaliștii duminică, 6 noiembrie a.c., în timpul călătoriei de întoarcere cu avionul din Bahrain, unde a efectuat o călătorie apostolică de patru zile (3-6 noiembrie a.c.) sub genericul ”Pace pe pământ oamenilor de bună voință!”.
Aeronava oficială a decolat duminică la ora 13.16 de pe aeroportul din Awali și, după 5 ore și 20 de minute, a ajuns la Roma la ora 16.36. Înainte de a reveni la reședința sa din Cetatea Vaticanului, papa a mers să se roage în bazilica ”Santa Maria Maggiore”, în fața icoanei Fecioarei Maria ”Salus Populi Romani”, după cum făcuse și înainte de a începe această călătorie apostolică.
Prima întrebare a revenit, potrivit protocolului, unui jurnalist al țării vizitate, și a fost adresată papei de Fatema Alnajem, de la Bahrain News Agency, care l-a întrebat cum evaluează vizita sa în Regatul Bahrain și eforturile acestuia privind coexistența umană. ”A fost o călătorie de întâlniri”, a răspuns pontiful, ”pentru că finalitatea era, întocmai, aceea de a se regăsi în dialog inter-religios cu islamul și în dialog ecumenic cu Bartolomeu”. ”Pentru mine”, a mai spus papa Francisc, este ”noutatea cunoașterii unei culturi deschise tuturor. În țara voastră este loc pentru toți. Am văzut, de asemenea, dar mi-a spus și regele: aici, fiecare face ceea ce vrea, iar dacă o femeie vrea să lucreze, să lucreze. Deschidere totală, așa mi-a spus el. Dar și partea religioasă, există deschidere. M-a impresionat numărul mare de creștini - filipinezi, indieni din Kerala - care sunt aici, trăiesc și lucrează în această țară”. ”Cuvântul-cheie este dialogul, iar pentru a dialoga e necesar a porni de la propria identitate, a avea o identitate”.
Un alt jurnalist, Imad Atrach, din Liban, l-a întrebat, în contextul dialogului dintre religii, dacă după vizitele de la Abu Dhabi, la Bagdad și, mai recent, în Kazahstan, se preconizează o întâlnire inter-religioasă la vârf în Vatican și, în ceea ce privește situația din Liban, afectat de o gravă criză socială și politică, dacă este de așteptat ca papa să efectueze o călătorie în Țara Cedrilor. În răspunsul său, pontiful a povestit contextul convivial, la un prânz amical în Vatican cu marele imam de Al-Azhar, în care a apărut ideea unui ”Document despre fraternitate”, semnat împreună la Abu Dhabi. Documentul a stat la baza enciclicei ”Fratelli tutti” despre prietenia umană. Cât despre Liban, papa a spus că această țară este pentru el ”o suferință, pentru că, după cum a spus un papă înainte de mine, Libanul nu este o țară, este un mesaj. Libanul are o semnificație foarte mare pentru noi toți. (...) Mă rog și mă folosesc de această ocazie pentru a face un apel către politicienii libanezi: lăsați deoparte interesele personale, uitați-vă la țară și puneți-vă de acord. Mai întâi Dumnezeu, apoi patria, apoi interesele”.
Jurnalistul Carol Glatz, de la CNS, a solicitat pontifului un răspuns privind drepturile fundamentale, în special ale femeii, ținând cont și de protestele recente din Iran. ”Trebuie să spunem adevărul: lupta pentru drepturile femeii este o luptă continuă”, a răspuns papa. ”E necesar să luptăm pentru acestea, pentru că femeile sunt un dar. Dumnezeu nu l-a creat pe bărbat și apoi i-a dat un cățeluș ca să se joace, ci i-a creat doi, egali, bărbat și femeie”. Femeile ”nu trebuie să devină ca bărbații. Ele sunt femei, iar noi avem nevoie de ele. O societate care șterge femeile din viața publică este o societate care sărăcește. Egalitate de drepturi, da, însă și egalitate de șanse, de posibilități pentru a merge înainte, altfel se devine mai săraci”.
