Vineri, 3 mai, în cadrul Târgului de carte Bookfest, eparhia de București a lansat Cartea de rugăciuni „Vie Împărăția Ta!” realizată prin strădania PS Mihai și a părintelui Dan Popescu. În condiții excelente de calitate și în concepția grafică a editurii Baroque Books & Arts, această Carte de rugăciuni este atât un „pașaport către Cer”, cât și o „companie a sfinților” alături de care nu vom fi niciodată singuri în rugăciunile noastre, după cum inspirat se exprima cu ocazia lansării doamna Rodica Pavel.
Cartea costă 45 lei și poate fi cumpărată deja din parohiile eparhiei greco-catolice de București.
Fără îndoială, cărți s-au adunat destule în vistieria de rugăciuni a Bisericii. De ce, atunci, a mai fost nevoie de încă una?
Ei bine, deși nu vom descoperi în paginile sale rugăciuni nemaiauzite, inedite sau măcar surprinzătoare în vreun fel sau altul, vom constata totuși că această cărticică are particularitățile sale, determinate de însăși motivația care a stat la originea editării sale. Iar această motivație s-a născut în urma constatării unor neajunsuri – lucruri destul de evidente de altfel – prezente în alte cărți de rugăciuni.
În primul rând am observat că, în general, atunci când se alcătuiește o nouă carte de rugăciuni, se selectează și se retranscriu din alte cărți rugăciunile care fac obiectul noii cărți, cel mai adesea fără a se face și o analiză a textului în privința înțelesului, limbajului, formei de exprimare, constructiei frazei, corectitudinii gramaticale, ortografiei sau punctuației și așa mai departe, astfel încât de multe ori se evidențiază un decalaj mai mult sau mai puțin important între limbajul și forma de exprimare și înțelegere a autorului inițial și cele ale cititorului contemporan.
Din păcate, multora dintre cei ce și-au dorit la un moment dat să editeze o nouă carte de rugăciuni le-a lipsit „îndrăzneala” de a aduce și cuvenita îndreptare neadvertențelor anterioare, din diferite motive dar, evident, și dintr-o decizie de neasumare a unor posibile „riscuri”. Așa se face că, în continuare, întâlnim în cărțile de cult expresia „Ca o oaie spre junghiere s-a adus şi ca un miel fără de glas în faţa celui ce-l tunde, aşa nu-și deschide gura sa” (Is. 53, 7), când în mod evident exprimarea corectă ar fi „Ca un miel spre junghiere s-a adus şi ca o oaie fără de glas înaintea celui ce o tunde, aşa nu și-a deschis gura sa”, căci, deși și oile sunt sacrificate, la un miel nu prea ai ce tunde…
Așadar, intenția noastră primară a fost aceea de a „zgâria” puțin crusta aceasta formată de-al lungul mai multor generații și succesiuni de editări și reeditări, căutând mai întâi găsirea sensului corect – originar – al rugăciunilor și exprimarea în formă logică a înțelesului celor scrise, îmbunătățind apoi forma de exprimare prin aducerea cuvintelor folosite în „actualitate”, folosind cuvinte simple și frumoase, ușor de înțeles de către cititorul contemporan, fără a pierde câtuși de puțin din savoarea limbii literare, din„poezia” expresiilor de odinioară și, mai cu seamă, fără a aluneca în capcana neologismelor, a unor cuvinte „neliturgice” sau a unor cuvinte „importate” din alte limbi și introduse fără prea mult discernământ în limbajul de cult – așa cum, din păcate, vedem în alte lucrări – și care fac mai mult rău decât bine, făcând ca rugăciunile să semene mai degrabă cu o notă tehnică sau un proces verbal…
În fine, ținând seama și de specificitatea multora din rugăciunile rostite cu multe veacuri în urmă, exprimate prin fraze foarte lungi – unele întinse pe o întreagă pagină sau chiar mai multe -, construite prin numeroase înșiruiri de atribute, urmate de alte numeroase cereri, motivări și exclamații, uneori intercalate, o provocare importantă a constituit-o reconstrucția frazelor și, nu în ultimul rând, încercarea de a folosi – când și unde trebuie – semnele de punctuație, conform normelor din îndreptarele ortografice, ortoepice și de punctuație.
Despre reușita sau eșecul acestui demers ce s-a dorit a fi deopotrivă corector și actualizator, desigur că singurii în măsură să decidă veți fi dumneavoastră, cei ce veți avea bunăvoința de a parcurge cu atenție paginile acestei cărți de rugăciuni. Veți descoperi, din păcate, și unele greșeli (sperăm că nu prea multe), inerente ritmului în care am ajuns să trăim și să lucrăm în aceste zile; pe unele le-am observat și noi deja, așa cum se întâmplă de obicei, după tipar. Cu anticipație vă mulțumim pentru semnalarea lor, astfel încât în ediția viitoare – sperăm – să fie toate corectate. Nutrim speranța ca, în măsura în care corecțiile de fond și formă propuse vor fi socotite binevenite de către credincioșii rugători, această inițiativă să fie preluată și să pătrundă și în miezul altora dintre cărțile noastre de cult. Munca este multă… dar lucrătorii sunt puțini.
Deși ne-am dori ca această micuță carte de rugăciuni să ajungă în cât mai multe mâini – de tineri sau adulți, oameni simpli sau erudiți, abia porniți pe drumul căutării Adevărului sau deja întăriți în credință printr-o viață întreagă petrecută împreună cu Dumnezeu -, mărturisim că am „creionat” totuși la început un portret al principalului destinatar: un tânăr, adolescent, care – deși nu a avut până acum ocazia unei „întâlniri care să-i schimbe viața” sau a unei pregătiri spirituale creștine – se află totuși în căutarea sensului vieții, a lucrurilor profunde, a răspunsului la unele din întrebările existențiale specifice întregii vieți a omului și pe care și el, de o bucată de vreme, și le pune: „De unde am venit? De ce tocmai acum? De ce aici? Cine m-a trimis? Ce am de făcut? Cât voi sta? Unde mă voi duce de aici?” Ne-am imaginat momentul în care acest tânăr va deschide pentru prima dată această carte și o va răsfoi, cu o oarecare curiozitate, ca pe un moment special, poate irepetabil, ca pe o întâlnire existențială, ca pe o ocazie unică de a pătrunde într-o lume nouă, spirituală, luminoasă și încântătoare, dătătoare de liniște și speranță, locul în care să-și afle răspunsurile dorite și în care să-și găsească plăcerea și bucuria unei permanente rezidențe.
De aceea ne-am străduit să facem această carte cât mai atractivă. Prin prezentarea grafică, prin paginare, prin stabilirea lățimii textului și a raportului acestuia cu marginile albe, prin evidențierea capitolelor în partea superioară a paginii și, nu în ultimul rând, prin calitatea hârtiei și alegerea formatului de buzunar am urmărit ca totul să pună cât mai bine în evidență rugăciunile și să creeze premizele și dispoziția unei cât mai ușoare, plăcute și căutate lecturi a acestora.
Sperăm că fiecare va găsi cel puțin o rugăciune pe care să o simtă ca fiindu-i proprie, să o iubească, să și-o însușească și care să-i devină cheie potrivită pentru deschiderea porții spre o întâlnire personală cu Dumnezeul nostru, Regele Universului, Cel prin care toate s-au făcut și singurul care poate, cu adevărat, oferi răspunsul corect și cea mai bună rezolvare oricărei probleme.
