Interviu cu don Ghislain Roy.
De Raffaella Frullone
Lucrarea itinerantă a lui don Ghislain Roy, canadian din Quebec, preot care face parte din Societatea Ioan Maria Vianney – fondată în 1990 de Guy Claude Bognard, episcop emerit de Belly-Ars, pentru preoții care vor să se inspire din viaţa Sfântului din Ars se conturează în jurul a două cuvinte cheie: eliberare și vindecare. După ce a experimentat el însuși darul adorației euharistice, astăzi merge în toată lumea pentru ca să propună persoanelor asuprite, singure, suferinde în trup și suflet să îngenuncheze în fața Euharistiei, și pentru ca să le reamintească preoților puterea vindecătoare a ministerului lor. ”Adorația euharistică este centrală în viața creștinului – explică Ghislain Roy – deoarece este Isus însuși prezent. Și Isus în Sfântul Sacrament vindecă”.
Don Ghislain, frecventarea sacramentelor este în scădere și crește numărul persoanelor care caută consolare sau împlinire în New Age, în practici orientale precum Yoga, etc. Cum să procedăm ca să arătăm bogăția spirituală pe care Biserica o oferă?
”Suntem noi preoții cei care trebuie să vorbim de Euharistie și să propunem adorația euharistică. Dacă în bisericile noastre nu mai vedem pe Domnul lucrînd pentru eliberare și vindecare, dacă noi preoții nu trăim noi înșine, cum ar putea alte persoane să-și dezvolte gustul pentru adorație? Cum putem să vorbim celui care este încercat în trup și suflet? Iată de ce pentru preot este esențial să aibă un raport zilnic cu Isus în Sfântul Sacrament, stînd în adorație. Doar dacă sufletul nostru e înflăcărat putem să vedem înflăcărarea din sufletele credincioșilor. Pentru aceasta sunt convins că dacă Biserica ar înceta să propună explicit ca și izvor de vindecare și eliberare Euharistia, persoanele vor căuta să-și vindece rănile în altă parte apelând la New Age sau alte surogate. Caută acolo ceea ce nu găsesc la noi. Ar trebui ca fiecare parohie să aibă o capelă pentru adorație perpetuă.
Din punctul dumneavostră de vedere de ce mulți dintre păstori reușesc cu greu să propună adorația euharisitică?
”Deoarece uneori preoții înșiși nu au fost atinși în profunzime de Isus prezent în Euharistie. Când sunt atinși și încep să propună adorația nocturnă, se întâmplă lucruri interesante: tineri, bătrâni, bolnavi, oameni care au serviciu sau șomeri vin la adorație, se trezesc în toiul nopții fără să ezite deoarece găsesc în capelele de adorație euharistică perpetuă locuri pline de har. Pot să amintesc istoria unor tineri distruși de droguri sau oameni care erau în pragul sinuciderii salvați de întâlnirea cu Sfântul Sacrament. Adorația este metoda cea mai bună pentru a redescoperi măreția Euharistiei. Sfântul Pierre Julian Eymard, fondatorul Congregației Sfântului Sacrament, spunea că timpul petrecut în fața lui Isus este timpul petrecut cel mai bine, și reafirma că aceasta este nevoia timpului nostru, un timp care nu est doar pentru noi, izolat, este pentru salvarea întregii societăți. Răul cel mare este că nu am înțeles acest lucru și că nu mergem foarte des la Isus”.
Care este vindecarea care v-a impresionat cel mai mult și la care ați asistat în anii dedicați adorației euharistice?
”Îmi e greu să aleg un singur caz. Înainte de toate ministerul meu este o vindecare, născut dintr-un har primit la Medjugorje, apoi cu ajutorul adorației Domnul m-a făcut să înțeleg că cu cât petreceam timpul cu El, în fața Euharistiei, cu atât mai mult iubirea Sa intra în mine și puteam să ating multe suflete. Astfel, exprimentînd eu însumi, înțelegeam importanța adorației nocturne, care eliberează și vindecă. ”Lăsați să lucreze Isus” zicea Sfântul Pierre Julien Eymard și avea dreptate, deoarece doar în acest mod se salvează lumea.
Personal am asistat la multe momente de eliberare: adulți care începeau să plângă precum copiii, persoane asuprite ușurate de greutăți insuportabile ce apăsau pe sufletul lor. Îmi vine în minte cazul unei fete care a fost vindecată de scleroză multiplă, și apoi cazul unui preot care mi-a povestit cum în 18 ani nu experimentase în mod real iubirea lui Dumnezeu până când nu i s-a cerut să atingă Sfântul Sacrament. În acel moment a simțit o rază de iubire puternică care l-a lovit, o energie pe care nu putea să o oprească, o iubire pe care nu reușia să o explice în cuvinte, și a început să plângă. Și care l-a făcut așa de puternic încât ceilalți preoți care erau cu el, aproximativ cincizeci, au început să fie tulburați, dar nu reușea să înceteze și a rămas așa fără întrerupere timp de o oră. Iată, întâmplări ca aceasta confirmă că, după cum zice Maica Tereza de Calcutta, timpul petrecut în fața lui Isus în adorație este timpul cel mai bine petrecut de pe pământ. Și dacă a zis acest lucru o sfântă care-și petrecea timpul cu săracii, putem să fim siguri și noi. Un moment petrecut cu Isus face sufletul nostru mai frumos, îl pregătește pentru cer și face mai bună lumea toată. Și Padre Pio o știa și zicea: ”Mii de ani petrecuți în mijlocul gloriei oamenilor nu se compară cu o oră petrecută în dulcele colocviu cu Isus în Preasfântul Sacrament”.
Cum, concret, adorația transformă lumea?
”Când sufletele sunt atinse de iubirea primită, transformă totul. S-a constat că acolo unde sunt capele de adorație perpetuă în lume, numărul de crime scade vizibil. Tot pentru a da un exemplu, în timpul adorației nocturne, chiar și în periferiile degradante ale marilor orașe, nu s-a întâmplat nimic periculos, sau grav, deoarece unde Isus este prezent lumina emanată distruge întunericul. Mulți, când se vorbește de posibilitatea deschideri unei capele pentru adorație perpetuă, oscilează între dorință și frică, zicînd: este imposibil, aici nu poate să funcționeze, este un loc dificil, nu va veni nimeni. Dar ajunge înscrierea pentru prima noapte pentru a elimina dubiul. E o luptă...”
În ce sens?
”O luptă contra Satanei, care nu vrea să fie adoratori. Când Isus zice ”am venit să aduc foc pe pământ și cum aș vrea să fie deja aprins”, există persoane care interpretează ca fiind focul adorației. Iată de ce atunci când un preot începe să se gândească la adorația euharistică începe și o luptă spirituală. În diferite feluri persoanele sunt tentate să renunțe, tot timpul sunt motive. Și e dificil de înțeles însemnătatea acestei rezistențe, a capcanelor pe care le pune demonul dacă nu reușim să fim conștienți de măreția acestui dar de vindecare și de eliberare care e Euharistia”.
Care este primul pas pentru a face o capelă de adorație perpetuă?
”Un preot îndrăgostit de Isus, un suflet care a experimentat direct, în propriul trup. Nu există altceva, nu sunt cuvinte care să convingă dacă nu un suflet care arde de iubire, dacă nu există dorința de a sta cu Cristos. Și când bisericile sunt închise, o capelă de adorație perpetuă permite persoanelor să fie unite mereu cu Domnul, 24 de ore din 24, mai ales în momente de mare nevoie. Când un suflet e atins, când se simte iubit, această iubire aprinde, persoanele devin martori și lumea este contagiată, o văd în fiecare zi cu ochii mei, o experimentez prin ministerul meu și când se întâmplă lucruri surprinzătoare eu subliniez cu tărie că eu nu am de-a face cu nimic. Nu pot să-mi atribui vreun merit: toate harurile vin de la El, pentru El și prin El”.
Traducere: AMR
