de Sebastian Campos
Dacă la fel ca și în cazul meu vă afectează profund - și vă dă chiar și un pic de disconfort - faptul că vedeți multe persoane care împărtășesc fotografii, lanțuri de rugăciune și etichetări și vă întrebați: „Aceste persoane se roagă cu adevărat sau doar se limitează la împărtășirea unei imagini?”, iar după câteva momente vă întrebați din nou: „S-au rugat ele pentru toate celelalte tragedii care au loc de ani de zile cu aceeași dorință cu care o fac acum?”. Vă invit să vă liniștiți puțin și să priviți situația cu calm. Este ceva pozitiv în spatele tuturor acestor lucruri. Domnul profită întotdeauna de ceea ce se întâmplă în jurul nostru pentru a ne da o lecție.
Vă propun o teză: oamenii, în general, (credincioși, practicanți, bun observatori, catolici atenți la cuvinte etc.) cred în eficacitatea rugăciunii și că cererea lor ajunge la Dumnezeu și are efect asupra destinatarilor. Cunoaștem bine faptul că rugăciunea nu constă în expedierea unor vibrații pozitive, și ca urmare a acestei vibrații cosmosul să se pună în favoarea cuiva sau astrele să se alinieze și să creeze condițiile necesare pentru ca ceva să se întâmple. Noi credem că rugăciunile noastre la Dumnezeu au efecte reale care influențează viața altora, și, de asemenea credem că, Dumnezeu poate schimba situațiile, dacă ne rugăm pentru asta. Este un semn de speranță. Persoanele continuă să creadă în puterea rugăciunii. Nimeni nu poate nega faptul că acest lucru este un dar.
Și dacă am lua în considerare aceste semnale pe care ni le oferă Domnul și am profita de oportunitatea de a învăța, de a preda și de a motiva în practica rugăciunii? Și dacă am renunța de a face parte din poliția Facebook care îi critică pe toți (cum fac și eu) și am fi mai degrabă printre păstorii Facebook care culeg intențiile bune și le transformă în acțiuni sfânte? Vă lăsăm câteva reflecții cu privire la acestea.
1. Chiar și imprevizibili pot avea credință. Să învețe să o vadă
În lume există credință. Dumnezeu se manifestă în viața oamenilor, chiar și în viața acelora care nu au răspuns așteptărilor noastre spirituale și pe care nu-i inserăm în afișele evenimentelor noastre evanghelizatoare. Domnul este bun și presară în inimile lor intenția de a se ruga. Chiar dacă se rămâne la nivel de intenție, este deja un prim pas, un pas pozitiv.
2. Dumnezeu nu vrea suferință în nici una dintre formele sale.
Nu putem da vina pe Dumnezeu pentru lucrurile pe care noi barbații le facem greșit și nimeni nu poate să spună că Dumnezeu permite ca aceste lucruri să se verifice pentru ca noi să putem învăța o lecție. Dumnezeu nu va perimte niciodată o tragedie, nu o dorește și suferă mai mult decât noi. Aceste momente (nedorite de El și de nimeni altcineva), sunt oportunități de întâlnire și de convertire.
„Dumnezeu nu a venit în lume pentru a pune capăt suferinței umane. Nu a venit nici măcar pentru a explica suferința. Dumnezeu a venit în lume pentru a umple suferința umană de prezența Sa. Multe aspecte rămân obscure, dar există cel puțin un lucru pe care nu-l putem spune lui Dumnezeu: „Tu nu știi ce înseamnă să suferi” (Paul Claudel).
3. Să nu lăsăm ca elanul să dispară
Văzând atât de mulți oameni motivați, inspirați și mișcați, vedem un mare elan de rugăciune, și, deși în realitate mulți nu s-au oprit pentru a face una reală, putem profita de intenția lor și de-a continua să-i încurajăm. Rugăciunea nu reprezintă o campanie care are o dată de expirare, ci un mod prin care relaționăm cu Dumnezeu, iar pentru mulți aceste „campanii” pot fi momentul de pornire al acestei relaționări. Să profităm de oportunitate, să învățăm noi și să-i învățăm și pe alții să se roage.
4. Să facem invizibilul vizibil
Mulți au profitat pentru a face vizibile situații teribile care au avut loc de mult timp și nimeni nu s-a rugat pentru ele. Au făcut acest lucru într-un mod incomod, morbid, făcând ca dorința de rugăciune să nu apară. Apostolul, în rolul său de profet, anunță și denunță. În fața acestor oportunități să arătăm fața suferindă a lui Isus, nu pentru a informa, ci pentru a-i ajuta pe alții să înțeleagă că rugăciunea noastră ca și Biserică este importantă. Dumnezeu așteaptă ca să ne alăturăm acestei bătălii spirituale cu o atitudine activă din punct de vedere spiritual.
5. Să ne oprim
De câte ori ne-am angajat pe rețelele sociale sau pe viu pentru a ne ruga pentru cineva? Opriți-vă. Faceți o pauză și oferiți din partea voastră acea rugăciune de care mulți au nevoie. Teritoriul cel mai dificil de făcut misiune este propria inimă.
6. Să ne amintim că nu vorbim în gol
Aceasta este teza pe care se bazează acest articol. Noi credem că atunci când ne rugăm se întâmplă lucruri, nu din cauza vibrațiilor noastre pozitive și a dorințelor noastre care se teletransportă, ci pentru că Dumnezeu își ațintește privirea și atenția asupra dorințelor și aspirațiilor noastre; asupra generozității și a corectitudinii inimilor noastre, iar voința Sa ne dă harurile pe care le cerem atât de mult. Este Dumnezeu cel cu care intrăm în conversație. A crede acest lucru, a-l pune în practică și a avea încredere în răspunsul divin, este un dar pe care trebuie să-l împărtășim fără încetare. Și apoi, toți la rugăciune!
Traducere: Liviu Ursu
Sursa:aleteia.org
