Mult timp nu s-a acceptat faptul că avortul reprezintă uciderea unei ființe umane nenăscute și că provoacă femeii o suferință profundă, mai mare decât și-ar fi putut imagina. De aceea, avortul nu este nicidecum o cale de a rezolva problemele personale, economice sau politice.
Multitudinea tulburărilor de natură emoțională sau psihică la femei este dovedită prin numeroase studii psihologice și psihiatrice. Din relatările medicale reiese că și partenerii femeilor care au făcut un avort suferă de consecințe psihice similare.
Știința definește sindromul post-avort (SPA) ca fiind un complex de simptome psihice declanșate în urma avortului. Persoanele afectate de SPA sunt în primul rând femeile care au făcut un avort, apoi partenerii lor (cei care le-au împins spre avort) dar și personalul medical implicat – medici, asistente, infiermiere. Motivul pentru care apare SPA este dorința de a uita cele întâmplate, de a le șterge din minte fără a le confrunta.
Rănile sufletești provocate de avort sunt asemenea unei bombe cu ceas care poate exploda în orice clipă. Potrivit experienței îndelungate a specialiștilor în domeniu, psihoterapia singură nu este în măsură să înlăture sentimentele de vinovăție. De aceea, de mare importanță este ca psihoterapia să fie asociată cu consilierea spirituală.
Din punct de vedere medical, avortul este o intervenție majoră în fiziologia organismului feminin. În funcție de starea fiziologică individuală a femeii, pot apărea diverse consecințe negative de ordin somatic sau psihic.
„Cealaltă victimă a avortului este femeia, dar cine ia în serios suferința ei? Aproape nimeni nu se gândește la ea.”
(Dr. Bernard Nathanson, medic ginecolog american, autorul filmului „Strigătul mut”)
După avort femeia se poate simți mai eliberată (pe moment). Urmând ca mai apoi (săptămâni, luni, ani întregi) să nu-și găsească liniștea și stabilitatea interioară. La un procent de 39% din femeile chestionate s-a constatat fenomenul negării propriei responsabilități pentru avort și transferul ei asupra altor persoane, în special asupra partenerului, dar și a medicilor care au efectuat întreruperea sarcinii. Nu puține femei ar fi renunțat la avort dacă partenerul le-ar fi încurajat să păstreze copilul.
În ceea ce privește viața de cuplu, după un avort, aceasta este profund afectată. Apar ura, răceala, labilitatea psihică, depresia și disfuncțiile sexuale. 45% din femeile chestionate, care au trecut prin experiența unui avort, în momentul efectuării studiului nu mai erau de acord cu decizia lor.
„Sunt convinsă că există femei care nu sunt deloc afectate de avort, neavând nici un fel de tulburări emoționale sau fizice. Totuși, vă pot spune că 98-99% sunt afectate pe o perioadă de timp variabilă, de la caz la caz, unele pentru toată viața. La o extremă sunt cazurile în care femeile suferă doar puțin, însă există și extrema opusă, când complicațiile care apar pot duce la moarte. Avortul nu este sfârșitul unei probleme, ci începutul unui lung șir de probleme noi.”
Sursa:rupetacerea.ro