Un jurnalist de la revista ”Vida Nueva”, Antonio Pelayo, l-a întrebat dacă, în privința conflictului din Ucraina, există negocieri de pace din partea Vaticanului și dacă a vorbit recent cu Putin. ”Vaticanul este în continuu atent”, a răspuns papa. ”Secretariatul de stat lucrează și lucrează bine. Știu că secretarul [pentru Raporturile cu statele], mons. Gallagher, se mișcă bine acolo”. Pontiful a povestit că chiar a doua zi după începerea războiului a transmis ministrului Lavrov, prin ambasadorul Federației Ruse la Vatican, dorința sa de a merge la Moscova ca să vorbească cu Putin, dar că i s-a spus că ”pentru moment nu era necesar”. Pe de altă parte, a vorbit de două [trei - n.r.] ori la telefon cu președintele Zelensky și de mai multe ori cu ambasadorul ucrainean. În același timp, Sfântul Scaun a desfășurat o activitate în favoarea prizonierilor de război, cum a făcut întotdeauna. ”Mă impresionează cruzimea, și de aceea folosesc termenul martirizată pentru Ucraina, o cruzime care”, a subliniat papa, ”nu este a poporului rus, probabil, pentru că poporul rus este un popor mare, ci a mercenarilor, a soldaților care merg la război ca la o aventură. Eu prefer să o văd în acest fel, pentru că am o înaltă stimă față de poporul rus, de umanismul rus”. (...) ”Am o mare afecțiune pentru poporul rus și am o mare afecțiune pentru poporul ucrainean”, a adăugat papa, amintind că de la vârsta de 11 ani s-a învățat cu Liturghia și cântările ucrainene. ”Sunt în mijlocul a două popoare pe care le iubesc. Dar nu numai eu. Sfântul Scaun a făcut atâtea întâlniri rezervate, atâtea lucruri cu un rezultat bun”. ”Apoi, eu aș vrea să mă plâng, folosindu-mă de această întrebare: într-un secol, trei războaie mondiale! Cel din 1914-1918, cel din 1939-1945 și acesta! Acesta este un război mondial, pentru că e adevărat că atunci când imperiile, fie de o parte, fie de cealaltă, încep să fie slabe, au nevoie de un război ca să se simtă tari și ca să vândă arme. (...) De aceea, pe voi, care sunteți jurnaliști, vă rog, fiți pacifiști, vorbiți împotriva războiului, luptați împotriva războiului. Vă cer aceasta ca un frate”.
Jurnalistul francez Hugues Levevre, de la I.Media, l-a întrebat despre situația Bisericii din Franța, în special după ce s-a aflat abia zilele trecute că un episcop, acum emerit, era de mult sub incidența unor sancțiuni canonice în urma unor abuzuri, și dacă nu ar fi oportun ca sancțiunile canonice să fie aduse la cunoștința opiniei publice. Papa a remarcat că ”problema abuzurilor a existat dintotdeauna, și nu doar în Biserică. Voi știți că 42-46% din abuzurile sexuale au loc în familie sau în cartier, ceea ce este foarte grav, dar întotdeauna a existat obișnuința de a le acoperi. În familie se acoperă totul și astăzi, la fel în cartier, cel puțin în marea majoritate a cazurilor. Această obișnuință urâtă a început să se schimbe în Biserică după scandalul de la Boston, în timpul cardinalului Law care, din cauza scandalului, și-a dat demisia. De atunci, Biserica a luat la cunoștință acest fapt și a început să lucreze, în timp ce în societate și în alte instituții de obicei se acoperă”. (...) În ce privește numărul abuzurilor, ”unii spun că noi suntem o mică minoritate, dar eu spun că dacă ar exista chiar și numai un caz, oricum ar fi tragic pentru că tu, preot, ai vocația de a-i face pe oameni să crească, dar comportându-te în acest fel o distrugi. Pentru un preot, abuzul este ca și cum ar merge împotriva propriei naturi sacerdotale sau împotriva naturii sale sociale, de aceea este un lucru tragic și nu trebuie să ne oprim”. (...) ”Biserica este hotărâtă în această privință și vreau să-i mulțumesc public pentru eroismul său cardinalului O’Malley, un bun Frate capucin care a intuit necesitatea de a instituționaliza aceasta cu o Comisie pentru ocrotirea minorilor. Lucrăm cu tot ceea ce putem, dar să știi că în Biserică există persoane care încă nu văd clar, nu împărtășesc aceasta. Este un proces ceea ce facem și îl ducem mai departe cu curaj, dar nu toți avem acest curaj. Uneori există ispita unor compromisuri și suntem cu toții sclavi ai păcatelor noastre, dar voința Bisericii este de a clarifica totul. (...) Primul lucru pe care trebuie să-l simțim este rușinea, adânca rușine pentru aceste fapte. Cred că rușinea este un har. (...) Pot să-ți spun aceasta: avem toată bună voința de a merge mai departe, inclusiv cu ajutorul vostru”.
