„Dacă Domnul ne-ar pune astăzi întrebarea (...) pe care i-a pus-o orbului din Ierihon: „Ce vrei să fac pentru tine?” (Mc 10,51) (...), ce am răspunde? Poate că, în cele din urmă, am putea să-i cerem să ne ajute să cunoaștem dorința profundă pentru El, pe care Dumnezeu Însuși a pus-o în inimile noastre. (...) Și să ne dea puterea de a o realiza. Este un har imens, care stă la baza tuturor celorlalte: să-L lăsăm pe Domnul, ca în Evanghelie, să facă minuni pentru noi.”
Dorința – ca unul din elementele necesare discernământului – s-a aflat în centrul catehezei papei Francisc de miercuri, din cadrul audienței generale care a avut loc Piața San Pietro. Definind dorința un “ingredient” indispensabil în vederea discernământului, pontiful a amintit celelalte două elemente – rugăciunea și cunoașterea de sine – necesare în privința discernământului ca formă de căutare, de cunoaștere.
„Mulți oameni suferă pentru că nu știu ce își doresc de la viața lor; probabil că nu au luat niciodată contact cu dorința lor cea mai profundă (...). De aici riscul de a-și petrece existența între încercări și expediente de diferite tipuri, fără a ajunge niciodată nicăieri, irosind oportunități prețioase. Și astfel, anumite schimbări, deși dorite în teorie, atunci când se ivește ocazia, nu sunt niciodată puse în aplicare, lipsește dorința intensă de a realiza un proiect” – a reliefat pontiful, îndemnându-ne să dialogăm cu Domnul, care are o mare dorință în privința noastră: de a ne face părtași de plinătatea vieții sale.
De altfel, papa Francisc a explicat că, în cazul dorinței legată de discernământ, aceasta nu este o dorință de moment ci reprezintă o căutare a plinătății, “care este semnul prezenței lui Dumnezeu în noi”.
“Dorința este, așadar, busola pentru a înțelege unde mă aflu și încotro mă îndrept” – a spus pontiful, oferind câteva elemente necesare pentru a o recunoaște.
“O dorință sinceră” – a adăugat – “știe să atingă în profunzime corzile ființei noastre, motiv pentru care nu se stinge în fața dificultăților sau a eșecurilor. Este ca atunci când ne este sete: dacă nu găsim ceva de băut, nu renunțăm, dimpotrivă, căutarea ne ocupă tot mai mult gândurile și acțiunile, până când devenim dispuși – aproape obsesivi – să facem orice sacrificiu pentru a o potoli. Obstacolele și eșecurile nu înăbușă dorința, dimpotrivă, o fac și mai vie în noi.”
Sfântul Părinte a explicat că, spre deosebire de dorința sau emoția de moment, “dorința ca element necesar discernământului “durează în timp, chiar mult timp, și tinde să se materializeze”, spunând: “Dacă, de exemplu, un tânăr dorește să devină medic, va trebui să se angajeze într-un program de studii și de muncă care îi va ocupa mai mulți ani din viață și, în consecință, va trebui să își stabilească limite, să spună ‘nu’, în primul rând altor programe de studii, dar și eventualelor diversiuni și distrageri, mai ales în perioadele cele mai intense de studiu. Cu toate acestea, dorința de a da o direcție vieții sale și de a atinge acest obiectiv îi permite să depășească aceste dificultăți’.
Pontiful s-a oprit asupra unui aspect interesant legat de dorință. “Este surprinzător” – a spus – “faptul că Isus, înainte de a face o minune, întreabă adesea persoana despre dorința sa. (...) Și uneori această întrebare pare deplasată. (...) De exemplu, atunci când se întâlnește cu paraliticul de la scăldătoarea din Betesda, care se afla acolo de mulți ani și care nu reușea niciodată să profite de momentul potrivit pentru a intra în apă. Isus îl întreabă: "Vrei să fii vindecat?" (Ioan 5,6). Cum așa? De fapt, răspunsul paraliticului dezvăluie o serie de rezistențe ciudate la vindecare, care nu-l privesc doar pe el. Întrebarea lui Isus era un îndemn la claritate în inima sa, la un posibil salt înainte: să nu se mai gândească la sine și la viața sa ‚ca la un paralitic’, purtat de alții. Dar bărbatul de pe targă nu pare să fie atât de convins”. „Dialogând cu Domnul, învățăm să înțelegem ce ne dorim cu adevărat de la viața noastră” – a spus pontiful.
„De multe ori” – a explicat – „tocmai dorința este cea care face diferența între un proiect de succes, coerent și durabil și miile de dorințe și bune intenții cu care, așa cum se spune, ‚iadul este pavat’. (...) Epoca în care trăim pare să favorizeze o libertate maximă de alegere, dar în același timp atrofiază dorința (...), redusă de cele mai multe ori la dorința de moment. Suntem bombardați de o mie de propuneri, proiecte, posibilități, care riscă să ne distragă atenția și să nu ne permită să evaluăm cu calm ceea ce ne dorim cu adevăra”.
