Pelerinaj la Mănăstirea „Sfânta Cruce”, din Mintiu-Gherlii, a Ordinului Sfântului Vasile cel Mare (OSBM).
Sfințire de Altar și Sfânta Liturghie Arhierească
„Căci iată, a venit prin Cruce bucurie la toată lumea”
Sâmbătă, 17 septembrie 2022, cu ocazia pelerinajului la Mănăstirea „Sfânta Cruce”, din Mintiu-Gherlii, a Ordinului Sfântului Vasile cel Mare (OSBM), Preasfinția Sa Claudiu, Episcopul de Cluj-Gherla a sfințit Altarul din capela mănăstirii și a celebrat, împreună cu peste 20 de preoți și preoți călugări, Sfânta Liturghie Arhierească.
A fost zi ploioasă la Mintiu Gherlii această zi de toamnă, dar ploaia nu a oprit credincioșii din împrejurimile Gherlei, din alte protopopiate ale Eparhiei de Cluj-Gherla și din parohii ale Eparhiei de Maramureș – de unde au venit împreună cu preoții lor, să vină să se unească în rugăciune de cinstire a Sfintei Cruci, la fel ca în fiecare an. În plus, curgerea lină a ploii a predispus mai mult la rugăciune, la meditare profundă asupra harului ce, de două mii de ani, continuă să coboare peste lume din Crucea Domnului.
Cu o zi înainte, vineri, 16 septembrie, călugării bazilieni au organizat o seară de rugăciune pregătitoare la mănăstire, pentru ca, la orele dimineții, sâmbătă, 17 septembrie, să aibă loc procesiunea, la care pr. Ermil-Alexandru Jurja, protoegumen OSBM, a purtat crucea ce conține, încorporată, o relicvă din Crucea Mântuitorului. Pășind mereu la umbra Crucii din gândul și inima lor, pelerinii au parcurs rugându-se cei aprox. 5 km, de la capela din Mintiu Gherlii, până sus, la mănăstire, pe dealul din vecinătate, loc binecuvântat ce oferă privirii o perspectiva largă asupra împrejurimilor, la fel cum, de la înălțimea Crucii, Mântuitorul a cuprins cu brațele întinse pe lemn întreg globul pământesc, din toate timpurile.
Episcopul eparhial a fost întâmpinat la biserica mănăstirii de noul protopop de Dej și Gherla, pr. Nicolae Țap, de pr. Ermil, protoegumen OSBM, pr. Alexandru Hruban, cel care, până la 1 sept. a.c., a împlinit misiunea de protopop de Gherla și de pr. Ioan Pop, capelan al Mănăstirii baziliene „Sf. Macrina” din Cluj-Napoca.
După un moment de închinare în biserica mănăstirii, Ierarhul și preoții au mers în procesiune în capela situată la parter, în clădirea mănăstirii, unde a fost sfințit noul altar. În masa de altar binecuvântată au fost sigilate moaștele Fericitului Episcop martir Iuliu Hossu, Arhiereu al Bisericii Greco-Catolice din România. A urmat, în curte, Sfânta Liturghie Arhierească, răspunsurile liturgice fiind date de surori OSBM și credincioși.
Preasfinția Sa Claudiu a salutat, în cuvântul de învățătură, prezența atât de numeroasă a preoților și a persoanelor consacrate: au fost de față părinții bazilieni din comunitățile Provinciei „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din România adunați laolaltă, părinți și frați din Societatea lui Isus, surori ale Ordinului Sfântului Vasile cel Mare, surori din Congregația Maicii Domnului, din alte ordine și congregații religioase.
Ierarhul a evocat invitația Sfântului Părinte Francisc la a depăși propriile bariere și viziuni cu privire la poziționarea fiecăruia în Biserică, pentru „a ne simți unii cu alții frați și surori”. A reamintit schimbările la nivelul organizării Eparhiei de Cluj-Gherla, realizate la noul început de an pastoral, și a subliniat faptul că „sensul profund al acestor schimbări” este, „nu pentru a schimba o persoană cu alta, ci a încerca să găsim slujirile și mijloacele actuale, acum, aici, de a fi în fața lui Dumnezeu și de a fi aproape de credincioșii noștri”. Aceste schimbări nu au legătură cu importanța fiecăruia, pentru că importanța derivă mai mult din „suflul Spiritului Sfânt” decât dintr-o ierarhizare realizată de om.
A dat un exemplu: „Fratele Mihai de la Prilog spunea, la un moment dat, privind o femeie în vârstă care venea și se ruga într-o biserică din Cluj: «această femeie ține jumătate din Ardeal cu rugăciunile ei!» Cât de frumos și profund și cât de mult repoziționează slujirea noastră, iubiți credincioși.”
Și, Preasfinția Sa Claudiu, a mulțumit pr. Alexandru Hruban, pentru îndeplinirea misiunii sale de protopop de Gherla, l-a asigurat de afecțiunea spirituală și comuniunea sa în continuare, la fel ca față de fiecare dintre preoții Eparhiei. Și a mulțumit celui care a acceptat să ducă mai departe această slujire, pr. Nicolae Țap.