Vania de Luca, de la RAI-TG3, a cerut papei câteva considerații despre criza migranților după sosirea a patru nave în apropiere de Sicilia și cum judecă noul guvern italian care, pentru prima dată, este condus de o femeie. ”În privința migranților”, a răspuns papa, ”principiul este acesta: trebuie primiți, însoțiți, susținuți și integrați. Dacă nu se pot face acești patru pași, munca cu migranții nu reușește să fie bună. Al doilea lucru pe care îl spun este acesta: fiecare guvern [al țărilor] din Uniunea Europeană trebuie să se pună de acord în privința numărului de migranți pe care poate să-l primească. De partea cealaltă, sunt patru țări care îi primesc pe migranți: Cipru, Grecia, Italia și Spania, apropiate în Mediterană, iar în interiorul continentului sunt altele, precum Polonia, Belarus... Dar, în privința numărului mare de migranți ai mării, viața trebuie salvată. (...) Politica migranților trebuie concertată între toate țările, nu se poate face o politică fără consens, iar Uniunea Europeană trebuie să ia în mână politica de colaborare și de ajutor. Nu poate să lase în seama Ciprului, Greciei, Italiei și Spaniei responsabilitatea tuturor migranților care ajung la țărm. Italia nu poate să facă nimic fără acordul cu Europa, responsabilitatea este europeană”. Papa a menționat, de asemenea, necesitatea de a înfrunta cauzele migrației, cerând ca Europa să facă planuri de dezvoltare pentru Africa și să se pună capăt unei viziuni colonialiste: ”dacă vrem să rezolvăm definitiv problema migranților, să rezolvăm Africa”. Cât despre noul guvern de la Roma, papa a spus: ”îi doresc ce-i mai bun. Eu urez întotdeauna ce-i mai bun unui guvern pentru că guvernul este pentru toți. Îi urez ce-i mai bun pentru ca să poată duce Italia mai departe, iar tuturor celorlalți care sunt contra partidului câștigător, să colaboreze cu spirit critic, cu ajutorul, dar [să fie] un guvern de colaborare, nu unul care îți zâmbește și apoi te îmbrâncește dacă nu-ți place una sau alta. Vă rog, în această privință eu chem la responsabilitate. Spune-mi: e just faptul că de la începutul secolului până acum Italia a avut 20 de guverne? Să încetăm cu astfel de glume!”.
Un alt jurnalist, Ludwig Ring-Eifel, de la Centrum Informationis Catholicum, a cerut papei câteva considerații privind parcursul Bisericii din Germania, ”o Biserică mare, cu mari tradiții, bogată, cu teologie, bani și toate celelalte, dar care – a remarcat jurnalistul – pierde în fiecare an trei sute de mii de credincioși”. Pontiful a recunoscut că ”Germania are o veche istorie religioasă”, ”mare și complicată”, dar ”catolicilor germani le spun: Germania are o mare și o frumoasă Biserică Evanghelică, eu nu aș dori alta, care nu va fi niciodată la fel de bună ca aceea, ci o vreau catolică, de o manieră catolică, în fraternitate cu cea Evanghelică. Uneori se pierde simțul religios al poporului, al Sfântului Popor al lui Dumnezeu, și cădem în discuții eticiste, în dezbateri de conjunctură, în discuții care sunt consecințe teologice, dar care nu sunt nucleul teologiei. Ce gândește Sfântul popor al lui Dumnezeu, cum simte Sfântul Popor al lui Dumnezeu? A merge acolo pentru a căuta cum simte, acea religiozitate simplă, pe care o găsești la bunici. Nu spun a se întoarce înapoi, nu, ci la izvorul inspirației, la rădăcini. Noi toți avem o istorie de rădăcini ale credinței, chiar și popoarele o au – să o regăsim!”. ”Rădăcina religiei este o palmă pe care ți-o dă Evanghelia, întâlnirea cu Isus Cristos cel viu: de aici, toate consecințele; de aici, curajul apostolic; de aici, a merge la periferii, chiar la periferiile morale ale oamenilor pentru a-i ajuta, dar de la întâlnirea cu Isus Cristos. Dacă nu există întâlnirea cu Isus Cristos, va exista un eticism travestit în creștinism. Acestea voiam să le spun, dar din inimă. Mulțumesc”.
