Din istoria vieții spirituale în Biserica Greco-Catolică [25] Rafila Găluț (1910-1939)

În Biserica Greco-Catolică din România au existat persoane care au primit de la Dumnezeu haruri extraordinare precum stigmate, viziuni, minuni și care au fost sau sunt în curs de ridicare la cinstea altarelor. Un asemenea caz este cel al unei fete care a trăit în faimă de sfințenie, Rafila Găluţ, un caz care se consideră a fi supranatural, petrecut în eparhia de Lugoj.

Rafila Găluţ s-a născut în 8 februarie 1910 la Bocsig, jud. Arad, fiind fiica lui Constantin Găluţ şi a Anei Zgerden. Credincioasă greco-catolică, de mică a fost foarte apropiată de Biserică. În 1931 doreşte să devină călugăriţă în Congregaţia Maicii Domnului de la Blaj dar, datorită sănătăţii sale fragile, este sfătuită să renunţe. Tânăra fecioară din Bocsig a trăit o viaţă spirituală exemplară, spovedindu-se cel puţin o dată pe lună şi primind foarte des Sf. Euharistie; a participat la Sf. Liturghie şi la diferitele devoţiuni ale Bisericii Greco-Catolice: Rozariul, Calea Crucii, Adoraţie euharistică, novenele către Sf. Anton de Padova şi Sf. Tereza de Lisieux.

În perioada 1931-1939 a purtat stigmatele (rănile Domnului), lucru confirmat nu numai de parohul locului, pr. Petru Vancu, ci şi de diferiţi preoţi şi medici delegaţi din partea Episcopiei Lugojului să investigheze acest caz deosebit. Este interesant că în aceeaşi perioadă cu stigmatele Rafilei Găluţ, icoana Maicii Domnului aflată în biserica greco-catolică din Scăiuş a lăcrimat în zilele de 30 septembrie şi 15 octombrie 1934. Primul raport despre stigmatele Rafilei este trimis de pr. Petru Vancu Episcopiei de Lugoj pe data de 11 noiembrie 1933. Episcopul Alexandru Nicolescu de Lugoj îl însărcinează pe pr. dr. Iuliu Raţiu să întocmească un chestionar cu 48 de întrebări care îi vor fi adresate Rafilei despre stigmate şi despre viziunile pe care ea susține că le are, răspunsurile la chestionar fiind  prezentate episcopului împreună cu un raport pe data de 20 ianuarie 1934. Episcopia de Lugoj informează Congregaţia pentru Bisericile Orientale despre cazul Rafilei Găluţ printr-o scrisoare adresată Cardinalului Luigi Sincero pe data de 15 aprilie 1934; documentele referitoare la acest caz sunt traduse şi trimise Sf. Scaun pe data de 27 iulie 1934. Acestea descriu stigmatele precum şi viziunile Rafilei: vedenii cu Maica Domnului care îi vorbea şi vedenii cu Isus Hristos. Pe data de 16 septembrie 1934 Rafila Găluţ este consultată la sediul parohiei greco-catolice Arad II-Şega de o comisie de medici din Arad; medicii nu reuşesc să dea o explicaţie ştiinţifică stigmatelor Rafilei. Ei au observat rănile de pe frunte, de pe cele două pălmi, de pe coastă şi de pe picioare. S-a constatat că stigmatele nu apar la intervale fixe, ci la date anunţate de Maica Domnului. În zilele de 6-7 octombrie 1934 Rafila Găluţ se află la Lugoj cu ocazia Congresului Agru şi a vizitei Regelui Carol II în oraş şi este primită de episcopul Alexandru Nicolescu la reşedinţa episcopală, ocazie cu care episcopul constată personal stigmatele. Rafila Găluţ se va ruga cu oceastă ocazie în faţa icoanei Maicii Domnului de la Scăiuş adusă în pelerinaj la catedrala greco-catolică din Lugoj. Pe data de 27 mai 1935 pr. Augustin Pop OSBM, care ţinea misiuni populare la Bocsig în acea perioadă, înaintează Episcopiei de Lugoj un raport despre Rafila Găluţ, în care aceasta este definită de călugărul bazilian drept „o fiinţă favorizată de Dumnezeu”, negăsind nicio explicaţie naturală pentru stigmate. Din 31 ianuarie 1936 stigmatele au sângerat tot la două săptămâni, câte 3 zile, până în 15 aprilie 1939, când Rafila Găluţ a murit. Rafila Găluţ şi-a prevestit moartea pentru luna mai 1935, dar la cererea episcopului Nicolescu ea a rugat-o pe Preacurata să nu moară, ci să o mai lase în această lume spre mărirea lui Dumnezeu şi binele Bisericii. De fapt, a murit în anul 1939. După 1939 numeroşi credincioşi greco-catolici, romano-catolici dar şi de alte confesiuni, vin şi se roagă la mormântul Rafilei Găluţ cerându-i mijlocirea în nevoile lor sufleteşti şi trupeşti. Momentul 1948 a frânat demersurile pentru beatificare. În 1979 se reface mormântul Rafilei Găluţ, la cheltuieli contribuind şi episcopul Ioan Ploscaru de la Lugoj, care s-a ocupat în perioada comunistă de strângerea tuturor documentelor referitoare la fecioara stigmatizată de la Bocsig. Calităţile Rafilei Găluţ recunoscute de contemporani erau: evlavie, ascultare, răbdare, mortificări, curăţie, modestie, credinţă, simplitate, apostolat laic, iubirea aproapelui, stigmate şi viziuni, chiar daruri profetice. Alte culte au încercat să o convingă pe Rafila Găluţ să renunţe la credinţa ei catolică, dar ea nu acceptă, susţinând toată viaţa că unica Biserică întemeiată de Mântuitorul Isus Cristos este Biserica Una, Sfântă, Catolică şi Apostolică.

După anii 1989 a început procesul ei de beatificare (https://episcopialugoj.ro/rafila-galut/) iar episcopul Alexandru Mesian de Lugoj a popularizat cazul prin intermediul unei lucrări (PS Alexandru Mesian, Rafila Găluţ. Fecioara stigmatizată din Bocsig (1910-1939), Ed. Surorilor Lauretane, Baia Mare, 2012).

pr. Anton Rus, Facultatea de Teologie Greco-Catolică, Blaj