”Consfințirea la Inima Neprihănită nu este o formulă magică, ci un gest spiritual. Omenirea se schimbă dacă inima noastră se schimbă”. În seara de vineri, 25 martie 2022, papa Francisc a săvârșit Rugăciunea de consfințire a omenirii, în special a Rusiei și Ucrainei aflate în război, Inimii Neprihănite a Mariei. Rugăciunea a făcut parte din inițiativa spirituală de Postul Mare ”24 de Ore pentru Domnul”, cu spovada sacramentală și dezlegarea individuală a penitenților.
”Dacă vrem ca omenirea să se schimbe, trebuie să se schimbe mai întâi inima noastră”: a spus papa Francisc la slujba de Consfințire a întregii omeniri, în particular a Rusiei și Ucrainei aflate în război, săvârșită în seara Bunei Vestiri - vineri, 25 martie 2022 - în bazilica Sfântul Petru. Slujba a început la ora Romei 17.00, după închiderea ediției noastre zilnice. Aceeași rugăciune a fost rostită în același timp de toți episcopii din lume, precum și la sanctuarul Fecioarei Maria de la Fatima, în Portugalia, de trimisul special al papei, cardinalul polonez Konrad Krajewski. De amintit că Rugăciunea de consfințire a fost inclusă în inițiativa spirituală de Postul Mare ”24 de Ore pentru Domnul”, care a cuprins, de asemenea, celebrarea Ritului Reconcilierii pentru mai mulți penitenți cu spovada și dezlegarea individuală.
La omilia Celebrării Penitențiale, papa a prezentat un amplu comentariu la evanghelia solemnității Bunei Vestiri (Luca 1,26-38). Remarcând că îngerul Gabriel de trei ori ia cuvântul și se adresează Fecioarei Maria, pontiful a subliniat că îndemnul la bucurie adresat Fecioarei din Nazaret are o motivație: ”Domnul este cu tine”.
Papa Francisc: ”Frate, soră, astăzi poți să simți că aceste cuvinte sunt adresate ție, fiecăruia dintre noi. Ți le poți însuși ori de câte ori te apropii de iertarea lui Dumnezeu, pentru că acolo Domnul îți spune: Eu sunt cu tine. De multe ori ne gândim că spovada constă în a merge la Dumnezeu cu capul plecat. Dar nu noi suntem cei care, mai presus de toate, ne întoarcem la Domnul, ci El este cel care vine să ne viziteze, să ne copleșească cu harul său, să ne bucurie cu bucuria sa. A se spovedi înseamnă a-i da Tatălui bucuria de a ne ridica încă o dată”.
A doua oară când îngerul Gabriel se adresează Fecioarei Maria, îi spune: ”Nu te teme!”. Când Dumnezeu se prezintă celui care îl primește, potrivit Sfintelor Scripturi, Lui îi place să rostească aceste cuvinte, după cum a făcut cu Abraham (Gen 15,1), cu Isac (Gen 26,24), cu Iacob (Gen 46,3) și așa mai departe până la Sfântul Iosif (Mt 1,20).
Papa Francisc: ”În acest fel, El ne trimite un mesaj clar și consolator: de fiecare dată când viața se deschide față de Dumnezeu, teama nu mai poate să ne țină ostatici. Tu, soră, frate, dacă păcatele tale te înspăimântă, dacă trecutul tău ne neliniștește, dacă rănile tale nu se vindecă, dacă nesfârșitele tale căderi te demoralizează și ți se pare că ai pierdut speranța, te rog, nu te teme! Dumnezeu cunoaște slăbiciunile tale și este mai mare decât greșelile tale. Dumnezeu este mai mare decât păcatele noastre, e mult mai mare!”.
În fine, a treia oară când îngerul ia cuvântul, îi spune Fecioarei Maria: ”Duhul Sfânt va veni asupra ta” (Lc 1,35). Acesta este felul în care Dumnezeu intervine în istorie: dăruindu-L pe însuși Spiritul său.
Papa Francisc: ”În cele ce contează nu sunt îndeajuns puterile noastre. Noi, singuri, nu reușim să rezolvăm contradicțiile istoriei și nici chiar cele din inima noastră. Avem nevoie de forța înțeleaptă și blândă a lui Dumnezeu, care este Duhul Sfânt. Avem nevoie de Duhul iubirii, care topește ura, stinge ranchiuna, oprește lăcomia și ne retrezește din indiferență. Avem nevoie de iubirea lui Dumnezeu, pentru că iubirea noastră este precară și insuficientă. Îi cerem atât de multe Domnului, dar deseori uităm să-i cerem ceea ce este mai important și dorește să ne dăruiască: pe Duhul Sfânt, forța de a iubi”.
