(Duminica Mironosițelor)
Contemplăm din nou astăzi, duminica, în cea dintâi zi a săptămânii, o tainică prezență a misterului Învierii. Întâlnirea ucenicilor închiși de frica iudeilor cu Isus cel Înviat are loc în aceeași întâia zi a săptămânii. La fel și cea în care Toma se atinge de rănile Domnului. Sfânta Scriptură ne revelează astfel sensul profund al prezenței noastre la Liturghie în fiecare duminică: o întâlnire tainică, profundă, reală cu Isus Nazarineanul înviat, ce alungă teama și întristarea din sufletele noastre ferecate. Neîncrederile noastre sunt transformate în credință adevărată ca și în cazul lui Toma, iar pacea și bucuria, roade ale Spiritului Sfânt, iau în stăpânire viața noastră. Același Spirit insuflat nouă în momentul Botezului, revigorează cele mai ascunse unghere ale sufletelor noastre la fiecare Sfântă Liturghie, asemenea unui cald și blând primăvăratec vânt.
Cu toții trebuie să ne atingem într-un fel sau altul de Cel Înviat. Astăzi îl vedem pe Iosif din Arimatea și pe femeile mironosițe. Duminica trecută am urmărit cu stupoare felul în care mâna celui numit “necredincios” de tradiție, se atingea de urmele cuielor și ale suliței. Și noi trebuie să trecem prin această experiență. Nu ne putem numi cu adevărat creștini fără să ne fi atins într-un fel sau altul de Cel Înviat, deoarece creștinismul nu este o religie oarecare, ci o întâlnire personală cu Isus din Nazaret.
Cum putem face acest lucru? Atât de simplu și totuși atât de dificil. Simplu, deoarece așa cum mulțimile îl aveau la dispoziție pe Isus în cei aproximativ trei ani ai misiunii sale publice, la fel îl avem și noi, în orice biserică, la fiecare Sfântă Liturghie. Și totuși atât de dificil, fiindcă precum majoritatea mulțimilor îl îmbulzeau fără să-l atingă cu adevărat, la fel facem și noi de multe ori. Suntem prezenți fizic, dar cu mintea în altă parte. Suntem lângă Viața cea adevărată, dar viața noastră este departe ani-lumină, deoarece nu dorim să schimbăm mare lucru din ea. Suntem lângă Domnul nostru, dar de multe ori este doar unul din dumnezeii panteonului existenței noastre.
Evanghelia ridică doar un colț al voalului ce acoperă misterul acestei tainice atingeri și întâlniri dintre noi și Isus. Restul ține de viața noastră spirituală. Căutarea sinceră, rugăciunea constantă, nu dezamăgesc niciodată. Toma își întâlnește Domnul și Dumnezeul; ucenicii de la Emaus își recunosc Maestrul; femeile mironosițe sunt întâmpinate de Îngerul ce le vestește Învierea. Iosif din Arimatea așteaptă Împărăția lui Dumnezeu și îi este dăruit un Trup. Acel Trup rănit și însângerat, pe care el îl primește cu grijă, îl înfășoară într-un giulgiu curat, și îl pune într-un mormânt nou, este atingerea lui, întâlnirea lui cu misterul Învierii. Se atinge de sămânța vieții și o pune în mormântul din care va răsări Viața cea adevărată.
Putem face și noi la fel. La fiecare Sfântă Liturghie să primim cu grijă Trupul Domnului. Să-l lăsăm să se atingă de toate colțurile sufletului nostru impregnate de umbra morții. Atunci când căutarea noastră va fi sinceră, reală, Isus Nazarineanul va transforma toate mormintele existenței noastre în locuri de lumină și de Înviere!
PS Claudiu
Episcopul Eparhiei de Cluj-Gherla
Ev Mc 15,43-16,8
Venind Iosif cel din Arimateea, sfetnic ales, care aştepta şi el împărăţia lui Dumnezeu, îndrăznind, a intrat la Pilat şi a cerut trupul lui Isus. Iar Pilat s-a mirat că a şi murit şi, chemând pe sutaş, l-a întrebat dacă a murit de mult. Şi aflând de la sutaş, a dăruit lui Iosif trupul. Şi Iosif, cumpărând giulgiu şi coborându-L de pe cruce, L-a înfăşurat în giulgiu şi L-a pus într-un mormânt care era săpat în stâncă, şi a prăvălit o piatră la uşa mormântului. Iar Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iosi, priveau unde L-au pus. Şi după ce a trecut ziua sâmbetei, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, şi Salomeea au cumpărat miresme, ca să vină să-L ungă. Şi dis-de-dimineaţă, în prima zi a săptămânii, pe când răsărea soarele, au venit la mormânt. Şi ziceau între ele: cine ne va prăvăli nouă piatra de la uşa mormântului? Dar, ridicându-şi ochii, au văzut că piatra fusese răsturnată; căci era foarte mare. Şi, intrând în mormânt, au văzut un tânăr şezând în partea dreaptă, îmbrăcat în veşmânt alb, şi s-au spăimântat. Iar el le-a zis: nu vă înspăimântaţi! Căutaţi pe Isus Nazarineanul, Cel răstignit? A înviat! Nu este aici. Iată locul unde L-au pus. Dar mergeţi şi spuneţi ucenicilor Lui şi lui Petru că va merge în Galileea, mai înainte de voi; acolo îl veţi vedea, după cum v-a spus. Şi ieşind, au fugit de la mormânt, că erau cuprinse de frică şi de uimire, şi nimănui nimic n-au spus, căci se temeau.
