După ”noaptea năvoadelor goale”, să-L chemăm pe Isus în barca vieții, chiar dacă e vai de capul ei. Duminică, 6 februarie 2022, papa Francisc a condus rugăciunea ”Îngerul Domnului” împreună cu romanii și pelerinii prezenți la amiază în Piața Sfântul Petru. Vorbind despre episodul pescuirii minunate (Luca 5,1-11), papa a atras atenția asupra faptului că Isus urcă în barca goală de pești a lui Petru ca să predice Cuvântul lui Dumnezeu.
Cu o amplă meditație despre Evanghelia duminicii, cu episodul pescuirii minunate pe lacul Genezaret, papa Francisc a condus recitarea antifonului marian ”Îngerul Domnului”, la care au luat parte câteva mii de romani și pelerini prezenți duminică la amiază în Piața San Pietro.
Vorbind pe larg în alocuțiunea sa despre pagina Evangheliei proclamată în această duminică – a cincea din timpul liturgic de peste an, după ritul roman sau latin – pontiful a scos în evidență două acțiuni pe care le face Isus (Luca 5,1-11). Mai întâi, faptul că Isus, din cauza mulțimii care se îmbulzea ca să-i asculte cuvântul, s-a urcat în barca lui Simon Petru. Apoi, îndemnul pe care Isus îl adresează lui Petru și asociaților săi de a înainta în larg.
Isus, așadar, urcă în barca lui Simon Petru ca să învețe mulțimii care dorea să asculte cuvântul lui Dumnezeu. El ”cere chiar barca aceea, care nu e plină de pești, dar care s-a întors goală la mal, după o noapte de osteneli și dezamăgiri”. Este o imagine elocventă.
Papa Francisc: ”În fiecare zi, barca vieții noastre lasă malurile casei pentru a înainta în marea activităților cotidiene; în fiecare zi, ne dorim să pescuim în larg, să ne cultivăm visele, să ducem mai departe proiectele, să trăim iubirea în relațiile noastre. Dar deseori, asemenea lui Petru, trăim noaptea năvoadelor goale, dezamăgirea de a ne strădui atât de mult și de a nu vedea rezultatele sperate. «Toată noaptea ne-am chinuit, dar nu am prins nimic» (v.5). De câte ori nu rămânem și noi cu un gust al înfrângerii, în timp ce în inimă apar dezamăgirea și amărăciunea!”.
Aceasta este starea sufletească a lui Petru când Domnul alege să urce chiar în barca lui ca de acolo să vestească lumii Evanghelia: ”chiar acea barcă goală, simbol al incapacităților noastre, devine catedra lui Isus, pupitrul de la care proclamă Cuvântul. Domnul iubește să facă aceste lucru: să urce în barca vieții noastre când nu avem nimic să-i oferim; să intre în golurile noastre și să le umple cu prezența sa; să se folosească de sărăcia noastră pentru a vesti bogăția sa, de mizeriile noastre ca să proclame milostivirea sa”.
Papa Francisc: ”Să ținem minte acest lucru: Dumnezeu nu vrea o navă de croazieră, îi ajunge o sărmană barcă răblăgită, cu condiția să-L primim. Dar noi îl facem să urce în barca vieții noastre? Îi punem la dispoziție puținul pe care îl avem? Uneori ne simțim nevrednici de El, pentru că suntem păcătoși. Dar aceasta este o scuză care Domnului nu-i place, pentru că îl îndepărtează de noi. El este Dumnezeul apropierii, al compasiunii, al blândeții, și nu caută perfecționismul, ci primirea. Chiar și ție îți spune: Lasă-mă să urc în barca vieții tale, așa cum e!”.
Acesta este felul în care, a remarcat papa mai departe, Domnul reconstruiește încrederea lui Petru. Odată urcat în barca lui, după ce a predicat, îi spune: ”Înaintează în larg!” (v. 4). Deși nu era ceasul potrivit pentru a pescui, Petru se încrede în Isus: ”nu se bizuiește pe strategiile pescarilor, pe care le cunoștea bine, ci pe noutatea lui Isus”.
