Din istoria vieții spirituale în Biserica Greco-Catolică [22] Demetriu Chișiu (1854-1932) Oradea

Am întâlnit în cercetările noastre despre viața spirituală în Biserica Greco-Catolică din România referinţe despre o mulţime de laici, bărbaţi și femei, care au fost preocupați de propria viață spirituală și, în același timp, au activat cu statornicie şi spirit religios pentru viaţa religioasă a Bisericii și a societății. Un astfel de om a fost dr. Demetriu Chişiu (Kiss). Acesta s-a născut în comuna Cheţiu, jud. Bihor, în 27 octombrie 1854 din părinţii Dimitrie şi Criste Maria. A absolvit clasele primare în 1864 apoi a fost trimis în Seminarul greco-catolic din Oradea de unde a urmat Liceul premonstratens (1866-1874). După trecerea examenului de maturitate, în 10 iulie 1874, se înscrie la Academia de Drept din Oradea. În 1884 obţine diploma de avocat la Universitatea din Budapesta. Se căsătoreşte la 16 februarie 1884 cu fiica avocatului Teodor Lazăr și sora lui Aurel Lazăr - om politic și important membru al luptei pentru emanciparea națională a românilor din Transilvania - şi e numit avocat diecezan al Orăzii. În toamna anului 1918 s-a implicat în toate activitățile premergătoare Marii Uniri de la Alba Iulia. După Unire a activat în viața politică a României, astfel că în anul 1922 a fost ales senator în Parlamentul de la  București. Este primul preşedinte al Agrului eparhial orădean şi al Reuniunilor Mariane. Un autor îl descrie în modul următor: „Nervura lui Demetriu Kiss a fost acordată cu o profundă religiozitate formală şi de conţinut. Credinţa în Dumnezeu şi în practica mântuitoare a bisericii sale constituia tonica acestei vieţi evlavioase. Ritului şi învăţăturii creştine s’a conformat cu o rară severitate şi scrupulozitate. Amănuntele de practică religioasă peste care unii trec cu uşurinţă ca peste o problemă de mică importanţă pentru Demetriu Kiss dobândiau aspectul unei chestiuni grave de conştiinţă. A nu posti, de exemplu, din cauza unor motive ponderoase igienice, era pentru cei mai mulţi o problemă pe care o rezolvau ei înşişi. Demetriu Kiss, sever cu el însuşi, a cerut episcopului Mihail Pavel deslegarea şi a şi obţinut-o prin adresa oficială Nr. 2823/1892. Toate societăţile religioase: Agrul, Asociaţia Mariană, Societatea Euharistică au cerut concursul moral şi material al acestui om cucernic” (Teodor Neş, Oameni din Bihor (1848-1918), Tip. Diecezană, Oradea, 1937, p. 361). Înainte de Unire, pentru devotamentul său faţă de Biserică a fost decorat cu Ordinul Pontifical „Sf. Grigore cel Mare”, civil, în gradul de cavaler-comandor, prin Decretul Nr. 11026 din 29 Februarie de către Ministerul Afacerilor Externe. Ordinul s-a acordat pentru „integritate vitae nonminus quam pietatis studio, religionis observantia atque erga Romanam Cathedram fide”, iar în anul 1930 a fost decorat cu „Steaua României” în grad de comandor. Se împărtăşia zilnic cu sf. cuminecătură. A murit în seara zilei de 12 noiembrie 1932, la Oradea. La înmormântarea lui a fost de faţă, pe lângă episcopul Frenţiu, care a săvârşit prohodul, şi pe lângă episcopul Iuliu Hossu, care a asistat, - şi cei doi episcopi ortodocşi Ciorogariu şi Andrei Crişanul. A publicat: Sf. Alfonso de Liguori, Şcoala Iubirii lui Hristos, tradusă de dr. Demetriu Kiss şi revizuită de pr. dr. Aloisie Tăutu, Oradea, 1928, retipărită de pr. Chifor Liviu, Târgu-Mureş, 1996. A fost un om apropiat idealurilor Bisericii sale și care și-a îndeplinit menirea încredințată de Dumnezeu. Cf. http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Demetriu_Kiss; https://dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/82717/1/Kiss_Demetriu.pdf. Foto: Biblioteca Digitală BCU Cluj.

Pr. Anton Rus, Facultatea de Teologie Greco-Catolică, Blaj