„Să-i cerem lui Isus forța de a fi ca El, de a-L urma cu hotărâre fermă. Să nu fim răzbunători și intoleranți atunci când apar dificultăți, când ne dedicăm facerii de bine iar alții nu înțeleg.”
Astfel a spus papa Francisc la rugăciunea antifonului marian „Angelus”, de duminică, 26 iunie, din Piața San Pietro.
Pornind de la Evanghelia Liturghiei duminicii a 13-a de peste an, pontiful a spus că acesta ne vorbește despre un moment de cotitură – “Când s-au împlinit zilele înălțării sale, s-a îndreptat cu hotărâre spre a merge la Ierusalim” (Lc 9,51) – și a explicat: „Începe ‚marea călătorie’ spre cetatea sfântă, care necesită o decizie specială, pentru că este ultima. Ucenicii, plini de un entuziasm încă prea lumesc, își imaginează că Învățătorul este în drum spre triumf; Isus, în schimb, știe că la Ierusalim îl așteaptă respingerea și moartea (cf. Lc 9,22.43-45); știe că va trebui să sufere mult, iar acest lucru necesită o decizie fermă, (...)”
„Este aceeași decizie” – a continuat – „pe care trebuie să o luăm și noi dacă vrem să fim discipoli ai lui Isus. În ce constă această decizie? (...) Ne ajută să înțelegem acest lucru episodul pe care pe care evanghelistul Luca îl relatează imediat după aceea.
Și se aflau pe cale. Un sat de samariteni, care auzise că Isus se îndrepta spre Ierusalim – un oraș adversar – nu-l primește. Apostolii Iacob și Ioan, indignați, îi sugerează lui Isus să-i pedepsească pe acei oameni făcând să coboare foc din cer. Isus nu numai că nu acceptă propunerea, dar îi mustră pe cei doi frați. Ei vor să-l implice în dorința lor de răzbunare, iar El nu este de acord cu aceasta (cf. v. 52-55). ‚Focul’ pe care a venit să-l aducă pe pământ este un altul (cf. Lc 12,49) este iubirea milostivă a Tatălui (...).”
Papa Francisc s-a oprit asupra reacției avută de Iacob și Ioan, care se lăsă cuprinși de mânie, evidențiind: „Acest lucru ni se întâmplă și nouă, când, deși facem binele, poate cu sacrificii, în loc de primire găsim o ușă închisă. Atunci apare furia: încercăm chiar să-L implicăm pe Dumnezeu însuși, amenințând cu pedepsele cerești. Isus, în schimb, pășește pe o altă cale, nu cea a mâniei, ci calea hotărârii ferme de a merge mai departe și care, departe de a se traduce în duritate, implică calm, răbdare, îndelungă răbdare, fără a slăbi câtuși de puțin angajamentul de a face binele. Acest mod de a fi nu denotă slăbiciune, ci, dimpotrivă, o mare forță interioară. Să te lași cuprins de furie în situații de adversitate este ușor, este instinctiv. Ceea ce este dificil, în schimb, este să te stăpânești pe tine însuți, făcând ca Isus care – spune Evanghelia – a mers
“spre un alt sat” (v. 56). Acest lucru înseamnă că atunci când găsim respingeri, trebuie să mergem să facem bine în altă parte, fără reproșuri. Astfel, Isus ne ajută să fim oameni senini, mulțumiți de binele pe care l-am făcut, fără a căuta aprobarea oamenilor.”
„Însă” – a continuat – „să ne întrebăm: noi unde ne situăm? În fața dezacordurilor, a neînțelegerilor, ne întoarcem la Domnul, îi cerem statornicie în a face binele? Sau căutăm confirmarea aplauzelor, sfârșind prin a fi plini de amărăciune și de ranchiună când nu le auzim? (...) Uneori credem că fervoarea noastră se datorează unui sentiment de dreptate pentru o cauză bună, dar în realitate, de cele mai multe ori, nu este altceva decât mândrie, combinată cu slăbiciune, susceptibilitate și nerăbdare. De aceea, să-i cerem lui Isus forța de a fi ca El, de a-L urma cu hotărâre fermă pe calea slujirii. Să nu fim răzbunători și intoleranți atunci când apar dificultăți, când ne dedicăm facerii de bine iar alții nu înțeleg, ba chiar mai mult, când ne descalifică. Nu: în tăcere să mergem mai departe.
Fie ca Fecioara Maria să ne ajute să ne însușim decizia fermă a lui Isus de a rămâne în iubire până la capăt.”
Apelurile și saluturile papei Francisc după rugăciunea „Angelus”
După rugăciunea „Angelus”, pontiful a spus că urmărește cu îngrijorare ceea ce se întâmplă în Ecuador. „Sunt alături de acest popor și încurajez toate părțile să renunțe la violență și la pozițiile extreme. Să învățăm: numai prin dialog se poate găsi pacea socială. Sper ca aceasta să se întâmple în curând, printr-o atenție deosebită față de populațiile marginalizate și foarte sărace, respectând întotdeauna drepturile tuturor și instituțiile țării” – a spus Sfântul Părinte.
Papa a amintit-o pe călugărița ucisă în Haiti
De asemenea, pontiful și-a exprimat apropierea față de familia călugăriței Luisa Dell'Orto, Mica Soră a Evangheliei a lui Charles de Foucauld și față de celelalte călugărițe din congregația din care aceasta făcea parte. Călugărița de origine italiană a fost ucisă sâmbătă, în Haiti, la Port-au-Prince, capitala țării. Papa Francisc a spus: „Sora Lucia locuia acolo de 20 de ani, dedicându-se în primul rând slujirii copiilor străzii. Îi încredințez sufletul lui Dumnezeu și mă rog pentru poporul haitian, în special pentru copii, pentru ca ei să aibă un viitor mai senin, fără mizerie și violență. Sora Luisa a făcut din viața ei un dar pentru ceilalți, chiar până la martiriu”.
Pontiful i-a salutat pe romani și pe pelerinii veniți din alte localități ale Italiei și din multe părți ale lumii. I-a salutat îndeosebi pe credincioșii din Lisabona, pe studenții de la Institutul Notre-Dame de Sainte-Croix din Neuilly, Franța, și pe cei din Telfs, Austria.
Papa: Păstrați-i pe ucraineni în inimile și rugăciunile voastre
„Văd steaguri din Ucraina” – a mai spus pontiful după rugăciunea „Angelus” de duminică, din Piața San Pietro, amintind că „bombardamentele continuă, provocând moarte, distrugere și suferință pentru populație”. „Vă rog” – a spus – „ să nu uităm acest popor afectat de război. Să-i păstrăm în inimile și în rugăciunile noastre!”.