Papa Francisc: ”La fel e și pentru noi: dacă îl găzduim pe Domnul în barca noastră, putem înainta în larg. Împreună cu Isus, unul navighează pe marea vieții fără teamă, fără a ceda la dezamăgire atunci când nu pescuiește nimic și fără a se resemna la acel nu mai e nimic de făcut. Întotdeauna, în viața personală, ca și în viața Bisericii și a societății, există ceva frumos și curajos care se poate face. Întotdeauna putem începe din nou, întotdeauna Domnul ne invită să ne punem la dispoziție pentru că El deschide noi posibilități. Să primim, așadar, îndemnul: să izgonim pesimismul și neîncrederea și să înaintăm în larg cu Isus! Atunci, chiar și bărcuța noastră goală va asista la o pescuire minunată”.
Papa a încheiat alocuțiunea cu îndemnul de a îndrepta rugăciunile prin mijlocirea Fecioarei Maria: ”ea, care l-a primit pe Domnul ca nimeni altul în barca vieții, să ne încurajeze și să mijlocească pentru noi”.
+++
La saluturile finale, papa a menționat că se marchează în această duminică Ziua internațională de combatere a mutilărilor genitale feminine, adevărată plagă ce afectează anual cel puțin trei milioane de tinere. ”Această practică, din nefericire răspândită în diverse regiuni ale lumii”, a subliniat papa, ”înjosește demnitatea femeii și atentează grav la integritatea ei fizică”. Pontiful a mai amintit că marți, 8 februarie, în comemorarea liturgică a Sfintei Iosefina Bakhita, Biserica catolică marchează Ziua mondială de rugăciune și reflecție împotriva traficului cu ființe umane. ”Este o rană profundă, adusă căutării rușinoase a intereselor economice fără niciun respect pentru persoana umană”, a spus papa Francisc, deplorând în același timp faptul că există ”foarte multe fete, pe care le vedem pe străzile noastre, care nu sunt libere, sunt sclave ale traficanților, care le trimit să lucreze și, dacă nu aduc bani, le lovesc. Se întâmplă astăzi în orașele noastre. Să ne gândim serios la acest fapt”. ”În fața acestor plăgi ale omenirii, îmi exprim durerea și îi îndemn pe cei care au responsabilități să acționeze cu determinare pentru a împiedica atât exploatarea cât și practicile umilitoare care afectează în special femeile și fetițele”.
Papa a făcut, apoi, un apel în contextul Zilei pentru Viață care se marchează în această duminică în Italia pe tema ”A avea grijă de orice viață”. ”Acest apel este valabil pentru toți, mai ales pentru categoriile mai slabe: bătrâni, bolnavi și chiar copiii cărora le este împiedicată nașterea. Mă alătur episcopilor italieni în a promova cultura vieții ca răspuns la logica rebutării și la scăderea demografică. Orice viață trebuie îngrijită, întotdeauna!”.
În fine, papa a prezentat două ”lucruri frumoase”. Unul din Maroc, unde efortul unui întreg popor depus pentru salvarea micului Ryan, care a căzut într-un puț, nu a avut un sfârșit fericit, dar rămâne o mărturie exemplară: ”un popor întreg era acolo, lucrând pentru salvarea unui copil”. A doua mărturie amintită de Sfântul Părinte vine din Italia, mai precis din orașul Monferrato, unde un tânăr ghanez de 25 de ani, migrant care lucra la o fermă vinicolă, s-a îmbolnăvit de cancer și, ajungând într-o fază terminală, și-a exprimat dorința de a se întoarce acasă pentru a-și mai îmbrățișa o dată tatăl înainte de a închide ochii. În tot orașul s-a făcut o colectă pentru a-l ajuta și, în cele din urmă, a plecat cu avionul acasă. ”Aceasta ne face să vedem că astăzi, în mijlocul multor știri urâte, există lucruri frumoase, există sfinții de la ușa de lângă noi. Mulțumesc pentru aceste două mărturii, care ne prind bine”.
Dintre miile de romani și pelerini prezenți la amiază în Piața San Pietro, papa i-a menționat pe cei din Germania, Polonia și Spania, precum și călugărițele din grupul de lucru ”Talitha Kum”, angajate în combaterea traficului cu ființe umane: ”Vă mulțumesc pentru ceea ce faceți, pentru curajul vostru! Vă încurajez în activitatea voastră și binecuvântez statuia Sfintei Iosefina Bakhita”.
+++
Rugăciunea ”Îngerul Domnului” s-a încheiat cu binecuvântarea apostolică a papei, binecuvântare ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.
