Bucuria pentru cel greșitor care se întoarce, dar și tristețea pentru războiul din Ucraina, au fost în centrul cuvintelor papei Francisc de la rugăciunea ”Îngerul Domnului”, recitată împreună cu mii de romani și pelerini prezenți la amiază în Piața Sfântul Petru.
În alocuțiunea inițială, papa a prezentat pe larg o meditație la evanghelia proclamată în această duminică după ritul roman sau latin (Luca 15,11-32). Așa-numita ”parabolă a fiului risipitor”, a remarcat Sfântul Părinte, ”ne conduce la inima lui Dumnezeu, care întotdeauna iartă cu compasiune și gingășie. Dumnezeu iartă întotdeauna, noi suntem cei care obosim în a cere iertare. Ne spune că Dumnezeu e Tată, că nu doar primește iar și iar, dar se bucură și face sărbătoare pentru fiul său întors acasă după ce a risipit toată averea. Noi suntem acel fiu și este impresionant să ne gândim la cât de mult ne iubește și ne așteaptă Tatăl”.
Papa a vorbit, de asemenea, despre fiul mai mare din această parabolă, care ”intră în criză în fața acestui Tată”. Punându-și toată relația pe baza respectării poruncilor și pe simțul datoriei, el scoate la vedere o problemă care există în noi toți, când pierdem din vedere faptul că Dumnezeu este Tată și trăim o religie distantă, cu interdicții și datorii. La întoarcerea fratelui mai mic, fiul mai mare refuză să intre în casă, iar tatăl iese în întâmpinarea lui ca să-l facă să înțeleagă că ”pentru el, fiecare fiu este toată viața lui”. Pontiful a citat, în acest sens romanul lui H. De Balzac, Moș Goriot, în care un personaj afirmă: ”Când am devenit tată, atunci l-am înțeles pe Dumnezeu”.
Mai mult, tatăl își exprimă în fața fiului mai mare două necesități: a face sărbătoare și a se bucura.
Papa Francisc: ”Mai întâi, a face sărbătoare, altfel spus, a-i arăta celui care se căiește sau este pe cale, celui aflat în criză sau care e departe, apropierea noastră. De ce aceasta? Pentru că îl va ajuta să învingă teama și descurajarea, care pot veni din amintirea propriilor păcate. Cel care a greșit, deseori simte că este dojenit de însăși inima sa, de aceea, distanța, indiferența și cuvintele înțepătoare nu ajută. Potrivit tatălui, e necesar a-i oferi o primire călduroasă, care să-l încurajeze să meargă mai departe”.
A doua necesitate din inima Tatălui: a se bucura. ”Cel care are o inimă sincronizată cu Dumnezeu, atunci când vede părerea de rău a unei persoane, oricât de grave ar fi fost erorile ei, se bucură. Nu rămâne blocat asupra greșelilor, nu arată cu degetul la rău, dar se bucură pentru bine, pentru că binele celuilalt este și al meu”. Papa a adăugat spontan o amintire despre o recentă operă pop pe tema fiului risipitor. ”Când acel fiu se hotărăște să se întoarcă la tatăl său, se sfătuiește cu un prieten și îi spune: Știi, mi-e teamă că tatăl meu mă va respinge, că nu mă va ierta. Prietenul îi dă acest sfat: Trimite o scrisoare tatălui tău și spune-i: Tată, îmi pare rău, vreau să mă întorc acasă, dar nu sunt sigur dacă tu ești bucuros. Dacă vrei să mă primești, te rog, pune o pânză albă la fereastră. Apoi, a pornit la drum. Când era aproape de casă, unde drumul făcea ultima cotitură, a văzut în fața sa casa. Ce a văzut? Nu o singură bucată de pânză, ci o casă întreagă cu pânze albe, ferestrele, toate! Acesta este felul în care ne primește Tatăl, din plin, cu bucurie”.
”Fecioara Maria”, a fost îndemnul papei la finalul alocuțiunii, ”să ne învețe să primim milostivirea lui Dumnezeu, astfel încât să devină lumina în care să-l vedem pe aproapele nostru”.
După rugăciunea ”Îngerul Domnului”, papa a făcut un nou apel la încetarea conflictelor în Ucraina:
Papa Francisc: ”Dragi frați și surori, a trecut mai mult de o lună de când a început invadarea Ucrainei, de la începutul acestui război nemilos și fără sens care, ca orice război, reprezintă o înfrângere pentru toți, pentru noi toți. Este necesar a respinge războiul, loc de moarte în care tații și mamele își îngroapă fiii, unde oamenii îi ucid pe frații lor fără a-i vedea măcar, unde cei puternici decid și cei săraci mor. Războiul nu devastează doar prezentul, ci și viitorul unei societăți. Am citit că, de la începutul agresiunii asupra Ucrainei, un copil din doi a fost evacuat din țară. Aceasta înseamnă a distruge viitorul, a provoca traume dramatice în cei mai mici și nevinovați dintre noi. Iată sălbăticia războiului, act barbar și sacrileg! Războiul nu poate să fie ceva inevitabil, nu trebuie să ne obișnuim cu războiul! Trebuie, în schimb, să convertim indignarea de astăzi în angajamentul de mâine. Căci, dacă din această situație vom ieși ca înainte, vom fi într-un anume fel cu toții vinovați. În fața pericolului de a se autodistruge, umanitatea trebuie să înțeleagă că a sosit momentul de a aboli războiul, de a-l șterge din istoria omului mai înainte ca războiul să șteargă omul din istorie. Mă rog pentru ca fiecare responsabil politic să se gândească la acest lucru, să se angajeze în acest sens. Și, uitându-se la martirizata Ucraina, să înțeleagă că fiecare zi de război înrăutățește situația pentru toți. De aceea, îmi reînnoiesc apelul: ajunge, să ne oprim, să tacă armele, să se negocieze la modul serios pentru pace! Să ne rugăm în continuare, fără încetare, Reginei păcii, căreia i-am consacrat umanitatea, în special Rusia și Ucraina, cu o participare mare și intensă, pentru care vă mulțumesc tuturor. Să ne rugăm împreună: Ave Maria...”.
Sfântul Părinte a menționat, de asemenea, o inițiativă care aduce aminte de Rugăciunea pentru încetarea pandemiei, făcută în urmă cu doi ani în Piața San Pietro.
Papa Francisc: ”În urmă cu doi ani, din această Piață, am înălțat o rugăminte pentru încetarea pandemiei. Astăzi am făcut-o pentru încetarea războiului în Ucraina. La ieșire din Piață, veți primi în omagiu o carte, realizată de Comisia Vaticană Covid-19 împreună cu Departamentul pentru Comunicare, pentru a vă invita să ne rugăm în momentele de dificultate, fără teamă, având mereu credință în Domnul”.
Papa a salutat, în fine, grupurile de romani și pelerini din Italia și din alte țări, în special din Mexic și Spania, și a încurajat participanții la maratonul Romei, care au răspuns la inițiativa propusă de ”Athletica Vaticana” de a fi solidari cu persoanele sărace din Urbe.
Rugăciunea ”Îngerul Domnului” s-a încheiat cu binecuvântarea apostolică a papei, binecuvântare ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.
