Pornind de la Evanghelia liturgiei duminicii a 15-a de peste an, care relatează parabola bunului samaritean (cf. Lc 10,25-37), papa Francisc a evidențiat: „În fundal se vede drumul de la Ierusalim spre Ierihon, de-a lungul căruia se află un om strivit în bătaie și jefuit de tâlhari. Un preot care trece pe acolo îl vede, dar nu se oprește, merge mai departe; la fel și un levit, adică un evreu destinat serviciului religios de la templu. „Dar un samaritean”, spune Evanghelia, „care era pe drum, trecând pe acolo, l-a văzut și i s-a făcut milă de el” (v. 33) (...) Evanghelistul are grijă să precizeze că se afla într-o călătorie. Așadar, acel samaritean, chiar dacă avea propriile planuri și se îndrepta spre o destinație îndepărtată, nu se scuză și se lasă provocat de ceea ce se întâmplă pe drum. Să ne gândim: oare nu ne învață Domnul să facem exact acest lucru? Să privim departe, spre destinația finală, acordând în același timp o atenție deosebită pașilor pe care trebuie să-i facem, aici și acum, pentru a ajunge acolo”.
„Este semnificativ” – a continuat – „faptul că primii creștini au fost numiți ‚ucenici ai Căii’ (cf. Faptele Apostolilor 9:2). De fapt, credinciosul se aseamănă foarte mult cu samariteanul: ca și el, este în călătorie, este un călător. El știe că nu este cineva care a ‚ajuns’, ci vrea să învețe în fiecare zi, urmându-l pe Domnul Isus, care a spus: ‚Eu sunt calea, adevărul și viața’ (Ioan 14,6). Ucenicul lui Cristos merge în urma lui și devine astfel un „ucenic al Căii”. Merge după Domnul, care nu stă deoparte, ci este mereu pe cale: pe drum întâlnește oameni, vindecă bolnavi, vizitează sate și orașe (...).”
„Prin urmare”, a adăugat, „‚discipolul Căii’ – adică noi, creștinii – vede că modul său de gândire și de acțiune se schimbă treptat, devenind din ce în ce mai mult conform cu cel al Învățătorului. Mergând pe urmele lui Cristos, el devine un călător și învață – asemenea samariteanului – să vadă și să aibă compasiune (...). În primul rând vede: își deschide ochii spre realitate, nu se închide egoist în propriile gânduri. În schimb, preotul și levitul îl văd pe nefericit, dar parcă nu-l văd, trec mai departe, se uită în altă parte. Evanghelia ne educă să vedem: ne îndrumă pe fiecare dintre noi să înțelegem corect realitatea, depășind zi de zi preconcepțiile și dogmatismul (...). Și apoi, urmarea lui Isus ne învață să avem compasiune: să îi observăm pe ceilalți, mai ales pe cei care suferă, pe cei care au cel mai mult nevoie. Și să intervenim asemenea samariteanului.”
Papa Francisc a evidențiat faptul că, în fața acestei parabole evanghelice, „se poate întâmpla ca cineva să învinovățească sau să se învinovățească pe sine, să arate cu degetul spre ceilalți comparându-i cu preotul și levitul (...), sau să se învinovățească pe sine enumerându-și propriile lipsuri în privința grijii față de aproapele”. „Dar” – a continuat – „aș dori să sugerez un alt tip de exercițiu (...). Desigur, trebuie să recunoaștem când am fost indiferenți și ne-am justificat, dar să nu ne oprim aici (...). Să-L rugăm pe Domnul să ne scoată din indiferența noastră egoistă și să ne pună pe Cale. Să-i cerem să-i vedem și să avem milă (...). Să avem milă de cei pe care îi întâlnim pe drum, mai ales de cei care suferă și sunt în nevoie, să ne apropiem și să facem tot ce putem pentru a-i ajuta (...).
Fie ca Fecioara Maria să ne însoțească în această călătorie de creștere. Fie ca cea care "ne arată Calea", adică pe Isus, să ne ajute și pe noi să devenim tot mai mult ‚ucenici ai Căii’.”
După rugăciunea „Îngerul Domnului”, papa Francisc și-a exprimat apropierea față de populația din Sri Lanka, aflată în suferință „în urma instabilității politice și economice”. Împreună cu episcopii din țară, reînnoiesc apelul la pace și îi implor pe cei care dețin autoritatea să nu ignore strigătul săracilor și nevoile oamenilor” – a spus Sfântul Părinte.
De asemenea, pontiful a adresat „un gând special poporului libian, în special tinerilor și tuturor celor care suferă din cauza problemelor sociale și economice grave prin care trece țara”, spunând: „Îi îndemn pe toți să caute încă o dată soluții convingătoare, cu ajutorul comunității internaționale, prin dialog constructiv și reconciliere națională.”
Din atenția papei Francisc nu a lipsit poporul ucrainean, pontiful exprimând încă o dată apropierea față de populație, „chinuită zilnic de atacuri brutale” care au loc împotriva oamenilor de rând. „Mă rog pentru toate familiile, în special pentru victime, răniți, bolnavi; mă rog pentru bătrâni și copii. Fie ca Dumnezeu să ne arate calea pentru a pune capăt acestui război nebunesc!” – a spus Sfântul Părinte
De asemenea, papa Francisc a amintit că în a doua duminică din luna iulie se marchează „Duminica Mării”, spunând: „Ne amintim de toți navigatorii maritimi, cu stimă și recunoștință pentru munca lor valoroasă, precum și de capelanii și voluntarii de la „Stella Maris”. Îi încredințez Maicii Domnului pe marinarii blocați în zonele de război, pentru ca ei să se întoarcă acasă”.
