Duminică, 30 octombrie 2022, papa Francis a recitat rugăciunea ”Îngerul Domnului” împreună cu mii de romani și pelerini prezenți la amiază în Piața Sfântul Petru. Pontiful a vorbit pe larg despre episodul întâlnirii dintre Isus și vameșul Zaheu în cetatea Ierihonului (cf. Lc 19.1-10). La saluturile finale, papa a menționat beatificarea unei călugărițe din Columbia și a transmis rugăciunea sa față de victimele din Somalia și din Coreea de Sud, fără a uita de conflictul armat din Ucraina.
Cu o meditație despre Evanghelia duminicii după ritul roman sau latin – cu episodul întâlnirii dintre Isus și Zaheu în cetatea Ierihonului (Luca 19,1-10) – papa Francisc a recitat rugăciunea ”Îngerul Domnului” împreună cu mii de romani și pelerini prezenți la amiază în Piața Sfântul Petru. La saluturile finale, pontiful a menționat beatificarea unei călugărițe din Colombia care a trăit ca să-i ajute pe cei săraci și a transmis apropierea sa față de situațiile de suferință de pe diferite continente care întunecă în aceste zile orizontul omenirii: recentul atentat din Somalia, moartea a peste 150 de persoane într-un spațiu de distracție din Coreea de Sud, dar și continuarea conflictului armat din Ucraina.
În centrul relatării din Evanghelie, a remarcat papa în alocuțiunea sa, se află verbul ”a căuta”. Într-adevăr, notează evanghelistul, Zaheu căuta să vadă cine este Isus (v. 3). La rândul său, Isus, după ce l-a întâlnit, spune: ”Fiul omului a venit să caute și să mântuiască ceea ce era pierdut” (v. 10). Este important de aceea a ne opri asupra celor două priviri care se caută reciproc: privirea lui Zaheu care îl caută pe Isus și privirea lui Isus care îl caută pe Zaheu.
Cât privește privirea lui Zaheu, trebuie amintit că era vorba de un vameș, un om din rândul acelor evrei care colectau taxele în contul dominatorilor romani, ”un trădător al patriei”, și care profitau de poziția lor socială. Este motivul pentru care Zaheu era bogat, urât de toți și arătat cu degetul ca păcătos. Evanghelia ne spune că era mic de statură (v.3), dar, a remarcat papa, prin aceasta se face o aluzie și la ”josnicia sa interioară, la viața sa mediocră, necinstită, cu privirea mereu îndreptată în jos”. Cu toate acestea, Zaheu vrea să-l vadă pe Isus, iar Evanghelia ne spune că el a alergat înainte și, ca să-l poată vedea, s-a urcat într-un sicomor pentru că Isus trebuia să treacă prin dreptul acestui copac (cf. v. 4). ”Zaheu, omul care controla totul, se face ridicol ca să-l vadă pe Isus. Să ne gândim ce s-ar întâmpla dacă, de exemplu, un ministru al economiei ar urca într-un copac ca să poată vedea ceva, riscă batjocura. Zaheu a riscat batjocura ca să-l poată vedea pe Isus, a devenit ridicol”.
Papa Francisc: ”Zaheu, în condiția lui de om scund, simte nevoia de a căuta altă privire, privirea lui Cristos. Încă nu-l cunoaște, dar așteaptă pe cineva care să-l elibereze de condiția sa, care să-l facă să iasă din mlaștina în care se află. Acest lucru este de importanță fundamentală: Zaheu ne învață că, în viață, niciodată nu se pierde ceva pentru totdeauna. Putem face loc întotdeauna dorinței de a începe din nou, de a porni încă o dată, de a ne converti”.
