Mulți sfinți, după ce au experimentat într-o manieră clară mijlocirea Mariei în viața lor, au dat mărturie despre aceasta. Iar dacă cei mai mulți afirmă același lucru, atunci putem concluziona că acesta este un adevăr teologico-spiritual, revelat lor de către Dumnezeu sau cel puțin oricum experimentat într-un mod profund în viața lor. Unii dintre ei nu s-au ferit să afirme că Dumnezeu a hotărât să ne dăruiască totul prin mijlocirea Mariei. În cele ce urmează vom prezenta câteva din multele mărturii ales sfinților sau autorilor creștini. Sfântul Gherman din Constantinopol scrie: „nimeni nu obține mântuirea decât prin intermediul Mariei, și nimeni nu primește vreun har decât prin ea”. Sfântul Idelfonso afirmă: „O Marie, Dumnezeu a stabilit ca orice dar pe care El îl oferă oamenilor să treacă prin mâinile tale, de aceea a pus în mâinile tale toate comorile și bogăția harului”. Sfântul Bernard se ruga astfel: „Da, Doamna mea, te vor numi fericită toți oamenii, deoarece servii tăi prin intermediul tău obțin viața harului și gloria eternă. În tine păcătoșii regăsesc iertarea, iar drepții perseverența și apoi viața veșnică”. Iar Sfântul Luigi Maria Grignion de Monfort: „Dumnezeu a ales-o pe Maria ca și pe cea care păstrează toate bogățiile harurilor, ca și cea care administrează și împarte toate harurile. De aceea orice har și dar trece prin mâinile ei”.Revenind la o epocă mai recentă, o vedem pe sora Lucia care scrie în Memoriile sale, că Preacurata a zis printre altele în cadrul celei dea doua aparții de la Fatima: „Inima mea Neprihănită va fi refugiul tău precum și drumul care te va conduce la Cristos”. În aceste cuvinte putem vedea referința la mijlocirea sa maternă, stabilind o paralelă cu expresia folosită de Isus: „Eu sunt calea…” (In. 14,6). Această precizare care la prima vedere poate părea exagerată, nu face altceva decât să exprime participarea Mariei la unica mijlocire a Fiului; datorită uniunii care există între ea și Fiul său, ea devine calea spre Tatăl și mijlocitoare a harului. La Fatima, Preacurata e exprimat această mijlocire-intermediere și cu alte ocazii. În cea de-a treia apariție care a avut loc în 13 iulie 1917 a zis: „Să continuați să recitați Rozariul în cinstea Doamnei Rozariului, pentru a obține pacea în lume și sfârșitul războiului, deoarece numai ea poate să vă ajute”. Fericita Iacinta, cu puțin înainte de moartea sa, printr-o descoperire primită de la Dumnezeu, confirma cele spuse de Lucia, insistând că Dumnezeu a stabilit necesară mijlocirea Mariei pentru orice har care vine de la El: „Mai e puțin până să merg în Paradis: tu să rămâi aici jos pentru a spune tuturor că Dumnezeu dorește să stabilească în lume devoțiunea față de Inima Neprihănită a Mariei. Când va trebui să vorbești despre asta să nu te ascunzi! Să spui tuturor că Dumnezeu dăruiește harurile sale prin intermediul Inimii Neprihănite a Mariei; să i le ceară ei; că Inima lui Isus dorește ca împreună cu Inima sa să fie venerată și Inima Neprihănită a Mariei; să ceară pacea Inimii Neprihănite a Mariei, deoarece Dumnezeu i-a încredințat ei acest dar”.
În apariția din 13 mai 1917, Preacurata le-a cerut celor trei păstorași: „Vreți să vă încredințați lui Dumnezeu pentru a suporta toate suferințele pe care El dorește să vi le trimită, în semn de reparare pentru păcatele prin care El este ofensat, și ca rugăciune pentru convertirea păcătoșilor?” Lucia a răspuns în numele lor: „Da, vrem”. Preacurata a continuat: „Atunci va trebui să suferiți mult, dar harul lui Dumnezeu vă va susține”. Sora Lucia scrie mai apoi: „În timp ce Preacurata pronunța aceste ultime cuvinte (harul lui Dumnezeu…), și-a deschis mâinile, transmițând o lumină atât de intensă, un fel de reflexie care ieșea din mâinile ei și ne pătrundea pieptul până în adâncul sufletului, astfel încât ne putea vedea noi înșine în Dumnezeu, care era acea lumină, mai clar decât în cea mai bună oglindă. Atunci, simțind un impuls intim în interiorul nostru, am căzut în genunchi, repetând din inimă: Sfântă Treime eu te ador. Dumnezeul meu, Dumnezeul meu eu te iubesc în Sfânta Taină a Euharistiei”. Părintele Angelo Maria Tentori, specialist în mariologie, comenta astfel acest episod, într-o cateheză ținută la radio: „Prin Preacurata vine Dumnezeu pe pamant. Este Preacurata însăși cea care poartă un dar de la Dumnezeu copiilor de la Fatima, iar prin intermediul ei Dumnezeu ajunge la ei. Sub forma acelei lumini intense emanată de mâinile Mariei, Dumnezeu s-a făcut cunoscut acelor copilași. Credem că Maria prin intermediul acestui gest a dorit să amintească lumii că Dumnezeu a venit pe acest pământ prin intermediul ei și că se comunică oamenilor prin ea și prin intermediul ei, precum și că este misiunea ei să ne predispună pentru El și să ne dăruiască lui, să ne ajute să-l întâlnim, să intrăm în El, după ce mai întâi i-am permis să intre în noi înșine.Iată, în acest mod este explicat într-un mod concret ceea ce este harul și efectele lui,la fel de ce ea, Preacurata este numită Mamă a harului divin, iar dacă este Mamă a harului ea este implicit și mijlocitoarea acestuia”.
În data de 27 noiembrie 1830, în localitatea Rue du Bac, în timp ce sfânta Ecaterina Laboure se afla în casa unde își făcea noviciatul, după-masa, Preacurata i-a apărut, arătându-i medalia pe care ea să o confecționeze și să o distribuie, medalie care mai pe urmă va primi numele de „medalia miraculoasă”. La un moment dat, sfânta a văzut cum pe degetele Preacuratei au apărut o mulțime de inele, fiecare inel conținând mai multe pietre prețioase, unul mai frumos decât altul, unele mai mari, iar altele mai mici. Toate inelele emanau niște raze strălucitoare. Pietrele mai mari emanau niște raze mai mari, în timp ce celelalte niște raze mai mici. Lăsându-se în jos, mâinile Preacuratei radiau acele fascicule de lumină care porneau de la pietrele prețioase de pe inele, după care razele coborau spre pământ. Aceste raze erau atât de frumoase, luminoase și strălucitoare încât sfânta nu putea să vadă ceea ce era mai jos, și anume picioarele Preasfintei Fecioare și globul pe care era așezată. Preacurata zise: „Eu sunt simbolul harurilor pe care le revărs asupra acelora care mi le cer”. În acel moment – spune sfânta – „am înțeles cât e de dulce să te rogi la Preasfânta Fecioară precum și cât este ea de generoasă cu cei care i se roagă; câte haruri dăruiește ea persoanelor care aleargă la ea, și cu câtă bucurie ea le oferă”.
(Francesco Bamonte - FECIOARA MARIA ȘI DIAVOLUL ÎN RITUALUL DE EXORCIZARE)
