“Să nu obosim în a face binele” (cf Gal 6,9-10.18) este titlul celei de-a 15-cea și ultima din șirul catehezelor dedicate de papa Francisc Scrisorii sfântului apostol Paul către Galateni. “Cuvântul lui Dumnezeu este o sursă inepuizabilă” – a spus pontiful, evidențiind că, în această Scrisoare, apostolul neamurilor ne-a vorbit ca evanghelizator, ca teolog și ca păstor.
Citându-l pe sfântul Ignație al Antiohiei care, în epistola adresată Efesenilor (Ad Ephesios) spunea că: „Există un singur învățător care a vorbit iar ceea ce a spus s-a făcut, iar lucrurile făcute în tăcere sunt vrednice de Tatăl”, papa Francisc a reliefat că am putea spune că „apostolul Paul a fost în măsură să dea voce acestei tăceri”.
„Intuițiile sale cele mai originale” – a continuat – „ne ajută să descoperim noutatea șocantă pe care o conține revelația lui Isus Cristos. A fost un adevărat teolog, care a contemplat misterul lui Cristos și l-a transmis cu inteligența sa creatoare. Și a fost de asemenea capabil să-și exercite misiunea pastorală față de o comunitate pierdută și confuză. A făcut aceasta prin diferite metode: a folosit, din când în când, ironia, rigoarea, blândețea... . Și-a afirmat autoritatea de apostol dar, în același timp, nu a ascuns slăbiciunile caracterului său. Puterea Spiritului Sfânt i-a săpat cu adevărat în inimă; întâlnirea cu Cristos cel Înviat i-a cucerit și i-a transformat întreaga viață, pe care a pus-o în întregime în slujba Evangheliei.”
Pontiful a explicat că Paul „nu s-a gândit niciodată la un creștinism cu trăsături irenice, lipsit de incisivitate și energie”, ci, dimpotrivă, „a apărat libertatea adusă de Cristos cu o pasiune care ne impresionează și azi, mai ales dacă ne gândim la suferințele și la singurătatea pe care a trebuit să le suporte”. „El era convins” – a spus – „că primise o chemare la care numai el putea răspunde; și voia să le explice galatenilor că și ei erau chemați la această libertate, care îi elibera de orice formă de sclavie, pentru că îi făcea moștenitori ai promisiunii străvechi și, în Cristos, fii ai lui Dumnezeu”.
Papa Francisc a evidențiat totodată că apostolul Paul „era conștient de riscurile pe care le implica această concepție despre libertate”. El „nu a minimalizat niciodată consecințele” ci le-a spus credincioșilor, în repetate rânduri, că „libertatea nu echivalează în niciun caz cu libertinajul și nici nu duce la forme de autosuficiență prezumțioasă”, el plasând libertatea „în umbra iubirii” și stabilind „exercitarea ei cu consecvență, în slujba carității”.
„La finalul acestui itinerar de cateheză, consider că s-ar putea ivi în noi o dublă atitudine” – a spus pontiful, referindu-se, pe de o parte, la entuziasmul pe care-l stârnește în noi apostolul Paul, simțindu-ne îndemnați să urmăm imediat calea libertății, „să umblăm în Spirit”. „Pe de altă parte” – a continuat – „suntem conștienți de limitele noastre, pentru că experimentăm în fiecare zi cât este de dificil să fim docili față de Spiritul Sfânt și să acceptăm acțiunea sa benefică”.
Atrăgând atenția asupra faptului că s-ar putea instala oboseala, care ar putea duce la reducerea entuziasmului și la apariția descurajării, a slăbiciunii și a sentimentului marginalizării în raport cu stilul de viață corespunzător mentalității lumești, papa Francisc a scos în evidență îndemnul apostolul neamurilor de a nu permite ca oboseala să ne împiedice să facem binele, cu încrederea că Spiritul Sfânt ne vine întotdeauna în ajutor și ne dă sprijinul de care avem nevoie. „Așadar” – a spus în încheierea catehezei – „să învățăm să-l invocăm mai des pe Spiritul Sfânt”, făcând aceasta prin cuvinte simple, în diferite momente din zi.
În cadrul saluturilor în diferite limbi, adresându-se pelerinilor vorbitori de engleză, proveniți din Marea Britanie și din Statele Unite ale Americii, papa Francisc a îndemnat ca, în luna noiembrie, să ne rugăm pentru persoanele dragi nouă care au plecat din această lume și pentru toți cei decedați, „pentru ca Domnul, în milostivirea sa, să-i primească în Împărăția cerurilor”.
Sfântul Părinte i-a îndemnat la rugăciune pentru credincioșii răposați și pe pelerinii de limbă portugheză, spunând: „... luna noiembrie ne amintește de destinul veșnic care ne așteaptă; și face acest lucru în diferite moduri, unul dintre ele fiind amintirea plină de nostalgie a celor dragi, care au plecat de lângă noi. După cum știți, mâinile noastre, unite în rugăciune, se înalță spre cer, și astfel îi putem însoți acolo (pe cei decedați), întărind în ei și în noi înșine legăturile care ne unesc cu veșnicia”.
De asemenea, adresându-se credincioșilor locali și pelerinilor de limbă italiană, pontiful și-a îndreptat gândul în special spre cei vârstnici și spre bolnavi și amintind că, în data de 10 noiembrie, este comemorat liturgic sfântul Leon cel Mare, papă și învățător al Bisericii, care și-a dedicat viața apărării și răspândirii adevărului evanghelic, a invocat mijlocirea sa astfel încât să ne trăim credința cu bucurie și să fim mărturisitori senini ai iubirii Domnului.
