CONGREGATIO PRO CLERICIS SINODUS EPISCOPORUM
Vatican, 19 martie 2022
Prot. nr. 220083
Dragi preoți,
Iată-ne, doi frați ai voștri, preoți și noi! Putem să vă cerem o clipă de timp? Am vrea să vă vorbim despre o temă care ne interesează pe toți.
„Biserica lui Dumnezeu este convocată în Sinod”. Cu aceste cuvinte începe Documentul Pregătitor al Sinodului 2021-2023. Timp de doi ani, întregul popor al lui Dumnezeu este invitat să reflecteze asupra temei Pentru o Biserică sinodală: comuniune, participare și misiune. Este vorba de o noutate care poate trezi entuziasm precum și perplexitate.
Și totuși „în primul mileniu, «a merge împreună», adică a practica sinodalitatea, a fost modul obișnuit de a proceda al Bisericii”. Conciliul al II-lea din Vatican a readus în lumină această dimensiune a vieții ecleziale, atât de importantă încât sfântul Ioan Gură de Aur a putut să afirme: „Biserică și Sinod sunt sinonime” (Explicatio in Psalmum 149).
Se știe că lumea de astăzi are urgentă nevoie de fraternitate. Fără a-și da seama de asta, tânjește să-l întâlnească pe Isus. Dar ce trebuie făcut pentru ca să aibă loc această întâlnire? Avem nevoie să stăm în ascultarea Duhului împreună cu tot poporul lui Dumnezeu, așa încât să reînnoim credința noastră și să găsim căi și limbaje noi pentru a împărtăși Evanghelia cu frații noștri și surorile noastre. Procesul sinodal pe care papa Francisc ni-l propune are tocmai acest obiectiv: să pornim la drum, împreună, în ascultarea reciprocă, în împărtășirea de idei și proiecte, pentru a arăta adevărata față a Bisericii: o casă „ospitalieră”, cu ușile deschise, locuită de Domnul și animată de raporturi fraterne.
Pentru ca să nu se cadă în riscurile evidențiate de papa Francisc – adică formalismul care reduce Sinodul la un slogan gol, intelectualismul, care face din Sinod o reflecție teoretică despre probleme și imobilismul, care ne pironește pe siguranța obișnuințelor noastre pentru ca nimic să nu se schimbe – este important să ne deschidem inima și să ascultăm ceea ce Duhul sugerează Bisericilor (cf. Ap 2,7).
Desigur, în fața acestui drum, ne pot asalta temeri.
Înainte de toate, ne dăm seama bine că preoții în multe părți ale lumii deja poartă o mare încărcătură pastorală. Și acum – poate să pară – se adaugă un alt lucru „de făcut”. Mai mult decât să vă invităm să înmulțiți activitățile, am vrea să vă încurajăm să priviți comunitățile voastre cu acea privire contemplativă despre care vorbește papa Francisc în Evangelii gaudium (nr. 71) în așa fel încât să descoperiți multele exemple de participare și de împărtășire care deja răsar în comunitățile voastre. De fapt, actuala fază diecezană a procesului sinodal își propune „să adune bogăția experiențelor de sinodalitate trăită” (Doc. preg., 31). Suntem siguri că există mult mai multe decât cele care pot să pară la prima vedere, eventual și informale și spontane. Oriunde se ascultă profund, se învață unul de altul, se valorizează darurile celorlalți, se ajută și se iau deciziile împreună, există deja sinodalitate în desfășurare. Toate acestea trebuie luate în evidență și apreciate, în așa fel încât să se dezvolte tot mai mult acel stil sinodal care este „specificul modus vivendi et operandi al Bisericii popor al lui Dumnezeu” (Doc. preg., 10).
Dar poate să existe și o altă temere: dacă se subliniază atât de mult preoția comună a celor botezați și sensus fidei al poporului lui Dumnezeu, ce va fi de rolul nostru de călăuză și de identitatea noastră specifică de slujitori hirotoniți? Fără îndoială, este vorba de a descoperi tot mai mult egalitatea fundamentală a tuturor celor botezați și de a stimula toți credincioșii să participe activ la drumul și la misiunea Bisericii. Astfel vom avea bucuria de a avea alături frați și surori care împărtășesc cu noi responsabilitatea pentru evanghelizare. Dar în această experiență de popor al lui Dumnezeu va putea și va trebui să iasă în evidență în mod nou și carisma specială a slujitorilor hirotoniți de a sluji, a sfinți și a anima poporul lui Dumnezeu.
În acest sens am vrea să vă rugăm să dați îndeosebi o triplă contribuție la actualul proces sinodal:
– A face totul pentru ca drumul să se sprijine pe ascultarea și pe viața Cuvântului lui Dumnezeu. Papa Francisc așa ne-a îndemnat recent: „să ne pasionăm de Sfânta Scriptură, să ne lăsăm săpați înăuntru de Cuvânt, care dezvăluie noutatea lui Dumnezeu și ne face să-i iubim pe ceilalți fără încetare” (Francisc, Omilia pentru Duminica Bibliei, 23 ianuarie 2022).