”În acest zile”, a reluat papa făcând referință la situația internațională, ”știrile și imaginile de moarte continuă să intre în casele noastre, în timp ce bombele distrug casele atâtor frați și surori ucraineni lipsiți de apărare. Războiul necruțător care s-a abătut asupra multora și îi face pe toți să sufere, provoacă în fiecare teamă și indignare. Simțim în noi un sentiment de neputință și de nepotrivire. Avem nevoie să auzim spunându-ni-se Nu te teme! Dar nu sunt îndeajuns încurajările omenești, e necesară prezența lui Dumnezeu, certitudinea iertării dumnezeiești, singura care șterge răul, dezamorsează ranchiuna, restituie inimii pacea. Să ne întoarcem la Dumnezeu, să ne întoarcem la iertarea sa”.
Papa Francisc: ”Dacă vrem ca omenirea să se schimbe, trebuie să se schimbe mai întâi de toate inima noastră. Pentru a face aceasta, să ne lăsăm luați astăzi de mână de Fecioara Maria. Să privim la Inima ei neprihănită, unde Dumnezeu s-a așezat, la unica Inimă a unei creaturi umane fără umbre. Ea este plină de har (v. 28) și, de aceea, lipsită de păcat: în ea, nu există urmă de rău și, de aceea, Dumnezeu a putut să înceapă împreună cu ea o istorie nouă de mântuire și de pace. Acolo, istoria și-a schimbat direcția. Dumnezeu a schimbat istoria bătând la ușa Inimii Mariei”.
”Iar astăzi”, a reluat papa, ”batem la ușa acelei Inimi și noi, reînnoiți de iertare. În uniune cu episcopii și credincioșii din lume, doresc să duc solemn la Inima neprihănită a Mariei toate cele pe care le trăim: să reînnoim consfințirea Bisericii și a întregii omeniri, în particular a poporului ucrainean și a poporului rus, care cu afecțiune de fii o cinstesc ca Mamă”.
Papa Francisc: ”Nu e vorba de o formulă magică, ci de un gest spiritual. Este gestul deplinei încredințări a fiilor care, în zbuciumul acestui război nemilos și fără sens care amenință lumea, aleargă către Mama. Asemenea copiilor, când sunt speriați, merg la mama ca să plângă, ca să caute ocrotire. Să alergăm la Mama, depunând în Inima ei teama și durerea, încredințându-ne ei pe noi înșine. Și să depunem în acea Inimă cristalină, necontaminată, în care Dumnezeu se oglindește, bunurile prețioase ale fraternității și păcii, tot ceea ce avem și suntem, pentru ca ea, Maica pe care Domnul ne-a dat-o, să ne ocrotească și să ne păzească (...) Să ia de mână astăzi drumul nostru, să-l conducă pe cărările abrupte și anevoioase ale fraternității și dialogului, să-l conducă pe calea păcii”.
Vă oferim aici, în traducerea îngrijită de Conferința Episcopilor din România, Rugăciunea de Consfințire la Inima Neprihănită a Mariei, rostită de papa Francisc în seara de 25 martie 2022, solemnitatea Bunei Vestiri, în bazilica Sfântul Petru:
O Marie, Maica lui Dumnezeu și Maica noastră, la tine alergăm în acest ceas de încercare. Tu ești Mamă, ne iubești și ne cunoști: nimic din ceea ce avem pe suflet nu-ți este ascuns. Maica milostivirii, de atâtea ori am simțit gingășia ta plină de grijă, prezența ta ce readuce pacea, căci tu ne călăuzești mereu spre Isus, Principele păcii.
Noi am pierdut calea păcii. Am uitat ce ne-au învățat tragediile secolului trecut; am uitat jertfa milioanelor de oameni căzuți în războaiele mondiale. Ne-am abătut de la angajamentele luate de Comunitatea Națiunilor, iar acum suntem pe cale să trădăm visurile de pace ale popoarelor și speranțele celor tineri. Ne-am îmbolnăvit de lăcomie, ne-am închis în interese naționaliste, ne-am lăsat secătuiți de indiferență și paralizați de egoism. Am preferat să nu ținem seama de Dumnezeu, să conviețuim cu falsitățile noastre, să hrănim agresivitatea, să nimicim vieți și să acumulăm arme, uitând că suntem păzitori ai aproapelui nostru și purtători de grijă ai casei noastre comune. Am distrus, prin război, grădina Pământului, am rănit, prin păcat, inima Tatălui nostru, care ne vrea frați și surori. Am devenit indiferenți față de toți și de toate, în afară de noi înșine. De aceea spunem cu rușine: iartă-ne, Doamne!
Cufundați în mizeria păcatului, în ostenelile și slăbiciunile noastre, în misterul fărădelegii răului și al războiului, tu, Maică Sfântă, ne amintești că Dumnezeu nu ne părăsește, ci continuă să ne privească cu iubire, dornic să ne ierte și să ne ridice din nou. El ni te-a dăruit și a rânduit în Inima ta Neprihănită un refugiu pentru Biserică și pentru omenire. Din bunătate dumnezeiască tu ești cu noi și ne călăuzești cu gingășie, chiar și pe căile cele mai strâmte și mai întortocheate ale istoriei.
