Celebrarea Zilei Mondiale a Săracilor la Mănăstirea CMD din Cluj-Napoca

Duminică, 14 noiembrie 2021, Preasfinția Sa Claudiu a celebrat Sfânta Liturghie în capela Mănăstirii Maicii Domnului din Cluj-Napoca, Sanctuar Arhiepiscopal Major închinat Maicii Domnului și sediu al Casei Generale a Congregației Surorilor Maicii Domnului (CMD) – care în acest an sărbătorește 100 de ani de existență. Împreună cu Păstorul Eparhiei de Cluj-Gherla au concelebrat pr. Olivo Bosa din Societatea lui Isus, director al Centrului de spiritualitate „Manresa” din Cluj – prezent la Mănăstirea Maicii Domnului la încheierea a opt zile de exerciții spirituale cu surorile CMD – și pr. Cristian David, rector al Sanctuarului arhiepiscopal major, diacon fiind Marius Cîmpean, cancelar eparhial.

Au participat la celebrare Surorile CMD, care au dat și răspunsurile liturgice. Au fost de față și credincioși laici, o parte asistând la rugăciune din curtea mănăstirii. Preasfinția Sa Claudiu s-a oprit, în cuvântul de învățătură, la modelul oferit de Isus în parabola evanghelică a duminicii, modelul Samariteanului milostiv, de fapt „o figură a Mântuitorului, o imagine a Fiului lui Dumnezeu care se coboară să aibă grijă de noi, să ne vindece, să ne mântuiască”, și care „ne invită să facem și noi la fel”.

În contextul celebrării, în această duminică, a Zilei Mondiale a Săracilor, zi în care Biserica invită la caritate, la frățietate și grijă față de aproapele, îndeosebi față de cel în nevoie, Preasfinția Sa Claudiu a anunțat motto-ul care va însoți toate activitățile pastorale și spirituale ale Episcopiei de Cluj-Gherla din actualul an pastoral: „Familia Bisericii – o casă pentru toți”. Motto-ul ales arată că – așa cum a subliniat în repetate rânduri Ierarhul de Cluj-Gherla și a reamintit în această frumoasă duminică – „suntem, cu adevărat, o familie. Aici o simțim din nou, o simțim ori de câte ori Biserica se adună pentru a da mărire lui Dumnezeu, pentru a mulțumi lui Dumnezeu, pentru a celebra Sfânta Liturghie, ori de câte ori Biserica se adună în rugăciune”.

În Evanghelia acestei duminici (Luca 10,25-37), a observat Preasfinția Sa Claudiu, revine ideea familiei, a casei. Răspunzând învățătorului de lege, Mântuitorul îi explică lui și nouă „că primul lucru pe care trebuie să-l facem pentru a moșteni viața veșnică este să devenim fii și fiice. La aceasta ne cheamă Isus… În Isus Cristos, suntem și noi fiii și fiicele lui Dumnezeu. Ce trebuie să facem ca să primim această moștenire? Să devenim, zi de zi, clipă de clipă, tot mai mult, fiii și fiicele lui Dumnezeu”. Pentru aceasta avem nevoie nu doar de o relație directă cu „Tatăl ceresc și cu Maica noastră sfântă” ca fii și fiice, ci și să avem frați și surori. „Pentru a deveni cu adevărat fii, trebuie să-i recunoaștem pe ceilalți ca frați”, pentru că „suntem împreună moștenitori cu toți frații și surorile noastre” și, mai mult, „suntem datori să folosim moștenirea primită în folosul tuturor”.

Preasfinția Sa Claudiu a subliniat – reflecție care rezultă și din mesajul Sfântului Părinte cu ocazia Zilei Mondiale a Săracilor – că „dacă am primit ceva, că este vorba de bogăție materială, că e vorba de bogăție spirituală, suntem datori să împărtășim. Tatăl nostru ne cere să avem și noi grijă împreună cu el de frații și surorile noastre, și de aceea suntem responsabili unii pentru alții”. Episcopul a atenționat: „Nu putem spune… acea teribilă constatare din primele pagini ale Genezei: «Sunt eu oare păzitorul fratelui meu?». «De ce trebuie să am grijă de frații și surorile mele? Fiecare să aibă grijă de el». Nu în direcția aceasta ne împinge societatea în care trăim: fiecare să ne vedem de viața noastră, noi să fim primii… și după aceea mai vedem și pentru ceilalți? Evanghelia ne invită să vedem lucrurile altfel, ne invită la o altfel de logică decât cea a lumii în care trăim… care nu ne lasă să vedem că suntem toți, cei de pe acest pământ, o familie, frați și surori”.

Mai mult, „suntem chemați să descoperim sărăcia în lumea în care trăim și în funcție de harul primit, de misiunea primită, să încercăm să aducem alinare”. Iar „cel rănit” din fragmentul evanghelic, este, în mod simbolic, fiecare om: „Suntem fiecare dintre noi, răniți de păcatele noastre, răniți fiindcă am plecat dinspre Ierusalim, Cetatea lui Dumnezeu, înspre Ierihon, cetatea neascultării, răniți fiindcă ne îndepărtăm de multe ori de Dumnezeu. Dar oricât de mult am fi răniți, Isus este tot timpul lângă noi și toarnă untdelemn și vin – semnele Sacramentelor, ale Sfintelor Taine, și prin Sfintele Taine ne vindecă încontinuu”.

Preasfinția Sa Claudiu a descris grija pe care trebuie să o găsească fiecare „sărac”, fiecare „rănit”, în familia Bisericii, asemenea grijii de care a dat dovadă Samariteanul milostiv față de cel rănit și jefuit întâlnit pe calea dintre Ierusalim și Ierihon. Dacă Ierusalimul ceresc este „casa noastră”, „destinația noastră” dincolo de granițele vieții, acum, în această viață, de multe ori ne îndreptăm spre Ierihon, spre „cetatea neascultării”, pe care „o reconstruim în sufletul nostru ori de câte ori ne întoarcem de la Dumnezeu, ori de câte ori intrăm în logica păcatului”. Dar, a încurajat Ierarhul, „să ne aducem aminte că nu există păcat sau zid al Ierihonului mai mare decât iubirea lui Dumnezeu. Și că oricât de mult ne-am îndepărta de Ierusalim, Fiul lui Dumnezeu ne găsește întotdeauna, ajunge doar să întindem o mână, să cerem ajutorul… Întotdeauna Dumnezeu va avea brațele mai lungi decât căderea noastră”.

Episcopul de Cluj-Gherla a concluzionat: „Cu cât mai mult vom simți iubirea lui Dumnezeu, cu atât mai mult ne vom da seama de nevrednicia noastră, și cu cât mai mult vom simți această nevrednicie, vom simți păcatele noastre, cu atât mai mult vom fi disponibili să vedem în jurul nostru aceeași sărăcie și, în același timp, aceeași iubire a lui Dumnezeu. Ne vom da seama că suntem, cu toții, niște păcătoși iertați… Să ne ajute Bunul Dumnezeu ca lumina Evangheliei să ne ocrotească, să ne scoată din întunericul acestei lumi și să ne ajute să vedem că, într-adevăr, suntem cu toții o familie, Familia Bisericii – o casă pentru toți”.

Album: aici
Video (predica): aici