Fără această înrădăcinare în viața Cuvântului, am risca să mergem în întuneric și reflecțiile noastre s-ar putea transforma în ideologie. În schimb, bazându-ne pe punerea în practică a Cuvântului vom construi casa pe stâncă (cf. Mt 7,24-27) și vom putea experimenta, ca discipolii din Emaus, lumina și călăuzirea surprinzătoare a Celui Înviat.
– Să ne străduim pentru ca drumul să se remarce prin ascultarea reciprocă și primirea reciprocă. Mai înainte de rezultate concrete, sunt deja o valoare dialogul profund și întâlnirea adevărată. De fapt, sunt multe inițiativele și potențialitățile în comunitățile noastre, dar prea des indivizi și grupuri sunt în pericolul individualismului și autoreferențialității. Cu porunca sa nouă, Isus ne amintește că „prin aceasta vor recunoaște toți că sunteți discipolii mei: dacă aveți dragoste unii față de alții” (In 13,35). Ca păstori putem face mult pentru ca iubirea să însănătoșeze relațiile și să vindece sfâșierile care adesea atacă țesutul eclezial, pentru ca să revină bucuria de a ne simți o unică familie, un singur popor aflat pe cale, fii ai aceluiași Tată și prin urmare frați între noi, începând de la fraternitatea dintre noi preoții.
– Să avem grijă ca drumul să nu ducă la introspecție ci să ne stimuleze să mergem în întâmpinarea tuturor. Papa Francisc, în Evangelii gaudium, ne-a încredințat visul unei Biserici care nu se teme să-și murdărească mâinile implicându-se în rănile omenirii, o Biserică ce merge în ascultare și în slujba săracilor și a periferiilor. Acest dinamism „în ieșire” în întâmpinarea fraților, cu busola Cuvântului și cu focul carității, realizează marele proiect originar al Tatălui: „toți să fie una” (In 17,21). În ultima sa enciclică Fratelli tutti papa Francisc ne cere să ne angajăm pentru asta împreună și cu frații noștri și cu surorile noastre din alte Biserici, cu credincioșii din celelalte religii și cu toate persoanele de bunăvoință: fraternitatea universală și iubirea fără excluderi, care trebuie să îmbrățișeze totul și pe toți. Ca servitori ai poporului lui Dumnezeu suntem într-o poziție privilegiată pentru a face în așa fel încât asta să nu rămână o orientare vagă și generică, ci să se concretizeze acolo unde trăim.
Preaiubiți frați preoți, suntem siguri că pornind de la aceste priorități veți găsi modul de a da viață și unor inițiative specifice, în funcție de necesități și posibilități pentru că sinodalitatea este într-adevăr chemarea lui Dumnezeu pentru Biserica din al treilea mileniu. A merge în această direcție nu este scutit de întrebări, trude și suspendări, dar putem avea încredere că ne va reveni de o sută de ori mai mult în fraternitate și în roade de viață evanghelică. Este suficient să ne gândim la primul Sinod din Ierusalim (cf. Fap 15). Cine știe câtă trudă era în culise! Dar știm cât de decisiv a fost acel moment pentru Biserica de la începuturi.
Încheiem această scrisoare a noastră cu două pasaje din Documentul Pregătitor care ne vor putea inspira și însoți aproape ca un Vademecum.
„Capacitatea de a imagina un viitor diferit pentru Biserică și pentru instituțiile sale la înălțimea misiunii primite depinde în mare parte de alegerea de a demara procese de ascultare, dialog și discernământ comunitar, la care toți și fiecare să poată participa și contribui” (nr. 9).
„Amintim că scopul Sinodului și prin urmare al acestei consultări nu este să producă documente, ci «să facă să răsară vise, să trezească profeții și viziuni, să facă să înflorească speranțe, să stimuleze încredere, să panseze răni, să împletească relații, să învie zori de speranță, să învețe unul de la celălalt și să creeze un imaginar pozitiv care să lumineze mințile, să încălzească inimile, să redea forță mâinilor»„ (nr. 32).
Mulțumindu-vă pentru atenția voastră, vă asigurăm rugăciunea noastră și vă urăm vouă și comunităților voastre un drum sinodal bucuros și rodnic. Să ne știți aproape și pe cale cu voi! Și primiți, prin intermediul nostru, și recunoștința papei Francisc care vă simte foarte aproape.
Încredințând pe fiecare dintre voi Sfintei Fecioare Maria a Drumului Bun, vă salutăm cordial în Domnul Isus.
Card. Mario Grech
Secretar general
al Sinodului Episcopilor
✠ Lazzaro You Heung Sik
Arhiepiscop-episcop em. de Daejeon
Prefect al Congregației pentru Cler