La tine alergăm, așadar, bătând la ușa Inimii tale, noi, fiii tăi preaiubiți, pe care îi cercetezi neobosit în orice vreme și îi chemi necontenit la convertire. În acest ceas întunecat, vino în ajutorul nostru și ne mângâie! Spune-i fiecăruia dintre noi: „Oare nu sunt cu tine eu, Mama ta?” Tu știi cum să desfaci tot ce-i încâlcit în inimile noastre, să dezlegi nodurile vremurilor noastre. În tine ne punem din nou încrederea. Suntem încredințați că tu nu disprețuiești cererile noastre și ne vii în ajutor, mai ales în clipele de încercare.
Așa ai făcut la Cana Galileei, când ai grăbit momentul lucrării lui Isus și ai prilejuit prima sa minune în lume. Atunci când sărbătoarea se transformase în tristețe, tu i-ai spus: „Nu au vin”. Spune-i-o din nou lui Dumnezeu, o, Mamă, pentru că astăzi ni s-a sfârșit vinul speranței, s-a pierdut bucuria, s-a diluat fraternitatea. Am pierdut omenia, am distrus pacea. Am ajuns în stare de orice violență și distrugere. Avem nevoie îndată de intervenția ta de mamă.
Primește, așadar, o, Mamă, această rugăminte a noastră:
Tu, Steaua mării, nu ne lăsa să naufragiem în furtuna războiului;
Tu, Chivotul Noului Legământ, inspiră planuri și căi de împăcare;
Tu, „Pământ ceresc”, instaurează din nou armonia lui Dumnezeu în lume;
Stinge ura, potolește răzbunarea, învață-ne iertarea;
Eliberează-ne de război, apără lumea de amenințarea nucleară;
Regina Sfântului Rozariului, retrezește în noi nevoia de a ne ruga și de a iubi;
Regina familiei umane, arată popoarelor calea fraternității;
Regina păcii, dobândește lumii pacea!
Plânsul tău, o, Marie, să înmoaie inimile noastre împietrite. Lacrimile tale, vărsate pentru noi, să facă iarăși să înflorească această vale, pe care ura noastră a secătuit-o. Și, deși zgomotul armelor nu încetează, rugăciunea ta să ne predispună la pace. Mâinile tale de mamă să-i mângâie pe cei care suferă și fug alungați de bombe. Îmbrățișarea ta maternă să-i mângâie pe cei care sunt siliți să-și lase casa și patria. Inima ta îndurerată să trezească în noi compătimirea și să ne încurajeze să deschidem porțile și să ne îngrijim de omenirea rănită și alungată.
Sfântă Maică a lui Dumnezeu, pe când stăteai la poalele crucii, Isus, văzându-l pe ucenicul său alături de tine, ți-a spus: „Iată-l pe fiul tău!”: în acest fel ne-a încredințat pe fiecare dintre noi ție. Apoi i-a spus ucenicului și fiecăruia dintre noi: „Iat-o pe mama ta!” Maică, dorim acum să te primim în viața și în istoria noastră. În ceasul acesta, omenirea istovită și copleșită stă la picioarele crucii împreună cu tine. Și are nevoie să ți se încredințeze ție, să se consfințească lui Cristos prin tine. Poporul ucrainean și poporul rus, care te venerează cu iubire, aleargă la tine, în timp ce inima ta bate pentru ele și pentru toate popoarele chinuite de război, de foamete, de nedreptate și de mizerie.
Noi, așadar, Maica lui Dumnezeu și Maica noastră, ne încredințăm și ne consfințim în mod solemn Inimii tale Neprihănite pe noi înșine, precum și Biserica și întreaga omenire, în mod deosebit Rusia și Ucraina. Primește această consfințire, pe care o săvârșim cu încredere și iubire, pune capăt războiului, dobândește lumii pacea. Acel „da” izvorât din inima ta i-a deschis Principelui păcii porțile istoriei; avem încredere că, prin mijlocirea Inimii tale, se va înfăptui și pacea. Ție, așadar, îți consacrăm viitorul întregii familii umane, nevoile și așteptările popoarelor, neliniștile și speranțele lumii.
Prin mijlocirea ta să se reverse asupra Pământului Milostivirea divină, iar minunatul ritm al păcii să orânduiască din nou zilele noastre. Tu, Femeia care ai rostit acel „Da”, Tu, asupra căreia s-a revărsat Duhul Sfânt, readu între noi armonia lui Dumnezeu. Adapă uscăciunea inimii noastre, tu care „îi ești speranței fântână pururi vie”. În tine, Fiul lui Dumnezeu a luat trup omenesc; fă din noi făuritori ai comuniunii. Tu, care ai umblat pe drumurile noastre, călăuzește-ne pe cărările păcii. Amin.
Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă