de Alessandro Di Bussolo
"Este o frumoasă coincidenţă că data beatificării Papei Luciani a fost anunţată chiar în orele în care Papa Francisc vorbea despre umilinţă, atât la audienţa generală, cât şi la Curia Romană după aceea". Părintele Davide Fiocco, colaborator al cauzei de beatificare a lui Ioan Paul I şi director al Centrului Papa Luciani din Santa Giustina, vorbeşte din acea dieceză de Belluno-Feltre care are în Albino Luciani unul din cei mai iluştri fii ai săi. Vestea că "Papa zâmbetului", pontif numai pentru 33 de zile între august şi septembrie 1978, va fi beatificat la 4 septembrie 2022 de Papa Francisc la "Sfântul Petru", a venit într-un Veneto în care pandemia a început din nou să provoace frică, dar satisfacţia printre credincioşi este mare.
Părintele Davide, născut în urmă cu 53 de ani la Canale d'Agordo, aceeaşi localitate din Dolomiţii bellunezi unde s-a născut Albino Luciani, la 17 octombrie 1912, este şi director al Oficiului de Comunicaţii Sociale al diecezei. Din 2012 a fost alături de vice-postulatoarea Stefania Falasca, scriitoare şi jurnalistă de la "Avvenire", în redactarea lui Positio super virtutibus (de peste 3600 de pagini) înmânată Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor în octombrie 2016.
La 3 septembrie, în urmă cu 44 de ani, era un mic pelerin bellunez de 9 ani, venit la Roma cu familia sa pentru a-l sărbători pe patriarhul de Veneţia devenit papă, iar astăzi subliniază orgoliul tuturor consătenilor lui Ioan Paul I, pentru că "l-a dat lumii", el care ne-a reprezentat bine "pe noi, muntenii: oameni tenace, discreţi, dar pasionaţi în lucrurile pe care le facem". În interviul nostru îi spunem că data beatificării este foarte apropiată de aniversarea celebrării de început al slujirii petrine, în care Luciani a subliniat că a acceptat "jugul pe care Cristos a voit să-l pună pe umerii noştri slabi" cu "trepidaţie uluită", dar şi "cu încredere imensă în harul puternic al lui Dumnezeu".
Papa Luciani va fi fericit la 4 septembrie anul viitor, la 44 de ani şi o zi după Liturghia de început al pontificatului său. Credeţi că data a fost aleasă pentru asta?
Îmi pot imagina. Este o circumstanţă frumoasă, o coincidenţă care fără îndoială face plăcere. Pot spune şi că am o amintire personală din ziua aceea, pentru că eram un copil de 9 ani, dar eram prezent în Piaţa "Sfântul Petru" în acea seară de 3 septembrie 1978. Îmi amintesc impresia unui copil catapultat printre cele 200 de mii de persoane din acea piaţă, care era cu adevărat un lucru incredibil, foarte straniu, care mi-a rămas în imaginar. Dar mult mai puternică este amintirea audienţei pe care a acordat-o bellunezilor dimineaţa în Aula Binecuvântărilor. Eram două mii şi a vedea acest om care îl cunoşteam mai mult sau mai puţin, îmbrăcat în alb. Ne-a provocat o mare impresie, mai ales persoanelor mai în vârstă, care l-au cunoscut ca părintele Albino şi îl vedeau Ioan Paul I. Aşa recitesc şi astăzi cu curiozitatea cuvintele pe care le-a spus, trecând în revistă şi persoanele prezente, salutând pe fiecare în parte. Era stilul său, şi cu noi, bellunezii, a încercat chiar să fie un sătean şi a fost aşa, şi l-am simţit aşa.
A spus asta şi cardinalul Stella, postulatorul cauzei şi de origine din Veneto: Papa Albino Luciani n-a ascuns niciodată originile sale din Veneto şi pentru asta voi sunteţi foarte orgolioşi...
Ce vreţi, suntem din Veneto, ţinem la satul nostru şi suntem munteni. Noi suntem orgolioşi că am avut această persoană, că am dat-o şi lumii şi după aceea a dus pe o scenă internaţională, ceea ce este un pic natura noastră. Desigur, cea de munteni, dar care este şi aceea de oameni tenace, discreţi dacă vrem, dar pasionaţi în lucrurile pe care le facem. Aşadar, ne simţim bine reprezentaţi de el.
Ce a pus în mişcare ştirea datei beatificării? Deja se programează la Belluno pelerinaje şi drumuri de rugăciune ca pregătire?
Pentru moment nu este posibil. Aşa cum prezintă ştirile, Veneto este un pic în frământări, acest val de pandemie ne presează, aşadar, pentru moment suntem încă foarte atenţi. Desigur, reacţia oamenilor, a mass-media, a grupurilor de credincioşi din sate a fost cu adevărat de satisfacţie şi de fericire: suntem bucuroşi că avem un consătean care urcă la cinstea altarelor.
Papa Francisc care îl va beatifica în prima duminică din septembrie, a vorbit în aceste zile despre umilinţă ca despre marea lecţie a Crăciunului. O altă analogie între slujirea sa şi cea a Papei Ioan Paul I?
Chiar este o coincidenţă frumoasă că anunţarea datei beatificării a venit practic în aceleaşi ore în care Papa Francisc vorbea la audienţa generală, apoi şi la Curia Romană, despre umilinţă. Umilinţa este una dintre marile învăţături ale Papei Luciani, a vorbit despre ea şi pe Scaunul lui Petru la audienţa din 6 septembrie 1978 vorbind tocmai despre umilinţă, şi a fost prima. Ca şi cum ar spune: "Acesta este antifonul de intrare al pontificatului meu". Dar este un motiv care parcurge cam tot magisteriul său, şi ca episcop. Imaginea pe care adesea el a folosit-o este aceea a măgăruşului din Ierusalim, care, dacă îl purta pe Domnul nostru, cu siguranţă nu putea considera că erau pentru el aplauzele oamenilor. Aşadar, această învăţătură a lui Luciani rămâne în istorie, cred, ca virtutea sa specifică.
Şi decizia Papei Francisc de a convoca, tocmai anul acesta, un sinod despre Biserica sinodală merge în direcţia acelei colegialităţi episcopale atât de îndrăgită de Papa Ioan Paul I?
Cu siguranţă, lucrurile sunt legate între ele. Unica intervenţie pe care episcopul Luciani a făcut-o la conciliu a fost tocmai în sprijinul învăţăturii despre colegialitatea episcopală. Învăţătură care a avut receptarea sa laborioasă fie în documentele conciliare, fie în perioada de după conciliu. Papa Luciani era convins de asta şi a susţinut-o. Şi între altele a participat la trei sinoade ca părinte sinodal, făcând după aceea intervenţii, în presă, în apărarea acestei alegeri pe care a făcut-o Paul al VI-lea, a cărui carismă profetică încă o simţim şi acum.
(După Vatican News, 28 decembrie 2021)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