În această privință, de importanță decisivă se dovedește a fi al doilea aspect, privirea lui Isus. El a fost trimis de Tatăl ca să caute ceea ce era pierdut, iar când ajunge la Ierihon, trece chiar pe lângă pomul în care stătea Zaheu. Evanghelia ne spune că Isus și-a ridicat privirea și a spus: Zaheu, coboară repede pentru că astăzi trebuie să mă opresc în casa ta (v. 5). ”Dacă Isus trebuie să se uite în sus”, a subliniat papa, ”aceasta înseamnă că îl privește pe Zaheu de jos. Aceasta este istoria mântuirii: Dumnezeu nu ne-a privit de sus ca să ne umilească și să ne judece. Dimpotrivă, s-a înjosit până la a ne spăla picioarele, privindu-ne de jos și restituindu-ne demnitatea. În acest fel, încrucișarea privirilor dintre Zaheu și Isus pare să cuprindă întreaga istorie a mântuirii: omenirea cu mizeriile ei caută răscumpărarea, dar mai presus de toate Dumnezeu este cel care, cu milostivire, caută făptura sa ca să o salveze”.
Papa Francisc: ”Frați și surori, să ne amintim de acest lucru: privirea lui Dumnezeu nu se oprește niciodată la trecutul nostru plin de greșeli, dar privește cu nemărginită încredere la ceea ce putem deveni. Și, dacă uneori ne simțim persoane de statură mică, nu la înălțimea provocărilor vieții și cu atât mai puțin ale Evangheliei, împotmoliți în probleme și păcate, Isus ne privește întotdeauna cu iubire: după cum a făcut cu Zaheu, la fel El vine în întâmpinarea noastră, ne cheamă pe nume și, dacă îl primim, vine în casa noastră. Atunci, ne putem întreba: cum privim la noi înșine? Ne simțim inadecvați și ne resemnăm ori chiar acolo, când ne simțim la pământ, căutăm întâlnirea cu Isus? Apoi, ce fel de privire avem față de cei care au greșit și au dificultăți în a se ridica din praful greșelilor lor? Este o privire de sus, care judecă, disprețuiește și exclude? Să ne amintim că este îngăduit să privim un om de sus în jos numai ca să-l ajutăm să se ridice, nimic mai mult. Dar noi, creștinii, trebuie să avem privirea lui Cristos, care îmbrățișează de jos, care îl caută pe cel care era pierdut, cu compasiune. Aceasta este și trebuie să fie privirea Bisericii, întotdeauna: privirea lui Cristos, nu privirea care condamnă!”.
Să o rugăm pe Fecioara Maria, a cărei smerenie a fost privită de Domnul - a fost îndemnul final al papei – și să-i cerem ”darul unei priviri noi” asupra noastră și asupra celorlalți.
Apelurile papei la ”Angelus”
La saluturile finale, papa a transmis apropierea sa față de cei care suferă din cauza recentului atentat terorist din capitala Somaliei, Mogadiscio, în urma căruia au murit peste o sută de persoane, și a cerut în rugăciune ca ”Dumnezeu să convertească inima celor violenți”. O rugăciune către Domnul care a înviat din morți, papa a făcut-o pentru toți cei care, mai ales tineri, ”au murit în această noapte la Seul din cauza tragicelor consecințe ale unei busculade neașteptate în mulțime”. Apoi, pontiful a evidențiat beatificarea, sâmbătă, 29 octombrie a.c., la Medellin, în Columbia, a călugăriței Maria Berenice Duque Hencker, fondatoare a congregației ”Micile Surori ale Bunei Vestiri”. ”Lunga-i viață, încheiată în 1993, ea a trăit-o în totalitate în serviciul lui Dumnezeu și al fraților, mai ales al celor săraci și excluși. Zelul ei apostolic, care a mânat-o să ducă mesajul lui Isus dincolo de frontierele țării sale, să întărească în toți dorința de a participa, prin rugăciune și caritate, la răspândirea Evangheliei în lume”. În fine, după ce a salutat diferite grupuri din Italia și din alte țări, papa a îndemnat romanii și pelerinii cu aceste cuvinte: ”Vă rog, să nu uităm în rugăciunea noastră și în durerea inimii noastre de suferinda Ucraina. Să ne rugăm pentru pace, să nu obosim în a ne ruga!”.
La finalul rugăciunii ”Angelus”, pontiful a invocat binecuvântarea apostolică ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.