A reamintit faptul că a ales ca semn al slujirii noului Vicar general și a noilor protopopi, un semn al crucii, dar al crucii realizate după modelul crucii pe care o purta la piept Fericitul Arhiereu Iuliu Hossu, pentru a conferi un model noii slujiri. Este modelul de sfințenie și de credință a celui care a purtat cu aceeași demnitate și haina arhierească și zeghea de închisoare, împlinind adevărata slujire, aceea „nu după felul lumii”, ci acea slujire care asumă ca supremă demnitate Crucea Mântuitorului Isus Cristos.
A spus: „suntem pe acest pământ pentru un timp atât de scurt, încât ar fi păcat să pierdem acest timp admirându-ne în oglindă și gândindu-ne: «oare ce demnitate aș mai putea ocupa?» Singura noastră demnitate, așa cum spune Sfântul Pavel, singura noastră mărire, este Crucea Domnului nostru Isus Cristos. Acolo ne regăsim ca și creștini. Și, dacă vrem să verificăm statutul nostru și starea noastră de creștini, întotdeauna să privim la Cruce. De ce la Cruce? Pentru că acolo îl contemplăm pe Mântuitorul nostru Isus Cristos care și-a jertfit viața pentru noi, pentru niște păcătoși.”
Preasfinția Sa Claudiu a continuat amintind că sângele Domnului a curs nu doar pentru cei care se consideră buni, ci și pentru cei care sunt considerați, sau chiar sunt dușmani și făcători de rele. A invitat: „să îi iertăm!”, pentru că, „întotdeauna, doar în Crucea lui Cristos vom găsi eliberare!” Pentru că „în semnul crucii vedem iubirea lui Dumnezeu”. Crucea implică suferință, dar Crucea amintește de jertfa făcută din iubire, iar „jertfa nu se înțelege fără Înviere!” Iar, „dacă privim cu adevărat la Crucea lui Cristos, înțelegem și crucile noastre. Și vom vedea că nu sunt cruci care ne distrug, care înseamnă uitarea lui Dumnezeu, că nu sunt cruci care înseamnă abandonare, ci, că în crucile noastre regăsim Crucea lui Cristos și regăsim prezența lui Dumnezeu. Că nimeni și nimic nu ne poate separa de iubirea lui Dumnezeu: nici persecuția, nici suferința, nici moartea, nimic nu ne poate separa de Crucea lui Cristos, care este semnul iubirii lui Dumnezeu pentru noi”.
Ierarhul a invitat credincioșii să ceară ajutorul Maicii Sfinte, care „este tot timpul lângă noi așa cum a fost la picioarele Crucii”. I-a invitat să renunțe la rău, să se elibereze, prin Spovadă, de păcate, pentru a putea „ridica privirea”: „dacă ridicăm privirea din cercul nostru strâmt, mărunt”, în care nu vedem în ansamblu, ci doar în parte, „vom vedea că lucrurile sunt bune așa cum sunt și că Dumnezeu ne iubește așa cum suntem”.
Așa cum a dovedit-o și în perioada de persecuție a Bisericii, „Dumnezeu ne va abandona niciodată, Maica Sfântă nu va uita niciodată de noi. Aceasta este speranța noastră și curajul nostru în lumea în care trăim. (…) Maica Sfântă ni-l arată încontinuu pe Pruncul Isus: «faceți tot ceea ce El vă va spune»! Aceasta este mântuirea noastră. Așa să trăim și ne vom regăsi într-o zi în Cer, toți împreună, cu toți cei dragi, într-o lume din care lipsește durerea întristarea și suspinarea.”
A luat cuvântul, la încheiere pr. Ermil Jurja, protoegumenul OSBM, pentru a evoca puterea dumnezeiască și lumina ce izvorăște din Cruce, pentru a mulțumi, pentru a invita credincioșii să descopere, zi după zi, misterul vieții lui Isus și darul pe care El îl oferă fiecărui om: viața veșnică, mântuirea.
A spus: „Să avem zilnic obișnuința de a-l privi câteva clipe pe Cel răstignit, să ni-l facem pe Cel răstignit prieten, să ni-l facem confident. Să îl rugăm pe Domnul Cel răstignit și înviat să călăuzească viața noastră”. „Să o rugăm pe Preasfânta Fecioară Maria de la Bixad să ne ajute să putem «citi» ceea ce Isus ne cere, prin trăirea vieții în Cristos și prin adâncirea în pătimirea Lui, să ne putem înțelege cât mai bine viața și drumul nostru.”
În continuare, credincioșii au fost invitați să se închine și să primească har, vizitând capela cu altarul care a fost sfințit. A urmat agapa fraternă pentru toți pelerinii, pregătită de călugării OSBM, ajutați de credincioși generoși și de surori OSBM, pentru ca în suflete să fie împărtășită și să se răspândească bucuria, așa cum razele soarelui s-au strecurat printre nori, anunțând și ele bucuria: „Căci iată, a venit prin Cruce bucurie la toată lumea” – cum cântă imnografia sărbătorii Înălțării Sfintei Cruci.
